3,589 matches
-
Dădea bine cu ochii și părul ei. Sânii ei erau mari pentru șaisprezece ani, și era și înaltă. Purta o rochie cu un model de flori care nu-mi plăcea, dar nu-i stătea rău. Îmi plăcea felul în care cureaua lată îi făcea talia foarte subțire, de parcă ai fi putut să o cuprinzi cu degetele. M-am uitat la sandalele ei și am văzut că avea și picioarele albe și fine. Tocmai atunci s-a uitat la mine. Am mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe care nu aveam puterea să le iau în nume de rău; până la urmă dacă m-aș fi îmbrăcat ca un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în jur după Catherine Hammond. Era cu soțul ei și cu familia Frank, îmbrăcându-și cu toții hainele. Cea a lui Catherine Hammond avea aceeași nuanță de bleumarin cu cea a costumului, un trenci lung și scump din cașmir. își punea cureaua în jurul taliei ei mici când i-am spus că nu îl avem în stoc pe Philip Guthrie. Mi-a mulțumit politicos pentru deranj, cum îi mulțumești unei cameriste că a făcut patul, apoi a continuat să-și pună mănușile. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și-a scos amândouă jachetele aruncându-le la nimereală spre cuier. Au ajuns deasupra și au rămas acolo. S-a întins pe spate, cu mâinile sub cap, acum doar într-un tricou negru și blugii care erau susținuți de o curea jerpelită. Avea mâinile la fel de albe ca și gâtul și neașteptat de musculoase având în vedere că era slab. Ochii îi străluceau în continuare. Cred că ar trebui să îți scoți și tu cizmele, a spus gânditor. —Aici ai dreptate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
S-a urcat deasupra mea, mi-a pus mâinile pe cap și l-a scuturat. —Hai, deschide-i! într-un final, fără voia mea, i-am deschis. Fața lui era deasupra mea, cu părul atârnând. Era îmbrăcat cu jeanși, cu cureaua pusă la loc, dar deschisă. îi puteam vedea coastele sub pielea albă. Am clipit, acomodându-mi ochii cu lumina. —Te-ai trezit? —Mmmmuh. Sam! Trezește-te dracului când îți vorbesc! — Ce!? am bolborosit într-un final. Mi-am acoperit ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o minune să îl privesc, atât de slab încât oasele și mușchii i se vedeau prin piele, încărcat până la refuz cu energie violentă ca o pisică sălbatică și grațios pe măsură. Blugii au alunecat ca o piele de șarpe jupuită, cureaua scoțând un clinchet când a atins podeaua. Am simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că picturile dispăruseră. A fugit în stradă. Nevrând să lase galeria nesupravegheată, a întins gâtul în stradă, dar deja se întunecase. Tot ce-și amintește în legătură cu persoana pe care o văzuse dispărând era spatele, într-o pelerină de ploaie cu curea. Era cel mai probabil un bărbat, după înălțime și lățimea umerilor. Avea părul închis la culoare. Asta era tot. Apoi ea și Shelley și-au petrecut seara la secția de poliție din Vine Street. Shelley vorbise la telefon cu compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să se usuce. Mâine, dacă Londra va fi norocoasă, deasupra orașului cerul va fi senin. Am oprit motorul și am ieșit, punând pe mine haina mea de ploaie din cauciuc. PVC-ul a scos un scârțâit familiar când am tras cureaua peste talie; dar mi se părea că și așa, în ploaie, sunetul de plastic pe plastic era neobișnuit de tare în liniștea străzii. M-am uitat repede în jur, dar nu am putut să văd nimic suspect. Asta nu dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a îndreptat spre ea, i-a luat haina, i-a tras scaunul și i-a servit un Laphraoig cu o servitute de la care s-a abținut în cazul meu. Purta o rochie cu guler, neagră, cu nasturi argintii și o curea lată de aceeași culoare și arăta minunat, ca întotdeauna. Mă întrebam dacă negrul însemna doliu pentru Nat. Nu am vrut să întreb. Probabil ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de mândrie națională pe care acesta l-a exprimat. Numai Stein nu trăia și nici nu putea să trăiască acest sentiment. Întorcându-se brusc și zâmbind răutăcios, el se apropie de Eisenberg și, trecându-și degetele albe și imense pe după cureaua acestuia și trăgându-l spre sine, îi spuse sau îl întrebă ceva în șoaptă. În primele minute care au urmat, am simțit o surdă antipatie pentru Stein. Dar această antipatie a trecut repede. Mă gândeam ce s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în neregulă, nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era spart și nici o piesă nu lipsea de la locul ei. După o jumătate de oră renunță, pierdea vremea degeaba, nu reușea să-i dea de capăt și pace. Se așeză pe scara camionului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu ornamente de aramă În vîrf, din fîșii subțiri de piele care, după ciucurele roșu din punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de recunoștință. Ieși din cadă, strălucitor. Tata Îl Înveli Într-un prosop. Cerșetorul surîse de plăcere cînd simți țesătura curată pe piele. L-am ajutat să-și Îmbrace izmenele, care Îi erau cu zece numere mai mari. Tata Își desfăcu cureaua și mi-o Întinse ca să-l Încing pe cerșetor. — Acuma chiar că sînteți ferchezuit, zise tata. Nu-i așa, Daniel? Orișicine l-ar lua drept un artist de cinema. — Ca să nu mai vorbim că nu mai sînt ce-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a Întrebat dacă nu cumva Înnebunise. El, orb de mînie, s-a răsucit și i-a ars o scatoalcă. „O tîrfă, la fel ca toate celelalte“, scuipă el azvîrlind-o În șuturi pe palierul scării după ce o jupuise În lovituri de curea. A doua zi, cînd Antoni Fortuny a deschis ușa casei pentru a coborî să deschidă magazinul de pălării, Sophie era tot acolo, acoperită de sînge uscat și tremurînd de frig. Doctorii nu i-au putut repara niciodată complet fracturile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dulap trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ori scotea pistolul și chiar acolo, jos cu votul alb, jos cu starea de asediu, moarte trădătorilor, făcea o justiție sumară. Comisarul ajunsese la barieră. Bărbatul îl privi fără să se miște. Avea degetul mare al mâinii stângi încârligat de curea, mâna dreaptă băgată în buzunarul pardesiului, totul prea natural ca să fie autentic. E înarmat, are pistol, gândi comisarul și spuse, Timpul ajunge întotdeauna. Bărbatul nu zâmbi, nu clipi, spuse, Oh, nu, niciodată nu e timp, și atunci îi înmână plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acasă. Că îl cunosc din anul întâi, zice ea, că e bun la pat, aproape am orgasm cu el, că e tânăr, când am auzit, i-am tras două palme de-a căzut pe covor, apoi am bătut-o cu cureaua, am dat cu catarama până i-am spart timpanul la o ureche, am dus-o pe seară la doctor, a reparat ăla câte ceva și, după ce ne-am întors, din vârful patului, încă sub anestezie, bâiguia, se legăna bocind: — Ce vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia la mână, întineresc... În vizita aia, Străinul i-a vorbit fetei despre arhitectură: (Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trei, acuma era o blondă subțire, înaltă, cu picioarele foarte lungi. Purta însă la mână cureaua aia de piele neagră, cu ținte de metal, trunchiuri de con, zgardă, cum spunea ea, copilăăă!!!, am țipat la ea, dacă te văd fără cureaua aia la mână, întineresc... În vizita aia, Străinul i-a vorbit fetei despre arhitectură: (Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran, fie în lumini, separat, în dreapta scenei.) Nordul și sudul s-au scindat în orașul ăsta, vedem pe Imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
n-a avut?, că la banii lor... e delicioasă femeia mea din casă, muncește grozav, eu n-am timp, îți imaginezi ce înseamnă și firmă, și facultate. Cristi nu mai e deloc, a dat divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
divorț, sunt liberă (are în mână cureaua neagră de piele, cu ținte, a Anitei, se uită lung la obiect...), cum îți spuneam, să fac orice. Și fac orice. (Râde îngrozitor, cinic, începe muzica „Don’t cry, baby”, Janis Joplin, azvârle cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă mi-ai vedea colecția de pantofi, am schimbat shoppingul cu mâncatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nebună, își spune el, uitându-se lung la fată, o vede pe scaun cum își mișcă mereu curul ăla mare, încercând să se rezolve singură, îl inundă imaginea unei zile în care s-ar putea să o bată cumplit cu cureaua, o și aude mereu suspinând: ce vină am eu că nu sunt așa cum ți-ai imaginat tu că sunt, nu mai vreau, nu te mai vreau!!! Dar toate astea mai târziu, după căsătorie, el însă vedea, visa, visele lui vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lungă, dar s-a petrecut ceva straniu, am început să înțeleg relația dintre corpul meu și Cosmos, noțiunea de echilibru mi-a devenit parcă mai clară, condiția mea de actor începea să se definească. Când nu m-au mai ținut curelele din punct de vedere financiar, am renunțat, dar eram deja îndrăgostit de idee, mi se părea din ce în ce mai clar că știu încotro trebuie să merg. În teatru, chiar lângă cămăruța noastră, era sala de sport. Mereu goală, căci actorii, cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]