2,008 matches
-
ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă să urce pe tron? Scutură din cap. Femeia aceea era doar o dansatoare venită de peste mare. Era imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era. Totuși, Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel puțin acela al Monnei Lagia așa era. Cine știe dacă nu cumva saltimbancii nu Își găsiseră inspirația, pentru reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să vă spun că ne aflăm aici din motive politice. — Motive politice? îngăimă perplex și neîncrezător Alain Guitay. Întotdeauna am crezut că tuaregii sunt oameni liberi, care rătăcesc dintr-un loc în altul. Să nu-mi spuneți că a ajuns curva asta de politică până-n ultimul colț din deșert. — Este o poveste lungă. — Îmi plac poveștile la lumina focului în inima deșertului! răspunse Marcel Charrière, foindu-se nerăbdător pe scaun, emoționat ca înaintea unui frumos spectacol. Ce s-a întâmplat? — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
probabil pe aici a curs un râu cu apă multă care a săpat în piatră... Și de fiecare dată când va trebui să urcăm și să coborâm într-un asemenea defileu vom risca să fim împușcați, fiindcă puii ăștia de curvă nu greșesc niciodată ținta și obișnuiesc să se ascundă în cele mai nebănuite locuri. — Dacă nu te-aș cunoaște aș zice că ești cam speriat. Cine e obligat să se înfrunte cu un tuareg pe propriul său teritoriu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rolul pînă-n cele mai mici amănunte. Ai fost magnifică! — Nu e vorba de asta. Dar aș fi preferat mai multă discreție. E o deosebire Între noi doi. Pentru aceleași porcării oamenii te taxează pe tine drept artist, pe mine drept curvă — Scumpo, feminismul ăsta e periculos, anunță menopauza. Ce dracu, ești o femeie superbă, cine ți-a băgat În cap bazaconiile astea morale? Ori te-a impresionat cretinul ăla, credeai că e tăiat Împrejur, eh, ce să-i faci, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Știi care, ăla care a folosit atât de bine părul soției mele de Crăciun. Sigur Adél ți-a povestit totul. Sincer să fiu, a fost fotografia mea cea mai reușită. Era în patru labe prin zăpadă, cărând în spate o curvă ordinară care sufla într-un tub de orgă. Dacă-mi amintesc bine, era un fa. Nu se vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta Satanei. Am expus cu șaisprezece pe șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
spun eu domnului Vendel în timp ce se dezbracă. Nu mai aveți nici un motiv să vă mai dezbrăcați și nici să mai veniți la mine. Simt că nu aveți nici un tablou. Ele ard. Stați. Luați capul aceste de mumie. N-a fost curvă, doar ibovnică. Dacă ar trăi, ar fi mai valoroasă ca mine. Dar credeți-mă că și așa e o afacere bună. Stă cu capul de mumie în mână și se holbează la mine. Văd că nu înțelege. — Vă explic, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
simțit cum pe buze îmi încolțește un zâmbet triumfător. L-a observat și el și și-a încruntat privirea. S-a aruncat asupra mea, mi-a apucat din nou mâinile ducându-le deasupra capului. Nu m-am împotrivit. —Ești o curvă în toată regula, a spus, șoptindu-mi la ureche ca un alint. Nu era prima oară când auzeam asta, și nici ultima. 13tc "13" După ce a plecat Nat am luat o pernă în brațe și am adormit imediat, căzând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am întrebat cu scopul de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva. —îmi pare rău, Tom... Să nu-ți pară, mi-a retezat-o el. Prietena ta mi-a dat treburile peste cap. Nu înțeleg. Femeia aia, Jackson. Julia nu încetează să mai vorbească despre ea, chiar dacă acum e moartă. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să vedem un film. Arăți foarte bine, să știi. N-am putut să nu mă simt flatată, deși știam că pentru Paul e un reflex să se dea la orice figură care arată cât de cât bine. Băiatul era o curvă. Pun pariu că prietena lui nu era liniștită la gândul că el rămâne singur în marea metropolă. Privirile dezamăgite ale lui Lou m-au făcut să-mi aduc aminte că nu mai fusesem la sală de două săptămâni. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am ridicat din umeri, făcând eforturi să par liniștită. Am înțeles imediat că mama venise ca să se certe cu cineva. Îl privea când pe Nunu, când pe mine. Când Nunu a comandat șampanie, a izbucnit: - Fiica mea nu e o curvă! Se făcuse liniște în toată sala. - Vorbești prostii, a șoptit tata disperat. - Taci din gură și bea, bețivanule! Apoi s-a întors din nou spre mine: - Sper că nu ești gravidă! Câțiva din clienții restaurantului începură să tușească. Era periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fiu la care visase mult, după pierderea unei soții certărețe. Severino povestea minunate istorii. Străzile din Palermo, la fel cu cele din București, locul de naștere al lui Feifel, erau pline de aventuri palpitante. Acolo se amestecau călugărițe, hoți și curve, într-o culoare pestriță a vieții. Feifel crezuse că găsise, în sfârșit, o sursă care putea să-i revigoreze imaginația pierdută. Dar într-o zi Feifel se întoarse acasă ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu? Cioran înlemni. Cunoștea acest gen de șantaj chiar de la Luca, pentru că-l mai amenințase de câteva ori în acest fel. Acum însă treaba era mult prea serioasă. Pula chiar îi trebuia, pentru că altfel nu mai putea fute absolut nici o curvă, niciodată. - O.k., zise Cioran, încercând să pară calm. Ce vrei? Ce trebuie să fac să-mi dai pula-napoi? - Știi doar, nu face pă bou’, șuieră cel din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bătrâna din fața magazinului fu ultima imagine pe care o mai produse mintea lui Abdulah, moment în care dispăru din acel loc, brusc, smulgând răgetele de admirație ale tuturor. - Târziu te-ai gîndit să o salvezi pe babă și nu pe curva aia, spuse tânărul din grădina raiului, luând o gură de whisky. - Dumnezeule, gâfâi Abdulah, făcând ochii mari de spaimă. Cum poate să existe un loc ca ăla? N-am crezut c-o să mai scap vreodată... - Sper că ai învățat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducînd cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n-o să fie mai duios jelită ca tine... Și nici o alta n-o să aibă o Înmormîntare mai cu pompă ca tine...“ Pentru Înmormîntarea Marietei au fost pustiite nu știu cîte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită; florile Își au traiectoria lor logică, aidoma ciclului biologic al omului, de la eflorescență pînă la descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care se reflecta lumina felinarului. Dacă privitorul s-ar fi apropiat ceva mai mult, ar fi descoperit titlul imprimat cu litere aldine: Contele de Monte Cristo). Era Într-o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și-i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut-o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr-o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii” care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unei reviste autohtone mă va Înștiința printr-o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii” care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar titlul l-am schimbat eu Însumi, din pure rațiuni literare, căci primul mi se păruse excesiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și el Însuși se califica drept un măcelar de mîna a doua, Însă avea mai mult fler În a nimeri diagnosticele decît aveau cei mai mulți dintre medicii bogătașilor, cu cabinete pe strada Muntaner. Mare parte din clientela sa era compusă din curvele bătrîne din cartier și din nenorociți care abia Îl puteau plăti, Însă pe care Îi Îngrijea oricum. Eu Îl auzisem, nu o dată, spunînd că lumea e un țucal și că așteaptă ca Barcelona să cîștige naibii odată campionatul ca să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca nimeni altul și, chiar și așa, dacă adulmecam cumva că erau cam curve, le ceream țidula de identitate sau, În lipsa ei, autorizația În scris din partea tatălui, ca să nu Încalc etica. Tata Își dădu ochii peste cap. Cu dumneata e imposibil să stai de vorbă, Fermín. Eu dacă am dreptate, am dreptate. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]