821 matches
-
vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de abur ușor albăstriu se fofilează în dreapta Teodorei. Un parfum delicat de lăcrămioare plutește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că tu te înverșunezi împotriva mea, nu pricepi că de fapt nu s-a schimbat nimic între noi, că de fapt ne-am eliberat de conveniențe, că sunt același bărbat, deci n-ai motive să-ți faci scrupule, cine ar cuteza să te acuze? Te arată cineva cu degetul pentru faptul că mai suntem împreună, nu, nu te arată, poate chiar ești invidiată. Este chiar așa un nonsens să-ți cer să te păstrezi numai pentru mine, numai așa îți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Popa. Înșelarea a fost din partea mea, că nu l-am nimerit. — Se poate și asta, răspunse pe gânduri paznicul. Nana Floarea află numaidecât de la Onu că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Ar fi poftit să întrebe pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii de niște tarabe pline cu tot felul de bijuterii, lucrate în os și în metal. Inele, cercei, brățări, coli- ere, medalioane și alte cele, pe care nici nu știu cum să le numesc. Frumusețe poate fi numele lor. Nici nu aș cuteza să le descriu, fie și sumar, fiindcă am mari îndoieli privind reușita. În vreme ce mă minunam în fața acelor obiecte de artă, m-am trezit salutat: - Bonsoir, monsieur. Voilà... Am întors privirile către direcția din care venise salutul. Dar și îndemnul de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
un antiamerican oarecare, ci antiamerican primar, primitiv, grosolan. Întrebarea așadar e următoarea: oare avem dreptul să refuzăm intrarea în NATO? Ori măcar să negociem cât de cât? Ei bine, oricât de antiamerican abia ieșit din cavernă aș fi, tot n-am cutezat să pun întrebarea asta nici în prima zi, nici în a doua. În a treia și ultima, au venit prim-ministrul și ministrul de Externe. Când i-am văzut și i-am auzit, mi-a pierit piuitul. Prim-ministrul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Pe urmă a fost Sergiu Șerban, foarte logic, „economic“, cum spune el, pe puncte, desfășurându-și argumentele într-un lanț din care e imposibil să lipsească verigi, dar întrerupt penibil și el, admonestat să revină la obiect și, dacă a cutezat să întrebe: la ce obiect? Ilușcă, activistul, care devenea din ce în ce mai nesuferit, n-a găsit decât să-i spună pe un ton zeflemitor: au fost sau nu abateri de la morală? Deci asta era tot ce voiau să scoată de la noi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din jurul lui dispărând în întregime, în afara unor fâșii subțiri ce i se mulau pe brațe și pe tot trupul, invizibil încă de dinaintea invaziei pe care o urmăreau dintr-o margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spune și el: „Și-o fi luat înfățișarea unei lighioane”). Pentru Orlando, pădurea e „stranie”, căci poți da la tot pasul de o fiară sălbatică: te sfâșie ori o sfâșii tu pe ea; este, de altfel, pădurea unde Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde va fi rănit, va sângera și nu-și va veni în fire decât târziu. În finalul piesei, ambivalența pădurii e definitiv restabilită, mărturie stând discuția ducelui cu venerabilul călugăr întâlnit „la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de cetate, două rânduri de porți din stejar masiv ferecate în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fiare și prinse într-o arcadă de piatră; împrejmuiri înalte și mai multe foișoare în care stăteau la pândă arnăuți cu pistoale, puști și hangere. Nimeni n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care el îl găsi de-a dreptul emoționant. Într-o clipă fu săltat vertiginos de beția unui actor pe o scenă pregătindu-se pentru finalul plin de efect al tiradei. ― Vă spuneam mai devreme, madame, că nimeni n-ar fi cutezat să-l atace pe marele meu prieten. Nici măcar rușii, madame. Vă rog să mă credeți, și cea mai bună dovadă este că acel ucaz a zăcut luni bune încuiat într-un sertar. Rușii aproape că uitaseră de el, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe Zitta, sârboaica spălăcită cu nasul plat, curvindu-se cu Omul cu ciocul de aramă. - Nu cunoști afacerea mai îndeaproape, răspunse prompt frățiorul meu, mușcându-mă de mână. Când și-a încărcat pistolul și-a dat bine seama că nu va cuteza niciodată să-și tragă un plumb în inimă. Eram liniștit în privința asta, chiar atunci când și-a lipit țeava de tâmplă. Știam că pozează cu un comedian, deși pe vremea aceea a suportat cea mai cumplită lovitură, de la moartea tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca de o glumă bună și așteaptă mai departe vântul dinspre NE. Cu totul altfel a fost Peter Hilleă Înainte de vremea când creațiunile genialului poet Christian Morgenstern m-au încredințat cu prisosință, prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
săvîrșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era o vază cu stînjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hîrtia și albe ca neaua, totul perfect rînduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n-ar fi cutezat să-i spună nimic mamei căci, după cîte se petrecuseră, după șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te-arăți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvine, inexplicabil, iar ceea ce e slab se explică din gros prin etalarea intențiilor morale. Părintele "cade" în greșeala trufiei când ne arată cu degetul ideile creștine care i-au călăuzit existența și creația. "Așa cum se întîmplă cu orișicine care a cutezat sa turbure pe contemporani cu visurile și cu scrisul lui, am cășunat și eu discuții, controverse și schisme, declară el. Unii nu se pot împacă cu limba mea literară; alții mă găsesc prea bigot și moralizam; alții ― cu mai multa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înțelegeri. Și de ce oare Rim o tot chema cu gura plină: "domnișoara!". - Cât despre Drăgănești - trecu Lina mai departe - sunt veșnic ocupați cu îmbunătățiri la țară, la oraș, cu fabricile lor! Elena e cu inovațiile. Drăgănescu singur nu ar fi cutezat așa întreprinderi mari și curajoase ... Și toate le reușesc ... îi văd rar: ei sunt mereu pe drumuri sau primesc lume multă ... și eu nu sunt bună de așa ceva. Mini își aminti de Elena, fata calmă cu părul negru dat în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
credea că această manie de pacient nu trebuie întreținută de cei din jur! I se părea că e acolo un caz de conștiință! Cine știe la ce forme supărătoare ajunge Rim, făcând pe bolnavul cu dinadinsul! Totuși, nu ar fi cutezat să insiste pentru a nu turbura liniștea Linei. Era numai o impresie, e drept, pe când mulțumirea bunei Lina era un fapt. Cum putea alarma pe Lina pe motivul subtil, nesigur, al unei boli imaginare, care poate era numai o imaginație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
va fura! Lina, asurzită de refrenul permanent a! "casei", zbătută între pretențiile lui Rim și între pretențiile lui Lică, deprins să fie alimentat, adoptase, în sfârșit, proiectul cumpărării. In fond ea se temea de acea achiziție; econoamă și fricoasă, nu cuteza să riște tot ce avea, dai- consimțise pentru a da lui Rim satisfacție. Doctorul colecționa anunțuri de la mica publicitate și avusese chiar corespondență cu un arhitect, inițiative foarte mari pentru felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soluție financiară a casei. Oferea acum 200.000 de lei. Mama bătrână era sacrificată. Va trăi din mica pensie și o vor ajuta. Polițele le va semna și el și casa va fi a lor amîndorura, ca și traiul! Nu cutezase mai mult deodată. în laboratorii tainice se pregăteau alte proiecte în vedere-a testamentului reciproc între soți, fără descendenți direcți. Acel discurs generss pronunțat de Rim nu putuse face bunei Lina altă impresie clecît aceea că ilustrul ei soț îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cap 166 cu dinadinsul, nu va putea scăpa de corvadă. Femeile? Sau dau bătălii de întrecere între ele, sau caută să se asocieze cu rivalele . Ce-1 interesa pe el duelurile lor! Avea sub coastă o durere încăpățînată și nu cuteza să facă dovada ei. Când se rupsese mariajul cu acea Elenă cuminte, care îl iubea, pare-se, pe când el căuta numai căsătoria de rezon, îi păruse rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o sperie și, de la ușă, îi punea vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Marcian se simți mulțumit de mariajul vărului Maxențiu. Apei Ada conduse prințului oaspele, ca pe o surpriză de preț. Maxențiu avea multă afecțiune pentru Marcian. Fu bucuros că-1 revede. Rămași singuri, muzicantul făcu însă elogiul Adei. Atunci prințul nu mai cuteză să-și arate doleanțele casnice. De-acolo înainte totul decurse bine. Marcian își avea tacimul pus, întrucît, între mesele la birt și dineurile mondene, îi convenea 194 să se poată repauza cu bucătărie de familie. Maxențiu lua parte numai ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe frunte. Făcea astfel repetiții folositoare, dar nu cuteza încă să-și înlocuiască vestonul secret ce-i făcea crupă, cu buzunarele puse sus ca să-și afunde în ele mâinile fără lucru. Se lăsase însă ispitit să comande un rând de călărie și unul de oraș, tot sportiv, la fel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și plebeianc. Avea un gest al ei cu care își punea mina peste gură. Când Elena spusese lui Drăgănescu că Mika-Le va fi oaspeteie lor, se roșise încă mai mult peste fața lui cam congestionată de-blond-sanguin. Își amintise că altădată cutezase ei --ă facă propunerea asta, și chiar se supărase că a fost refuzat. Supunerea lui făcuse progrese și își simțea acum greșeala de atunci. Iată dar că Elena singură iertase pe Mika-Le, când crezuse ea de cuviință. Nu era căderea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]