641 matches
-
care voiau să-și facă ticăloșiile în liniște. Tehnica a progresat și dacă atunci era nevoie de o servietă pentru a iradia un om prin vreun local, pe la un cinematograf, sau altfel de reuniuni, astăzi este nevoie doar de o cutiuță de mărimea unei telecomenzi cu care oamenii pot fi iradiați din mers. Și dozajul se poate modifica și în general se folosesc doze neletale, care doar îmbolnăvesc omul pentru câteva zile, îl scot din circuit, iar dacă acțiunea se repetă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se reglează la montare”. În condițiile în care eu aveam calorifere cu 3, 7, 12 și 18 elemenți iar ,,repartitoarele nu erau reglate” , în aceste condiții întrebarea este: până la urmă ce contorizează aceste ,,repartitoare”? Și răspunsul a fost că aceste cutiuțe ,,repartizează hoția” între locatari! Poate că în alte părți lucrurile erau în ordine, dar în cartierul Dacia, repartitoarele erau instalate de firma ,,Ista”. Firmă care era ,,racordată” la această hoție! Am urmărit afișierul și în timp ce eu eram trecut la încălzire
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
vechi și spălat de foarte multe ori - în timpul pregătirii mele pentru Facultatea de Filologie, cînd am început meditațiile în București (făceam naveta Pitești - București, o dată pe săptămînă). Călătoream în personale cu vagoane supraetajate și cu navetiști care beau țuică din cutiuțe de medicamente - în trenurile de noapte, neluminate, încercam să desprind experiențe poetice din singu rătatea cu mine însumi (întîlnisem, în sensul ăsta, și nu știu ce cugetare în Caietele lui Camus) sau mă gîn deam la tipul din Pivnițele Vaticanului care-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
simt parfum de regina nopții, ori văd un strat cu flori. Ce faci, barbarule?! strig lui Tomiță, văzîndu-l cum rupe flori de pe crengile magnoliei, aruncîndu-le grămadă într-o cutie de carton. Șefa Serviciului protocol mi-a mai cerut vreo zece cutiuțe, îmi răspunde Tomiță, continuînd să jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor care le primesc. Altfel, aici, neștiute de nimeni, ar înflori, s-ar ofili și s-ar scutura. Vreți să vă dau și dumneavoastră o cutiuță? Nu, Tomiță, mulțumesc, n-am ce face cu ea. Aș ține-o toată ziua în buzunar. Poate, la plecare. Eu sînt de serviciu pînă deseară, la șase. Bine, îi zic, poate la plecare. Vin la plecare, adaug, gîndindu-mă că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mulțumesc, n-am ce face cu ea. Aș ține-o toată ziua în buzunar. Poate, la plecare. Eu sînt de serviciu pînă deseară, la șase. Bine, îi zic, poate la plecare. Vin la plecare, adaug, gîndindu-mă că o astfel de cutiuță ar fi o fericire pentru Livia. Deschid ușa să plec, dar mă opresc locului înfiorat de un curent rece. Mă uit în sus și văd două obloane ridicate. Tomiță, ce-i cu obloanele acelea? Aerisire, îmi răspunde, trăgînd de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aerisești cu ventilatoarele? Doar nu-s nebun! Ventilatoarele au un rulment spart și fac un zgomot că-mi vine să iau cîmpii. Îți trimit un mecanic să schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-o fi vrînd, oare, să-mi spună doamna Pascu?" mă înfioară un gînd. La naiba! Bîrfă, asta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semneze. Bine, murmură șeful. Nu vă supărați că am venit, zice Cornea, dar asta-i părerea mea. Bună ziua! Bună! oftează Don Șef. Îl văd că se uită un timp la mine, apoi bagă mîna în buzunar, scoate de acolo o cutiuță de plastic în care sînt pastile "Diazepam", un medicament cu efect de liniștire a sistemului nervos -, scoate o pastilă, o aruncă în gură, o mestecă, apoi merge la chiuvetă și bea un pahar cu apă. Dificil om! murmură Don Șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
flori. În mod deosebit îmi reține atenția fotografia unui ram încărcat cu flori de magnolie, asemenea celor văzute la seră. Asta declanșează din nou în mine bucuria că la ora plecării acasă voi putea trece pe la seră, să cer o cutiuță cu trei magnolii. Vă rog să luați loc! ne invită economista, arătînd cu mîna spre cele două fotolii. În toată încăperea sînt doar două birouri; la unul lucrează economista, iar la celălalt stă doamna Teona. Stă foarte frumos. Are poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deja la scări, Don Șef aruncă o privire spre lifturi, apoi începe să coboare scările în fugă. Îl ajung abia pe la etajul șase și continuu să cobor cu un pas în urma lui. Din mers, îl văd cum scoate din buzunar cutiuța cu "Diazepam" și-și răstoarnă în palmă o pastilă, pe care o duce apoi la gură. Continuă să se grăbească pe scări, de parcă undeva, în urma lui, ar fi foc. La etajul întîi își încetinește pasul, coborînd atent, încet, trăgîndu-și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de zăpadă și ne îndreptăm spre sala de consiliu, aflată la parter. Să fiți calm! îmi șoptește Don Șef cînd ajungem lîngă ușă. Vreți un calmant? mă întreabă, arătîndu-mi cutiuța cu pastile, din care a luat una și a înghițit-o. Nu, mulțumesc! Aș prefera niște zaruri, să le arunc, să vedem cui rămîne pînă la urmă pisica, rîd eu. Don Șef îmi face semn să-mi țin gura, bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
moș Toader. Care ești? întreabă el. Eu, moș Toader, Vlădeanu... Aa... Ce faci, Mihai, noaptea pe aici? mă întreabă bătrînul. Moș Toader, am fost dimineață pe aici și-am văzut magnolia. Am venit acum să-mi dai și mie o cutiuță cu flori... Mda, mormăie bătrînul, ai văzut... Hai înăuntru... Moș Toader a deschis ușa din capăt și a aprins lumina, apoi îmi face semn să-l urmez. Vreau să intru, dar mă opresc de îndată ce-mi arunc privirea înăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca să facă în ciudă celor venite cu frontul, care-și ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să vii să-ți dau liliac alb, c-o să am. Liliac alb, ca părul meu; dar să ai grijă: sufletul căruia i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aveam în poșetă inelul cu diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Of, Doamne. Îmi îngrop capul în mâini. Nu e deloc mai ușor pe hârtie. Sinceră să fiu, e chiar mai greu, pentru că îți aruncă dilema drept în față, în loc s-o ascundă unde aș vrea eu - și anume, într-o cutiuță în fundul minții mele, unde să nu trebuiască să mă uit la ea. — Becky? — Da? Ridic privirea și-mi acopăr automat hârtia cu mâna. În ușa cabinei mele de probă se află Elise, una dintre clientele mele. Are treizeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
e și examenul auto. — O, Doamne. Suze se crispează toată. Iar m-apucă. — OK! Stai așa! Extrem de alarmată, încep să scotocesc printr-o pungă de plastic. Poftim! Suze deschide ochii cu greu și rămâne mirată când scot din pungă o cutiuță elegantă în celofan. — Bex... ce faci, mi-ai luat parfum? — Cică uleiul de iasomie îți ușurează durerea, zic precipitat. Dar n-am găsit, așa că am luat în locul lui Romance de la Ralph Lauren. E pe bază de iasomie. Rup folia protectoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cele de scris, nici măcar o călimară de cerneală. Eram cu Micu Ciobanu, după ce am terminat orele la școală cu domnu’ învățător Isailă și mergeam amândoi prin grădina școlii spre ieșire, acolo unde sunt mai mulți salcâmi. Acolo am văzut o cutiuță rotundă care ar fi încăput numai bine în găurica rotundă de pe bancă, unde punem călimările. Ce mi-am zis eu, cutiuța asta ar fi numai bună să pun în ea cerneală făcută din boz; nici gând să cred că-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Isailă și mergeam amândoi prin grădina școlii spre ieșire, acolo unde sunt mai mulți salcâmi. Acolo am văzut o cutiuță rotundă care ar fi încăput numai bine în găurica rotundă de pe bancă, unde punem călimările. Ce mi-am zis eu, cutiuța asta ar fi numai bună să pun în ea cerneală făcută din boz; nici gând să cred că-i ceva periculos, am puso în trăistuță și după ce am mâncat m-am dus la Dumitru ca să-l întreb cum aș putea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bună să pun în ea cerneală făcută din boz; nici gând să cred că-i ceva periculos, am puso în trăistuță și după ce am mâncat m-am dus la Dumitru ca să-l întreb cum aș putea să fac călimară din cutiuța aceea de tablă. Era de față și Lențâca care s-a minunat de ce am eu de gând. Dumitru a luat-o, s-a uitat la ea și spuse „cum vrei tu să-ți faci călimară din asta? Voi știți ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce ne povestea Dumitru. Stăteam tustrei lângă butucul cel mare de stejar și după ce a încercat să ne facă să pricepem mai bine, Dumitru ne-a spus să ne culcăm cu burta la pământ, el a desfăcut o verigă de pe cutiuța aceea despre care a spus că-i grenadă, și a azvârlit-o mai departe, cam la vreo zece pași, ea lovindu-se de stâlpul hambarului. Nu s-a întâmplat nimic, Dumitru s-a ridicat și a adus grenada aceea, spunând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care se pricep; − De, Marie, ce să spun eu? Săndel, la anii lui...câți ani are Săndel? − Doi’șpe jumătate, cumnate; − Da’ Dumitru, întrebă Ghiță Nașcu; − El are aproape șapte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
câți ani are, cred că se apropie de douăzeci; − Ea are aproape nouă’șpe, îi împlinește în martie; − Apăi, Marie, dacă punem toate pe cântar, nu Săndel se face vinovat. Mi-ai spus că el a crezut că-i o cutiuță, bună să facă din ea călimară pentru cerneală, că în sărăcia asta adusă de război, nu mai găsești nimic. Copilul l-a întrebat pe Dumitru, care-i la o școală militară și se pricepe mai bine la armament, apăi era
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]