2,824 matches
-
o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu locuiește nimeni acolo. „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe obraji. Ceva era totuși în neregulă, nu știa ce, dar se schimbase ceva. Pricepu imediat ce îl neliniștea, curentul își inversase direcția, acum venea din interior, bătându-l în față. Examină cu mai mare atenție golul din fața sa și se cutremură de groază. Nu-i venea să-și creadă ochilor, raza de lumină aruncată de lanternă nu mai răzbătea atât de departe ca mai devreme. Tunelul îngust în care privea era mai scurt, nu mai avea acum decât câțiva metri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai liniștise puțin, dar rămăsese mai departe atent la orice zgomot din jur. Era o senzație foarte ciudată, de parcă întreaga fire rămăsese în așteptare. Își simțea tălpile picioarelor înghețate, de parcă ar fi mers desculți. Privi în jos și se cutremură, ceața groasă se ridicase deja până deasupra gleznelor și urca spre genunchi. Toată aleea era acum scufundată sub valurile albicioase ce se întindeau până dincolo de gardul viu de pe partea cealaltă. Dinspre lacul, aflat acum în dreapta lor, se scurgeau cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cred că asasinul a îndrăznit să intre în tabără. Chiar dacă țiganii dormeau, este puțin probabil să-și fi asumat un asemenea risc. Din câte am observat eu până acum, îi place să atace oameni singuri, în locuri pustii. Ileana se cutremură din tot trupul. Nu-ți fie teamă! o încurajă Toma. Acum e ziua în amiaza mare, nu suntem în pericol. Nu numai că atacă oameni singuri, dar o face numai noaptea. Pe de altă parte, așa cum am stabilit mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totodată cât îl țineau puterile. Era imposibil că basarabeanul să nu-l audă, însă de afară nu auzi decât zgomotul motorului Toyotei ce pleca de pe platou. Se făcuse cald și o senzație de moleșeală începea să îl cu prindă. Se cutremură, înțelegând că sfârșitul e mai aproape decât își imaginase. Pentru ca vâlva să nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
primarul. „Dar, scuzați-mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care domnul Benedek nu i-o mai văzuse. „Toți sînt morți“, zise fetița. După care Începu iar să plîngă-n hohote. Trupu-i era cutremurat de spasme. Domnul Benedek se uită Întrebător la mama copilului. „Zice că i-a văzut În oglinjoară. Toți - zise ea - au fost uciși. Vedeți și singur În ce stare este.“ „În oglinjoară?“ Întrebă domnul primar. Urmară tot soiul de lămuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aveți responsabilități, nu știți, cum aș putea s-o știu eu, l-ar întreba oamenii, Nu contează, important e să aveți grijă, E vreo epidemie, Nu cred, Un cutremur, Nu ne aflăm într-o regiune seismică, n-au fost niciodată cutremure aici, Vreo inundație, vreo revărsare, De mulți ani râul nu mai crește până la maluri, Atunci, Nu știu să vă spun, Scuzați-mi întrebarea pe care am să v-o pun, Sunteți scuzat chiar înainte de a o pune, Nu cumva ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lacrimi. În toiul suferinței, Își mușcase buzele până la sânge. Dante se apropie de urechea lui. - Ce știi despre tovarășul tău de negustorie, Rigo di Cola, și despre faptele lui? susură el așa Încât ceilalți să nu Îl poată auzi. Omul se cutremură și o strâmbătură de groază i se Întipări peste trăsăturile schimonosite. - Nimic... vă jur... abia Îl cunosc, bâigui el. Pentru un moment, Dante fu tentat să ordone să fie din nou smucit. Dar ceva din omul acela Îi sugera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimeni să nu le mai pună vreo piedică. E ceea ce au făcut. Fără scrupule. O crimă precum Cazul e de ajuns ca să șocheze un întreg ținut. E ca o undă: noutățile îi înnebunesc pe oameni și fac totul să se cutremure în trecerea lor. Pentru ei, este un motiv de oroare, dar și un bun prilej de interminabile discuții. Iar asta le ocupă și mintea și limba. Cu toate acestea, a ști că un ucigaș umblă liber la țară, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la mine în familie toată lumea cânta? Tata, Dumnezeu să-l ierte!, un preot frumos ca Apollo, tot satul se uita la el ca la soare, cânta languros, era un înger cu sex și cu o voce masculină, de bas, se cutremura lumea în biserică la slujbele lui, îl iubeau și babele, și nevestele, și fetele din sat, credea în mituri și în puterea lor, în muntele Kogaion din marginea satului meu, credea în americani și în englezi, i-a așteptat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de copac plângea tremurând pământul un alt om. Bărbatul tot ținea în fața inimii o oglindă, privea adânc în ea, apoi, din când în când, sfâșia cerul cu privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce caldă și blândă. Că sunt artist, Doamne! Ție n-am ce să-ți fac, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce-au să-l strângă...“ a mâzgălit Amory În caietul său. Conferențiarul bălmăjea ceva despre soliditatea lui Tennyson și cincizeci de capete se aplecau deasupra notițelor. Amory a Întors foaia și a scris În continuare pe pagina intactă: „S-au cutremurat aflând ce-nseamnă Darwin, În sfârșit, S-au cutremurat când valsul a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
caietul său. Conferențiarul bălmăjea ceva despre soliditatea lui Tennyson și cincizeci de capete se aplecau deasupra notițelor. Amory a Întors foaia și a scris În continuare pe pagina intactă: „S-au cutremurat aflând ce-nseamnă Darwin, În sfârșit, S-au cutremurat când valsul a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de teamă dacă nu cumva ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va deveni o creatură bună de speriat copiii, care se va strecura În dormitoare pe Întuneric și va stabili o neagră comuniune cu stafiile care șoptesc secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și urmeze iubirea și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui - arta, politica, religia - știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era, oricum, copleșită de tracul ei. Așa se face că la ora exactă, ca un grațios cuc, Mariana dădu drumul la casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la el? Doamna Witkowski spune că omul are adesea nevoie să‑și încarce bateriile. Domnul Witkowski spune că o să i le încarce el imediat și aruncă în ea cu un obiect dur care o nimerește în umăr, încât femeia se cutremură. Iar o să‑i iasă o vânătaie. Dacă îmi permiteți, curvă. Nu cer prea mult, atât cât îți cer. Dacă nu, te pun la pământ cu cârja. Altă dată m‑aș fi aruncat cu forța asupra ta, ceea ce‑mi este imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar putea să ia cu ea și un cuvânt de iubire și să i‑l transmită Sophiei. Sophie stă mai mult ca sigur la lumina veiozei și‑și face temele pentru școală. Ce n‑ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când în când, salută câte un cunoscut. Dacă mai și schimbă câteva cuvinte cu vreunul dintre ei, se observă imediat o ciudată afinitate. Hans crede că între el și Sophie e vorba de iubire. Această iubire îl face să se cutremure, fiindcă, în general, iubirea îl face să se cutremure pe îndrăgostit; dar pe Hans iubirea îl zguduie și mai puternic, pentru că el nu cunoaște alte lucruri cu care s‑o poată compara. E cu totul neajutorat, la discreția iubirii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și schimbă câteva cuvinte cu vreunul dintre ei, se observă imediat o ciudată afinitate. Hans crede că între el și Sophie e vorba de iubire. Această iubire îl face să se cutremure, fiindcă, în general, iubirea îl face să se cutremure pe îndrăgostit; dar pe Hans iubirea îl zguduie și mai puternic, pentru că el nu cunoaște alte lucruri cu care s‑o poată compara. E cu totul neajutorat, la discreția iubirii. Un alt elev compară acum doi oameni care se înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa că n-avea nici un motiv să urască pe nimeni. — Dacă-ți dai drumul pe ascuns, Îți jur că mi-o scot imediat!, Îi mârâia el În ureche, În timp ce-și mișca și mai abitir șoldurile. Eu și Reiko ne cutremuram de râs. — Abține-te și nu-ți da drumul! Rabdă cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns, dăruiește-mi plăcerea asta! Dacă-ți dai drumul fără voia mea, pe bune că mi-o scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
puterilor latente, Vieții universale, adânci, ne vom reda; Iar nervii, hidră cu mii de guri, vor bea Interioara-i mare de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine, "făcînd să se cutremure inima cea mai păgînă". Această întîie întîlnire cu Destinul meu Cometar nu mi-e îngăduit s-o uit. Dar ușurința-mi în cântărirea acelei vestiri a fost mare. Mi s-a spus sau eu am botezat-o astfel - că poartă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu arate cuțitul a cuțit? Sobru ,etalîndu-și destinația sigură pe care o are? așa după cum pistolul să fie pistol, si omorurile să nu fie un spectacol de fiecare zi în filme și în video-game-uri- omoruri la care nu se mai cutremura nimeni! Nu trebuie să ne jucăm de-a omorul! Pistolul, cuțitul,omorul, șunt lucruri serioase ! Nu ne putem juca cu ele.Monștri șunt monștri, iar zînele șunt zîne! Desensibilizarea această, e o mare greșală psihologică, cu consecințe deosebit de grave pentru
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]