1,067 matches
-
rău și nu regret, Că tinerețea a trecut.. Am inima tânără în piept Iar glasul ei blând îl ascult. Am lângă mine tot ce-am dorit, Să-mi bucure ai zilei zori Dragostea voastră mi-ați dăruit Copiii mei,voi dalbe flori. Visul meu încă nu s-a sfârșit! Privind în ochii voștri calzi, Văd viața mea și tot ce-am iubit Chiar dacă singură sunt azi. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: NESFÂRȘITUL VIS / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271
NESFÂRȘITUL VIS de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374253_a_375582]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MARGARETE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Margarete Margarete îmbrățișează zarea, Cu privirea dulce de petale albe, Țes cu duioșie ochi de neuitare, Adânciți în roua frumuseții dalbe. Se aruncă-n calea vântului ce-adie... Florile în rugă stând în zori de zi. În sărut de soare se pierd în neștire, Veșnicind secunda-n care vei veni. Număr azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
și serafimii saltă cu cântări: Leru-i ler și inima-i prin cer, Leru-i ler și colindele nu pier, Leru-i ler și inima-i prin ger Leru-i ler, ajungând la praznicul cu miel prier, Leru-i ler, aprinzând lumini de stea, Flori dalbe, flori de măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
despre Coposu. Îi las. O muscă de argint face volute bezmetice de la unul la altul. Cioc, pauză lungă și iarăși cioc, cioc. Sar, îmi iau cămașa, nu mai ține, chestie de obraz, și deschid: Zilieru. Ghici, iubitule, de la cine ai dalbe salutări? De la cine? De la Vadim. Să cad, nu alta. Mă sprijin de Horică și m-așez. Intră și el în discuție cu ceilalți: Coposu. Din cînd în cînd, cîte unul vine și mi se uită peste umăr: continuă! continuă! Într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de ramolisment), întemeiată încă din anii liceului dorohoian între acum reputatul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o iată, generalizată, persistență imitație a clișeelor. Merg la o recentă premieră și nu mult după ridicarea cortinei, văd personajul shakespearian trecînd de la o statuie la alta dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui și, cu paleta de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Încă de bun simț în frustețea ei. Cu nemaipomenita frescă a echipei lui Tonitza, studenții săi întru meșteșug. Și cu istorisirea unuia din echipă, pezevenghiul Baba, punînd la cale o întîlnire de taină între colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De asta, poate, și stațiunea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu vin, ciorba cu de toate ale verii, fasolea gătită, cu salata de varză aferentă, iar carafa cu vin) de către una din dalbele copile în negru, poate doar ea, masa aceasta cuviincioasă, să aline cît de cît plouata dezamăgire. O noapte în luxosul hotel părintesc și, rugîndu-mă celui de sus să-mi dea somn adînc, mă trezesc brusc, e ora 6, și-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale cerului învîrtitoare roți, se strînseră spre înăuntru, si pieriră. Nouă domnie cîștigînd peste toți Fiii săi și Fiicele sale, și peste Fiii și Fiicele lui Lúvah în oribilul Abis. Căci Urizen îi plînse, o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
conduri, cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor minuni, 285
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
zid ce-i nimicit și o famile ce-i stinsa. Mînie-te, Orc! Mînie-te Tharmas! Urizen nu va mai ține-n frîu mînia". Așa vorbit-a Urizen; își scuturắ omeții de pe umeri și se nalta Parcă pe-o Piramida din ceață-nfiripată, dalbele-i haine răsfirînd 190 Albul că de lină: reînnoit, isi aruncắ bătrîne mantiile-i În vîlvori. Apoi, strălucitor în slavă, de bucurie Tresăltînd, Răsunător se înalță la ceruri gol și în mărire, În Tinerețe radioasa; cînd Iată! aidoma unor ghirlande
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
după Lúvah, prințul Iubirii. Taurii lui Lúvah să calce Grînele-n picioare și harabaua plină s-o tragă În Hambar în vreme ce copiii-adună Spicele din jurul ușii. Atunci își ridica-vor mîinile neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1950, Gelăuza, j. Chișinău), poet și prozator. Este fiul lui Gheorghe și al Elenei Anton. A absolvit secția de ziaristică a Universității de Stat din Republica Moldova. A fost redactor la săptămânalul „Literatura și arta”, apoi la publicația pentru copii „Florile dalbe”. În volumul de debut, Vamă pentru speranță (1983), poezia de conjunctură alternează cu bucăți lirice în care predominante sunt motivele tradiționale (copilăria, dorul, frunza, fântâna). Cu un instrumentar liric înnoit, de pastel și rondel modernizat, cel de al doilea volum
ANTON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285385_a_286714]
-
de piatră,/ Aicea la apă./ - Mie mi-o poruncit/ Tinerel voinic/ Numit (numele propriu),/ Și el mi-o trimăs,/ Doi voinici din sat,/ Cu capu legat,/ Cu cârpe spălate,/ În lacrimi udate./ Și ei mi-o plecat/ De la cântători,/ De dalbe zori./ Și ei mi-or umblat,/ Tot din văi În văi/ Prin brazi mărunțăi,/ Tot din munte-n munte/ Prin brazi mai mărunte,/ Și din creastă-n creastă/ Prin brazi mai Înaltă./ Pân’ pe min-m-o găsit,/ Bradul cel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
depozitar al formelor din vechime, puțin prăfuite și discret alterate, dar În niciun caz radical modificate ori resemnificate. Similitudinile, transformate În filiații istorice și culturale, Îi vor permite lui N. Densusianu (1986) să afirme că o colindă precum cea a „dalbei mânăstiri” este un „reflex folcloric” al legendarului templu al lui Ahile, fixat de mitologia greacă În insula Leuce, socotită de autorul român actuala Insulă a Șerpilor; că bătrânul Crăciun este Saturn Senex; că Bunul Dumnezeu este zeul grec Apollo; că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai iubirii din literatura noastră postbelică. În ultimele cărți, trăirea ec-statică îmbrățișează întregul orizont al eului: o poezie a miracolului vieții, celebrat de „serbările sacre / ale caisului, laurul lamurii, roua dalbă”, și a sufletului plutind ca-ntr-un vis perpetuu în „imperiul ardorii”. Cea de-a treia temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiții dispărute istoricește: părinții îngropați în grâu, tatăl „tras în poveste
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
București, 1858; Corbea Haiducul, București, 1859; Danubianele, București, 1859; Zânele Carpaților, București, 1860; O farsă din zilele noastre, Focșani, 1860; Impresiuni din carnavalul 1861, Focșani, 1861; Heptameron, Focșani, 1861; Legenda României, București, 1862; Misterele Bucureștilor, I-III, București, 1862-1864; Orele dalbe, București, 1864; Satire, București, 1867; Fabule alese, București, 1868; Călătoria printre secolii istorici, București, 1870; Opere complecte, vol. I: Limba română și tradițiunile ei, Galați, 1872; Amor, Patria și Dumnezeu după poeții indiani, Galați, 1874; Opere poetice, vol. I: Legende
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
încă o dată că-l leagănă un înger Ce-i cântă cu durere, ce-usucă a lui plângeri Și care-n vecinicie voiește să îl culce Ș-adoarme mintea-i veche cu o poveste dulce Sperată-n tinerețe pe țară-o dalbă soarte, A desperat acuma... dar speră după moarte! ȘT[EFAN] Ceea ce cred bătrânii, aceea ce ei speră, Pentru copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. {EminescuOpVIII 173} Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plînge-ntr-a ei ris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cîntă-o nebunie. 2254 Cupare, împle-mi cupa cu-al vieței sânge roș, Voi ca să văd într-însa toți anii mei frumoși. O! viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mei frumoși. O! viața e o stâncă ce-i stearpă și uscată Pentru un om de flăcări cu inima bogată. Beția? O, beția e-un mare, mândru vis, E o bacantă pală ce plânge cu suris, Ce-nchină viața-i dalbă plăcerilor aurie, Care sărută-n glumă și cînt-o nebunie (beau) 1° [BOIER] Vinu-nveselește inima omului, zice prorocul și-mpăratul David... Ș-apoi ce-i viața fără veselie?.... Tristă-i și posomorâtă - neci n-ar mai fi să fie. ȘT[EFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
da sânul alb de zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu vei iubi-o - - îmi fură O gură! Tu dalbă Cu piepții de marmură albă O, dă-mi a ta gură - privirea Zâmbirea Pe mândra Sirenă ruga-vom Să cânte. De-i ști să reziști la {EminescuOpVIII 282} Atunce O undă în brațe-ți m-arunce, Că știu a iubi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și țintă A lumei und-amară mă-neacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele, Purtând pe frunte-mi raza a națiunei mele? Voi să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători Voi să le-ngîn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață, să văd româna dramă Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Și muzica română chemând din munții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din nouri ca să-i vază, Pe când, din fundul mărei, Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel că lumea toată, cu cer, pământ și mare, O feerie mândră, un vis măreț îi pare. Aceste-s visuuri dalbe ce-aievea le creează Străbuna Miazănoaptea, ce doarme când veghează, Străbuna Miazănoapte, a visurilor mumă, Ce-n nori visează stele și fericiri în lume Când marea cea adâncă cu miliarde valuri Pe placa-i oglindează înveselite maluri Și cerul - o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]