1,117 matches
-
a fost neîndoielnic un astfel de dandy, cu observația că el a citit tablele legii În felul său, balcanic ș...ț. Poetul nu cultivă eleganța meticuloasă și discretă a lui Brummell, nu este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
interioare luxuriante, de un rafinament princiar. În realitate, el Își amenajează nu mai puțin select, dar cu mijloace mult diminuate, propriul salon, celebru În mediile literare bucureștene pentru excentricitatea sa. Spre a nu mai vorbi despre absolut uluitoarea și foarte dandy aplecare a poetului rozelor pentru sporturile la modă: „Macedonski este cel dintâi scriitor român care face sport, dar nu În chip tradițional, călătorind sau bătând potecile de munte ca Hogaș, ci În chipul cel mai modern cu putință. Byron aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Cotruș, Ion Vartic). Dar autorul lor? Mateiu I. Caragiale este, cu siguranță, cel mai important dandy-scriitor român. Și singurul care intră aproape cu totul În canoanele speciei, drept pentru care i-am găsit locul În Hit Parade, catalogul armiei de dandy Întocmit mai În glumă, mai În serios. Reconstituită din felurite documente personale (jurnal, corespondență, agende, simple Însemnări) sau din amintirile martorilor, biografia lui Mateiu I. Caragiale pare a fi povestea unui dandy. Cine să știe Însă cât anume din stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
găsit locul În Hit Parade, catalogul armiei de dandy Întocmit mai În glumă, mai În serios. Reconstituită din felurite documente personale (jurnal, corespondență, agende, simple Însemnări) sau din amintirile martorilor, biografia lui Mateiu I. Caragiale pare a fi povestea unui dandy. Cine să știe Însă cât anume din stilul său e simplă poză socială și cât mod autentic de a trăi, simți, gândi? Dacă am pune cap la cap rândurile celor care și-l amintesc (pentru că l-au Întâlnit sau i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Așadar, mai curând un Rastignac. Atunci, cum? Nimeni nu are căderea să judece. Dar pentru că Îl pomenim pe Mateiu Caragiale Într-o carte despre dandysm, firește că vom căuta În biografia sa acele amănunte care să ni-l Înfățișeze ca dandy. Cât despre operă, ea se dovedește extrem de generoasă cu subiectul nostru. Nu vom insista aici (și pentru că o analiză de acest fel nu Își găsește locul, și deoarece au făcut-o alții cu prisosință) asupra dandysmului ce se degajă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
superior, mai valabil decât izbutiții ș...ț”1. Important e că omul și opera sa au impus În epocă, ba până și după aceea, un stil. Firește, nu toți mateinii au fost sau Încă sunt (dintre puținii rămași În viață) dandy până În vârful unghiilor. Dar atmosfera creată În jurul lui Mateiu Caragiale și a Crailor săi de Barbu Cioculescu, Nicolae Steinhardt, Tașcu Gheorghiu, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu a rodit. Dacă am avea răgaz, am face cândva un studiu, cercetând jurnalele, memoriile, ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
hârtia de turnesol a unui proces cultural nebănuit de amplu și complex, depășind cu mult limitele unor simple crize (individuale) de masculinitate. Mai mult decât sigur, memoria epocii interbelice, a „anilor nebuni” din București păstrează, fie și ajustate, figuri de dandy Împânzind cafenele, cazinouri, „Jokey Club”-ul, sălile de spectacol, terenurile de tenis, aerodromul. Pe unii i-am pomenit În treacăt, dar povestea lor și a celor neștiuți Încă de marele public merită scrisă cândva pe larg. Poate și pentru că, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lor și a celor neștiuți Încă de marele public merită scrisă cândva pe larg. Poate și pentru că, la scurtă vreme după război, o dictatură nemiloasă Îi va sufoca pe toți pentru mai bine de 50 de ani. Mai poți fi dandy sub comunism? Iată o punere de problemă ce unora li se poate părea de-a dreptul indecentă, dar la care ar merita să căutăm răspuns În paginile lui Petru Comarnescu, Radu Albala, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu, Șerban Foarță. Sau, răsturnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
punere de problemă ce unora li se poate părea de-a dreptul indecentă, dar la care ar merita să căutăm răspuns În paginile lui Petru Comarnescu, Radu Albala, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu, Șerban Foarță. Sau, răsturnând problema: à quoi bon dandy-i În vremuri de restriște? E bine să te ocupi de lucruri precum dandysmul când țara arde? Am primit În 1988 cea mai inteligentă replică la această Întrebare neliniștit-vinovată Într-unul dintre interviurile luate lui Alexandru Paleologu. Da, e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane sunt, În majoritate, fervenți ai dandysmului. Vom Înțelege Însă În curând de ce anume pentru dandy, misogini prin structură sau măcar spernogini, amazoanele intră În categoria puținelor femei Îngăduite În preajmă, ba chiar simpatizate. Dar războinicele din care ne-am făcut un scut, făpturi plăsmuite, și nu aievea, s-au dovedit o pavăză prea slabă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
von Arnim, Arhiloh, Arrian, Ariosto, d’Aubigné, von Aue, de Ayala... Și: Ungaretti, Vaché, Villehardouin, Vigny, Voiculescu, Voinescu (I și II), Xenofon, Zweig (Arnold), Zwingli 1. Ce legături să fie Între mult prea milităroasele pagini Închinate „adevăraților bărbați” și efeminații dandy? Două ar fi motivele pentru care i-am pomenit aici, Într-o nouă paradare. Întâi: În armata scriitorilor-oșteni au intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
legături să fie Între mult prea milităroasele pagini Închinate „adevăraților bărbați” și efeminații dandy? Două ar fi motivele pentru care i-am pomenit aici, Într-o nouă paradare. Întâi: În armata scriitorilor-oșteni au intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn mai mult decât limpede că apele nu sunt clar despărțite atunci când e să cântărești eroismul războinic. Chiar dacă faptele de bravură ale lui Vaché sau Cravan nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că apele nu sunt clar despărțite atunci când e să cântărești eroismul războinic. Chiar dacă faptele de bravură ale lui Vaché sau Cravan nu vor atinge niciodată ecoul gloriei lui Cervantes sau a colonelului Lawrence, de pildă. Chiar dacă pe câmpul de luptă dandy-i nu uită nici măcar o clipă că aparțin unei specii ciudate, unui mod de a fi masculin cu totul aparte. Și totuși, stau acolo, fascinați, precum Marcel la Doncières, de strategie și tactică, dar și de mirosul prafului de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la Doncières, de strategie și tactică, dar și de mirosul prafului de pușcă, de sânge, de moarte. Un al doilea motiv ține de gândul de a-i chema cumva la ordine pe acești bărbați rebeli, de a le desfășura istoriile dandy În câteva paragrafe, de a-i trece pe cei mai Însemnați În revistă. Dar cum să o facem mai bine? Ne-am amintit de Încercarea mai veche cu amazoanele și scriitorii-oșteni: catalogul. Iată-i așadar perindându-se prin fața ochilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
amazoanele și scriitorii-oșteni: catalogul. Iată-i așadar perindându-se prin fața ochilor noștri nu pe „căpitanii și domnii” din Boioteia lui Homer, nu pe neînfricații câmpurilor de bătaie, plăsmuiri de mit ori bărbați aievea, ci, În pas de marș, pe năstrușnicii dandy, siliți să accepte tot ce le e mai străin: Înregimentarea, Înșiruirea În cohortă. Pentru cei mai cunoscuți dintre ei, scriitori sau artiști, am ales doar momentele care le dezvăluie dandysmul, iar celor aflați mai puțin la Îndemâna publicului larg le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar În lumea lor. Să-i trecem așadar pe sub acest mic arc de triumf. De patru ori Btc "De patru ori B" Pură coincidență, patronimele celor mai importanți dandy ai lumii (prin cât de hotărât influențează nașterea și evoluția unui stil) Încep cu litera B: Brummel, Byron, Barbey, Baudelaire. Să deschidem parada cu ei. Brummell tc "Brummell " George Bryan Brummell (1778-1831). Cum am lăsat deja să se Înțeleagă, adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell " George Bryan Brummell (1778-1831). Cum am lăsat deja să se Înțeleagă, adevărata poveste a dandysmului Începe În Anglia o dată cu intrarea În viața mondenă a unui tânăr cu totul neobișnuit. „Bărbat de trei ori valoros, Întrucât era vanitos, englez și dandy”, „cel mai mare dandy al vremii sale și al tuturor timpurilor”, „dandysmul Însuși”, „tipul desăvârșit al frivolității elegante”, „o individualitate dintre cele mai rare” - scrie sufocându-se cu superlativele Barbey d’Aurevilly. Nu e singurul. Lui Brummell Îi cade În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1778-1831). Cum am lăsat deja să se Înțeleagă, adevărata poveste a dandysmului Începe În Anglia o dată cu intrarea În viața mondenă a unui tânăr cu totul neobișnuit. „Bărbat de trei ori valoros, Întrucât era vanitos, englez și dandy”, „cel mai mare dandy al vremii sale și al tuturor timpurilor”, „dandysmul Însuși”, „tipul desăvârșit al frivolității elegante”, „o individualitate dintre cele mai rare” - scrie sufocându-se cu superlativele Barbey d’Aurevilly. Nu e singurul. Lui Brummell Îi cade În mreje o lume Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Îi atrag ura neostoită a puternicului stăpân și, implicit, Îi suspendă Înalta protecție. „ș...ț Ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o știa. Cu aerul său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja.”1 Scrisoarea la care face referire Barbey d’Aurevilly, devotatul său biograf, Îi este adresată unui alt mare dandy al epocii, Scrope Davies. Cererea pentru un infim Împrumut de bani Îi e refuzată lui Brummell laconic, ba chiar cu un anumit cinism. Barbey continuă, cu pană de prozator: „Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
biograf, Îi este adresată unui alt mare dandy al epocii, Scrope Davies. Cererea pentru un infim Împrumut de bani Îi e refuzată lui Brummell laconic, ba chiar cu un anumit cinism. Barbey continuă, cu pană de prozator: „Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea bilet. Nu era dintre cei care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction și din ordinul prefectului de Middlesex elegantul mobilier al dandy-ului (man of fashion) «plecat pe continent», după cum preciza anunțul de vânzare. Cumpărătorii au fost dintre cei mai distinși și mai la modă aristocrați englezi. Printre ei se numărau ducele de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poată avea loc o Împăcare; dar Brummell nu a acceptat decât pe jumătate aceste combinații oficiale. Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși ș...ț. Ce s-ar fi Întâmplat dacă s-ar fi văzut? «Regele Calais-ului», cum i se spunea lui Brummell, s-ar fi Întors să domnească la Londra?”1 Cert este că Întâlnirea nu a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]