727 matches
-
pe ŽRK Vardar, iar finala o câștigă după un meci foarte echilibrat cu ŽRK Budućnost (câștigătoarea din 2015 a Ligii Campionilor EHF), scor 26-27. În septembrie 2015 are loc o schimbare la nivelul băncii tehnice, Mette Klit fiind înlocuită cu danezul Kim Rasmussen în funcția de antrenor principal. Sub conducerea antrenorului Kim Rasmussen, CSM București a avut o serie de 25 de victorii consecutive în Liga Națională, inclusiv un meci câștigat pe teren propriu împotriva contracandidatei HCM Baia Mare. Astfel, în urma unui
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
de 52 de ani, ultima victorie datând din 1964 (prin Rapid București). Înaintea începerii sezonului 2016—2017, în cadrul echipei CSM București s-au realizat o serie de schimbări, atât la nivelul băncii tehnice, cât și a lotului de jucătoare. Astfel, danezul Kim Rasmussen a fost înlocuit de conaționalul Jakob Vestergaard, iar în schimbul jucătoarelor braziliene și al danezei Maria Fisker au fost aduse franțuzoaicele Camille Ayglon și Gnonsiane Niombla, dar și portarul echipei naționale a României Paula Ungureanu, cât și Majda Mehmedović
CSM București (handbal feminin) () [Corola-website/Science/328898_a_330227]
-
prusac. În 1828 a fost ridicat la rang de căpitan. După ce în 1839 a fost promovat maior, Steinmetz a fost numit comandant al batalionului "Düsseldorf Landwehr", iar în 1841 comandant al batalionului-gardă de rezervă "Spandau". În campania din 1848 împotriva danezilor Steinmetz a comandat al 2-lea batalion și apoi regimentul al 32-lea, fiind decorat cu ordinul "Pour le Mérite". Până la sfârșitul ostilităților Steinmetz a fost promovat colonel și în 1851 a fost numit director al Corpului de Cadeți din
Karl Friedrich von Steinmetz () [Corola-website/Science/329014_a_330343]
-
sfârșitul secolului al VIII-lea. Inițial era vorba de norvegieni, care în 793 au jefuit Lindisfarne, și în curând au fondat colonii în Irlanda, pe insulele Orkney și Shetland. În prima jumătate a secolului al IX-lea au început raidurile danezilor. Dezintegrarea statului danez, la mijlocul secolului al IX-lea a permis vikingilor să înceapă cucerirea sistematică a Angliei. Prima armată mare de danezi a debarcat pe coasta de est a Angliei, în 865, condusă fiind de Ivar Ragnarsson și Halfdan, fii
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
în Irlanda, pe insulele Orkney și Shetland. În prima jumătate a secolului al IX-lea au început raidurile danezilor. Dezintegrarea statului danez, la mijlocul secolului al IX-lea a permis vikingilor să înceapă cucerirea sistematică a Angliei. Prima armată mare de danezi a debarcat pe coasta de est a Angliei, în 865, condusă fiind de Ivar Ragnarsson și Halfdan, fii ai legendarului konung danez Ragnar Lodbrok. După ce au făcut Anglia de est teren de bazare, în 866 vikingii au capturat York, iar
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
au mutat spre Wessex, așezînd tabăra în apropiere de Reading. Deși anglo-saxonii au reușit să câștige în bătălia de la Ashdown, aceasta nu a oprit înaintarea vikingilor și regele Alfred cel Mare a fost forțat să cumpere un armistițiu. În 873 danezii au capturat partea de est a Merciei, și l-au pus drept rege al acesteia pe Ceolwulf. Forțele militare ale vikingilor au fost în mod constant consolidate prin sosirea în Anglia a noilor echipaje scandinave. La începutul secolului al X
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
o dată să restabilească ordinea regilor Angliei asupra York. În 947, vikingii iarăși au recăpătat orașul. Lupta pentru York, a continuat cu succese diferite timp de mai multe decenii, până în 954, cînd Regatul York redevine parte a Angliei. Noi raiduri ale danezilor au început în anii 990. În 991 trupele daneze au jefuit Wessex-ul de vest, aceasta i-a forțat pe regii Angliei de a încapă colectarea ""banilor danezi"" - primul impozit cunoscut în istoria Marii Britanii. Atacurile au continuat. Ca răspuns la invazie
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
vest, aceasta i-a forțat pe regii Angliei de a încapă colectarea ""banilor danezi"" - primul impozit cunoscut în istoria Marii Britanii. Atacurile au continuat. Ca răspuns la invazie regele anglo-saxon Ethelred II-lea în 1002, a provocat pogroame în masă împotriva danezilor care locuieau în Anglia. Însă asta nu i-a oprit pe vikingi, și pe durata anilor 1009-1012 o armată sub conducerea lui Torkel cel Lung a devastat regiunile din sudul țării. Apărare țării și moralul ei a fost subminat. Atunci când
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
țării. Apărare țării și moralul ei a fost subminat. Atunci când în 1013 conducerea armatei vikingilor a fost preluată regele Danemarcei, Sweyn Tveskæg, statul anglo-saxon nu a mai putut să reziste invaziei. Locuitorii din Danelaw și Thegnii au trecut de partea danezilor. Regele Ethelred și familia sa au fugit în Normandia. Deși, după moartea lui Sweyn în 1014, Ethelred pentru scurt timp a recăpătat puterea în Anglia, clerul de Wessex îl recunoaște pe Knud cel Mare drept rege. În ciuda rezistenței eroice a
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
în frunte pe feldmareșalul Simon Grundel-Helmfelt și pe regele în vârstă de 21 de ani. După înfrângerea suedeză de la Fehrbellin și mai multe alte victorii daneze pe mare, armata suedeză încerca să păstreze controlul asupra dominioanelor din Brandenburg și Pomerania. Danezii au considerat că aceasta este o ocazie de a prelua controlul asupra Scaniei, care fusese cucerită de Suedia în 1658 prin tratatul de la Roskilde. Danezii au invadat prin Helsingborg la sfârșitul lui iunie 1676 cu o armată de 14.000
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
daneze pe mare, armata suedeză încerca să păstreze controlul asupra dominioanelor din Brandenburg și Pomerania. Danezii au considerat că aceasta este o ocazie de a prelua controlul asupra Scaniei, care fusese cucerită de Suedia în 1658 prin tratatul de la Roskilde. Danezii au invadat prin Helsingborg la sfârșitul lui iunie 1676 cu o armată de 14.000 de oameni, și au profitat de susținerea din partea țărănimii locale. Astfel, a devenit imposibil pentru soldații suedezi depășiți numeric să apere cu eficiență provincia proaspăt
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
asediul orașului Malmö. Liniile de aprovizionare suedeze erau însă în pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de țăranii locali sub comanda ofițerilor danezi. La începutul lui noiembrie, regele Danemarcei și armata sa se aflau la Lund, la sud de râul Kävlinge. Danezii controlau toate vadurile și podurile, iar armata suedeză a fost obligată să își pună tabăra pe malul de nord. Situația s-a prelungit timp de o lună, dar la sfârșitul lui noiembrie a venit zăpada și suprafața râului a început
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
o lună, dar la sfârșitul lui noiembrie a venit zăpada și suprafața râului a început să înghețe. În dimineața de 3 decembrie, generalul suedez de fortificații Erik Dahlberg a raportat regelui că gheața este suficient de groasă pentru o trecere. Danezii au presupus că suedezii vor campa pentru iarnă și că nu vor ataca până primăvara. Înaintea zorilor, armata suedeză a ieșit din tabără și s-a pregătit să treacă râul sub acoperirea unei nopți fără lună. Între orele 4:00
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
Înaintea zorilor, armata suedeză a ieșit din tabără și s-a pregătit să treacă râul sub acoperirea unei nopți fără lună. Între orele 4:00 și 5:30 dimineața, întreaga forță suedeză trecuse râul și se afla pe malul sudic. Danezii nu au prins de veste. Suedezii plănuiseră să atace tabăra daneză adormită cu cavaleria în sud-est, dar patrulele de recunoaștere au raportat că terenul dintre cele două armate nu este potrivit pentru trupe călare. Carol și generalii săi s-au
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
săi să aibă răbdare. A ordonat trupelor să înainteze către dealurile din dreptul zidului de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta însemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orașul însuși avea să acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, însă, și au prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta însemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orașul însuși avea să acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, însă, și au prins rapid de veste de intențiile suedezilor. Danezii au ieșit rapid din tabără și au început să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut loc între flancul drept suedez și flancul stâng danez, și s-a terminat nedecis
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
să se grăbească pentru a prelua rapid controlul asupra dealurilor. Prima ciocnire pentru controlul asupra dealurilor a avut loc între flancul drept suedez și flancul stâng danez, și s-a terminat nedecis. Dealurile au rămas însă sub controlul suedezilor și danezii au fost împinși spre est. La orele nouă dimineața, soarele a răsărit și a început adevărata luptă. Frontul se întindea pe un kilometru de la nord la sud, danezii fiind aflați la est și suedezii la vest. Armata daneză era susținută
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
s-a terminat nedecis. Dealurile au rămas însă sub controlul suedezilor și danezii au fost împinși spre est. La orele nouă dimineața, soarele a răsărit și a început adevărata luptă. Frontul se întindea pe un kilometru de la nord la sud, danezii fiind aflați la est și suedezii la vest. Armata daneză era susținută de 56 de tunuri de diverse calibre, în vreme ce suedezii aduseseră doar opt tunuri de 3 kg și patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
în vreme ce suedezii aduseseră doar opt tunuri de 3 kg și patru de 1,5 kg. Odată luptele început, Carol al XI-lea personal a condus o manevră de flancare care să scoată din luptă flancul stâng danez. În timpul luptei, comandantul danez Carl von Arensdorff a fost grav rănit, iar întregul flanc stâng a fost obligat să iasă din luptă la ora 10:00. Regele Suediei și feldmareșalul Helmfelt s-au folosit de cavalerie pentru a-i urmări pe soldații danezi care
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
de cavalerie pentru a-i urmări pe soldații danezi care fugeau și să-i ucidă pe cei care rămâneau în urmă. Cursa a ținut opt kilometri, până la râu. Unii ofițeri din tabăra daneză au încercat să se apere, dar mulți danezi au fost obligați să se retragă pe gheață. Aceasta nu a mai rezistat, și mulți dintre danezi s-au înecat. Deși flancul stâng a fugit, cel drept a respins atacul suedez, împingându-i pe aceștia până când și ei s-au
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
care rămâneau în urmă. Cursa a ținut opt kilometri, până la râu. Unii ofițeri din tabăra daneză au încercat să se apere, dar mulți danezi au fost obligați să se retragă pe gheață. Aceasta nu a mai rezistat, și mulți dintre danezi s-au înecat. Deși flancul stâng a fugit, cel drept a respins atacul suedez, împingându-i pe aceștia până când și ei s-au împrăștiat. În lipsa regelui danez Christian al V-lea și cu generalul Arenstorff rănit, Friedrich von Arensdorff, fratele
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
spre sud, iar forțele suedeze s-au găsit sub atac constant cu spatele la zidul orașului. Situația suedezilor a devenit din ce în ce mai disperată, întrucât câteva ore nu era nici urmă de rege, de cavaleria sa sau de feldmareșal. Suedezii erau depășiți numeric, întrucât danezii numărau aproape 4.500 de pedestrași și 2.100 de călăreți, iar suedezii doar 1.400 de pedestrași și 2.500 de călăreți. În loc să forțeze un nou atac, Friedrich von Arensdorff a ordonat armatei să se regrupeze la prânz, oprind
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
-lea, doi din generalii săi și trei dintre gărzile sale au reușit să treaca prin liniile daneze și să se alăture centrului. În timp ce Arensdorff încă mai ataca cavaleria din nord, revenirea regelui a inspirat trupele extenuate să-i atace pe danezi de la spate. Deși danezii erau încă mai mulți ca suedezii, aproximativ 4.500 contra 4.000, Arensdorff pierduse inițiativa și după doar o jumătate de oră armata sa s-a dezintegrat. Carol al XI-lea dorea să elibereze câmpul de
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
săi și trei dintre gărzile sale au reușit să treaca prin liniile daneze și să se alăture centrului. În timp ce Arensdorff încă mai ataca cavaleria din nord, revenirea regelui a inspirat trupele extenuate să-i atace pe danezi de la spate. Deși danezii erau încă mai mulți ca suedezii, aproximativ 4.500 contra 4.000, Arensdorff pierduse inițiativa și după doar o jumătate de oră armata sa s-a dezintegrat. Carol al XI-lea dorea să elibereze câmpul de soldați danezi. Restul cavaleriei
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
jumătate de oră armata sa s-a dezintegrat. Carol al XI-lea dorea să elibereze câmpul de soldați danezi. Restul cavaleriei daneze a dispărut rapid în noapte. Deși generalul danez Bibow a apărat cu mult curaj retragerea infanteriei, mulți dintre danezi au fost masacrați până când feldmareșalul Helmfelt a ordonat ca uciderile să înceteze și ca soldații danezi și olandezi care se predau să fie cruțați. La 17.00 seara, s-a dat semnalul încetării luptei. Deși cadavrele au fost numărate a
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]