3,439 matches
-
Cartea conține și o secțiune de „Anexe”, În care sînt opt documente: 1. „Relatarea lui Emil Bodnăraș despre acțiunile sale În perioada noiembrie 1942 - aprilie 1944”; 2. „Raportul lui V. Lesakov”; 3. „Declarația lui Gheorghe Pintilie, fostul șef al Securității, datată 15 mai 1967 și prezentată Comisiei de partid Însărcinate cu investigarea morții lui Ștefan Foriș”; 4. „Formarea guvernului Groza”; 5. „Ministerul Român de Externe”; 6. „Condiții din Penitenciarul Central Aiud”; 7. „Organizarea Serviciului de Securitate românesc, 1948-1965” (acest document este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din antichitate în vremurile moderne (Montreal-Atena, aprilie 1988). • Vezi Al. Marcu, Un student român la Pisa și Paris, către 1820: Simion Marcovici, în „Revista istorică“, 15, 1929, 1-3, p. 31. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 42. Cum reiese dintr-o scrisoare datată 1853, Fournaraki se arată atașat sufletește de Moldova, „patria sa iubită“, pe care a servit-o prin găzduirea celor cinci tineri moldoveni, pentru care s-a întors special la Paris. • Cornelia Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români din Principate și cultura greacă 1821-1859
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
restrânsă a datelor de viață, a evenimentelor sau chiar a elementelor de peisaj selectate. De aici, și o monotonie a procedeelor stilistice, o impresie de repetare, de autocitare care, fără îndoială, există, dar nu domină o literatură ce nu pare datată, nu se refuză lecturii. SCRIERI: Chinuiții. Nuvele și schițe din viața de port, București, 1907; Răsplata, București, 1908; Nuvele și schițe, București, [1909]; Din negura vieții, București, [1912]; Din împărăția stufului, București, [1914]; Vremuri cernite. Călătorind prin Basarabia, Chișinău, 1920
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
valori expresive concrete... O traducere poetică autentică devine automat demonstrație a virtuților latente ale limbii traducătorului, limbă care devine ipso facto instrument al poeziei universale. În fine, al cincilea principiu [...] o traducere autentică este repetarea creatoare a unei experiențe poetice, datată istoric și localizată geografic într-un alt timp și într-un alt loc [...] Eu cred că, asemenea poetului, orice traducător-poet trebuie să lucreze cu gândul la această clipă unică; dar nu așteptând-o pasiv, ca intuiție pură și simplă a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Iunius Brutus, consul al Romei în secolul al V-lea î. Hr., care, apărând regalitatea, își ucide cei doi fii care unelteau împotriva tinerei republici. Este un exemplu de virtute romană, care pune binele statului deasupra sentimentelor umane. Scrisă în stilul datat al solemnelor drame romantice, piesa este o succesiune de splendide discursuri, mostre remarcabile de oratorie, care însă țin acțiunea în loc și nu justifică frenetica retezare a capetelor. Mesajul politic rămâne și el ambiguu, scriitorul dorind să acorde egală îndreptățire regalității
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de la numărul al doilea, semnalând cărțile primite la redacție). Alături de versurile poeților din exil (Al. Busuioceanu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Yvonne Rossignon, Vasile Posteucă, George Uscătescu, Ioan Cușa, Antoaneta Bodisco), sunt publicate inedite de Ion Barbu (O înșurupare în Maelström, datată 1946), V. Voiculescu (Prizonierul, Moartea, datate 1951, Întâmpinare, din 1954, Din ultimele sonete imaginare ale lui Shakespeare) și „câteva din poeziile plăsmuite în temnițele RPR de acei deținuți care - prin cuvânt - au înțeles să supraviețuiască silniciilor la care au fost
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
primite la redacție). Alături de versurile poeților din exil (Al. Busuioceanu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Yvonne Rossignon, Vasile Posteucă, George Uscătescu, Ioan Cușa, Antoaneta Bodisco), sunt publicate inedite de Ion Barbu (O înșurupare în Maelström, datată 1946), V. Voiculescu (Prizonierul, Moartea, datate 1951, Întâmpinare, din 1954, Din ultimele sonete imaginare ale lui Shakespeare) și „câteva din poeziile plăsmuite în temnițele RPR de acei deținuți care - prin cuvânt - au înțeles să supraviețuiască silniciilor la care au fost supuși de către regimul comunist”, reunite sub
FIINŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
asemenea, la „Bulletin européen” (Marcel Proust et les Roumains, Les Rats de l’Europe ș.a), fiind aici, un timp, redactor, și la „Azione cattolica romena” din Roma (Ritorno a Eminescu). O suită de amintiri care sunt precis localizate și datate - București, 1934, Berna, 1950, Paris, 1957, 1967 - fac obiectul unei intervenții la Congresul Societății Academice Române de la Salzburg (1968) și apar în „Revista scriitorilor români”, cu titlul Din amintirile unui „ziarist profesionist”, întrucât chiar întâlnirile târzii - precum cea cu Ștefan
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
ROMÂNIA VIITOARE, revistă apărută la Paris, într-un număr unic, în noiembrie 1850 (datată însă 20 septembrie 1850), editată de N. Bălcescu și de un comitet de redacție compus din C. Bălcescu, D. Brătianu, C.G. Florescu, Șt. Golescu, Gh. Magheru, V. Mălinescu, A. Paleologu, C.A. Rosetti și I. Voinescu II. Sosit din Transilvania
ROMANIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289340_a_290669]
-
unele repere cronologice deoarece Marcu utilizează, aproape sigur, scrierile lui Evagrie Ponticul (mort în 399) și Omiliile lui Macarie-Simion de la sfîrșitul secolului al IV-lea sau de la începutul secolului al V-lea (cf. p. 000); există apoi un manuscris siriac datat 534, care conține traducerea operelor sale. Marcu trebuie situat așadar între 400 și 530. Polemica implicită din scrierile sale împotriva messalienilor (tendință monastică ai cărei adepți vedeau în asceză și mai ales în rugăciunea continuă calea pentru a ajunge la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
caietul de însemnări se afla mereu la îndemînă și cum pofta de lucru îi lipsea cronic, scria aici gînduri de tot felul, unele care priveau avatarurile sale și destinul său sau al celor apropiați, cum spuneam unele notații fiind chiar datate. În acest fel caietele prezintă totuși înfățișarea, poate nedorită de autor, a unui jurnal. La Paris aceste caiete de însemnări au apărut deodată în cinci volume la Gallimard. La noi ediția e programată în trei volume mai corpolente, acum, în
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
ai spune: "Eu nu sînt eu", lucru pe care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic - afară de cazul că e o întorsătură retorică sau un paradox de circumstanță". O durere grea a încercat la moartea mamei sale, mărturisire datată 18 octombrie 1966: "Moartea mamei mele. Mi-a anunțat-o o telegramă sosită aseară... Tot ce am în mine mai bun sau rău, tot ce sînt, îmi vine de la mama. I-am moștenit bolile, melancolia, contradicțiile, totul. Fizic, îi semăn
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
tot ce sînt, îmi vine de la mama. I-am moștenit bolile, melancolia, contradicțiile, totul. Fizic, îi semăn leit. Toată ființa ei s-a agravat și s-a exacerbat în mine.Sînt izbînda și înfrîngerea ei". Și a doua zi, tot datată: "Moartea mamei este ca moartea mea, de vreme ce mi-a transmis toate infirmitățile ei. Știu ce-mi rezervă viitorul". Și, în continuare: Există în familia mea o înclinație spre descurajare, dintre noi toți, mama rezista cel mai bine, era cea mai
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
lui David, feciorul Magdei, nepotul lui Ciocan, ce-au fost dreaptă cumpărătură mie și soțului meu, lui Ihnat Manolet, de la David, ficiorul Magdei...”) lui Gheorghe din Iași, staroste de negustor. Măriica trebuia să fi fost văduvă, fiindcă - aflăm din actul datat 8 martie 1638 - partea de ocină o cumpărase bărbatul ei („giupânu-miu”), Ignat Manoleț, cu 46 de taleri bătuți. Acum ea o vindea cu același preț. Dacă jupân Ignat ar mai fi trăit, participarea lui la vânzare (ocina intrând în patrimoniul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
totuși Tudora ajunge din nou la închisoarea ispravnicilor, iar bunurile ei rămân confiscate. Soluțiile ar fi fost eliberarea, confiscarea averii sau surghiunul, dar mitropolitul nu se decide. Se amestecă și Manolache, fratele Tudorei, care se declară preocupat (într-o jalbă datată 18 decembrie 1799) de lucrurile care i se întâmplă sorei sale (o socotește cu tărie inocentă și crede că întreaga tevatură se datorează unor conflicte din familia lui Dumitrache), despre care nu știa dacă „au murit sau s-au surghiunit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre Datan și Aviron; să-i lovească cutremurul lui Cain și bubele lui Ghiez; copii lor să rămâe săraci și femeile lor văduve [subl. mea], și toată averea lor să fie jăfuită, și casele lor întru răsipire... Hrisovul mitropolitului Ștefan, datat (ca și al lui Matei Basarab) 18 ianuarie 1652 împotriva lui Stroe Leurdeanu și a celorlalți „furi fățișați”, este o carte de blestem, în care imprecația, lăsată ca o moștenire grea („[...] pre unii ca aceia [este vorba de cei care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o drastică „formulare a uitării”: „Eu Calea, muma popei Ivului i Radului”526. La fel și-a lăsat fără avere doi fii (avusese patru, dar unul murise) jupâneasa Mușa, proprietara unei moșii în Ungurel. L-a preferat, în diata datată 3 mai 1645, pe Hamza, „căci o au căutat fiiu-său, Hamza, la vréme de boală și la nevoia ei, până la moarte”527. Pribegi în Ardeal, dezmoșteniții Persul și Oancea „au făcut multe răutăți”528. Antim îi informa pe cei dispuși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
extraordinar - dar unde să-l găsești când Îți trebuie? Acei care demonstrează colindă din loc În loc, și nimeni nu le știe urma”. Nu numai În România, la insistențele ciudate ale tatălui său, dar tocmai din Kashmir, Înainte de plecare (scrisoarea e datată Calcutta, 10 aprilie 1930): „La sfârșitul lui mai voi pleca În Kashmir, la Srinagar, pentru vacanță. Poate găsesc acolo ceva, dacă anunțurile În ziare vor eșua”. 242. Această referință la Haridas trimite, firește, la posibilitatea ca el să aparțină - sau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ciurtin, Honigberger): 1. Charles Masson, Journal and Narratives from 1830 to 1834, India Office Library șIORȚ, Mss. Eur. E. 163, no. 11 ff. 18, no. 12 ff. 4 2. Scrisoarea lui J.M. Honigberger către Josiah Forshall, secretar al British Museum, datată 21 și 22 august 1835, păstrată la British Museum șOriginal letters and papers, vol. XIII, July-December 1835ț 3. „A letter dated 21st August 1835 was read from Dr. Martin Honigberger, offering to the Trustees a Collection of Bactrian Coins and
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cca 10% sunt sikhși (660.000), jaini (5.000) și creștini, În număr de 31.000, dintre care peste 80% nativi; sunt semnalați și 228 parsi (zoroastrieni) și numai 6 budiști 4. Der Hoft von Lahor, un tablou În ulei datat „Lahore, 1841 - Viena, 1855”, are dimensiunile de 120/192 cm și face parte din Princes Bamba Collection. Sikh Gallery, Lahore Fort (Director of Archeology, Government of Pakistan)1. Arion Roșu a oferit precizări suplimentare - inclusiv indicarea locului exact ocupat de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
circulație continentală datorate lui Vasile Aaron și lui Ioan Barac. Prin Ion Budai-Deleanu, a dat literaturii române moderne o capodoperă, Țiganiada, adevărat miracol al creativității românești pentru acea perioadă. Încheiată, într-o primă versiune, în jurul anului 1800 (cea definitivă e datată 1812), dar publicată abia în 1876-1877, această primă epopee românească, singura finită și validată artistic, este, potrivit aprecierii lui D. Popovici, „cea mai importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
prunci la sân/ și îi sufocă liniștit”. În Case de piatră (1997) și în Poarta raiului - The Heaven’s Gate (2000) S. revine la formula inițială a simplității - lirică de factură meditativă, vag elegiacă, ulterior naiv-religioasă -, realizată însă cu mijloace datate. SCRIERI: Cineva mai tânăr, București, 1978; Înfriguratul fierbinte, Craiova, 1980; Cartea de pământ, f.l., 1992; Tu să-mi spui de unde vii și ce poezii mai știi, Râmnicu Vâlcea, 1993; Ridică-te, negură!. Fereastra 1, postfață Dan Ciachir, Fereastra 2, postfață
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
Bibliotecă Centrală Universitară din Cluj. Aici se arată că două numere (din 30 și 31 august 1940) lipsesc din colecție, fiind probabil cenzurate ulterior de regimul de ocupație, deoarece descriau amănunțit evenimentele de la Cluj din acele zile tragice. Notă este datata 19 martie 1960. V. Ț.
TRIBUNA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290266_a_291595]
-
, publicație apărută la Iași, lunar, între 1 iunie și noiembrie 1920, cu subtitlul „Revistă literară, socială și științifică”. Redactor: Eugen Relgis. Colaborează cu poezie Ion Barbu (Dezrobire, În ceață, Toiagul), Tudor Arghezi (Prințul, localizată și datată Văcărești, 1919), Al. A. Philippide (Desen murdar), Ion Vinea (Nocturnă, Iarnă, subintitulată Sat rusesc în Basarabia și datată 1917), F. Aderca (Remușcări, Mea culpa..., Stegarii, Ruga de seară a unui revoluționar), Tudor Vianu (Închinare, Lemn, Pe stânci), Enric Furtună, A
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Expresie a angajării comuniste („Dar de-i dat s-ajung poet de clasă, / Am să fiu al clasei muncitoare”), volumul de debut al lui T. nu include și primele versuri ale autorului, care sunt în cu totul altă notă. Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie (1968). Multe sunt notații lirice, în vers liber, în stilul cu inflexiuni elegiace al poeților tineri (mai cu seamă ardeleni, bucovineni și
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]