719 matches
-
o masă dintr-un colț al barului se certau În șoaptă o femeie Îmbrăcată cu o rochie din material ieftin, cu imprimeuri stridente, și un bărbat cu o haină jerpelită. Rochia femeii, În dungi negre, argintii și verzi, avea lameul deșirat la umeri și În jurul taliei. Pe picioarele de-o albeață bolnăvicioasă, acoperite de eczeme, se zărea o rețea complicată de vene albastre și umflate. Mi-a revenit În minte trupul gol al fetei care venise aseară la mine În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pulsul, atingerea ei, în fiecare dimineață când deschidea fereastră dinspre grădină, dinspre câmpie, dinspre cer. Eva era blândă. Avea zâmbetul mamei sale și sânii, și ochii, și buzele, și obrajii ei: Gustul laptelui este un contur alb, lichid, ce se deșiră an cu an, zi cu zi. Sânii tăi, Mamă, cresc în mine, în cruce, în icoană; buzele tale lasă dâră de pământ în fotografie, cărnoase, mușcate, crăpate, descompuse; o tușă de praf, un grăunte de nisip tremurând, sărutul tău, Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mărit intervalul: doi pași, douăzeci de pași, douăzeci de ani de pași. A rămas în urmă să numere în gând, s-a încurcat și a luat-o de la capăt. Cifra 33 a rostit-o rar, pe silabe, ultima vocală își deșira ecoul spre cer: treizeci și treeeeeei de trepte; a întins o mâna: "Încă puțin, urcă!" Mai erau 7 obstacole până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce ai fost, și nu o zeciuială pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila a coborât din mărul biblic: foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila a coborât din mărul biblic: foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul! Alerga șarpele prin măduvă precum trenul slobod de pe șine peste stepele caucaziene; urca șarpele în tâmpla stângă, în tâmpla dreaptă munții îl gâdilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omul, coboară mugure de cruce. Doamne, în cine te-ai înălțat, să te cred? Nu i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viață, regresie în propria existență: Doamne, atât de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o stea, și licuriciul este o stea, și lumânările cimitirelor sunt stele. Cerem partea de cer ce ni se cuvine, cerem! Aleea spre casă, o alunecare limpede. Ca să fii râu, trebuie să curgi ca o viață. Pe Sărărie, soarele se deșira ca o inimă plină. 16. Deși a schimbat lacătul, ușa era descuiată. Bătrâna își bagă nasul unde nu-i fierbea oala. Nu avea nimic de ascuns și totuși, zilnic, găsea răvășită sacoșa cu lenjerie. Era unchiul Antoanetei, îi era rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se numește lumina ce topește doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul. Trece străinul cel de toate zilele și de toate nopțile pe alee, pașii se deșiră ca un pulover putred scame, al doilea pas a uitat de primul pas, al treilea îl neagă pe al doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nepășit până la capăt. Trupul: carne, oase, sânge, fire de păr, într-un sac de polietilenă, primul sertar frigorific, morgă, demisol, camera 2, spitalul de urgență, răsucești cheia, apuci de mânerul, tragi spre tine, trupul șotronului un contur de lumină albă deșirat din inima Tatălui: Doamne, m-am născut să fiu al ei, nu al lor. Vine în fiecare seară să mă vadă, astăzi nu m-am spălat pe față, Ana mi-a atins fruntea, unde o să se așeze? În spitalul Socola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângele leagă cel mai trainic intențiile." Promisiunea lozului în plic, trei colți și o limbă despicată. 45. Pe hol, un singur felinar stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a scris 7 pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine mărturisită, ochii două oceane pline de nerostire. Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atunci mi-am adus aminte că era sâmbătă. Am trecut prin fața unei biserici cu niște scări atât de abrupte, încât aproape păreau să se prăvălească peste stradă. Pe trepte se afla un grup de persoane îmbrăcate de sărbătoare. O femeie deșirată cu o fetiță în brațe și o mică pălărie roz urmări întorcându-se trecerea noastră. I-am întâlnit ochii vii, pătrunși de o curiozitate răutăcioasă. Fetița avea o rochiță cu volane, pe care brațul femeii le ridica până la chiloței, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
suge trei sute douăzeci de litri pe minut. Asta-i cam două sute de kile forță. Marea problemă e că înlăuntrul nostru toate-s legate între ele. Curul e doar capătul îndepărtat al gurii. Dacă îmi dau drumul, pompa continuă să meargă, deșirându-mi intestinele până îmi ajunge la limbă. Închipuie-ți că dai afară un căcat de două sute de kile, și-o să înțelegi cum te întoarce asta pe dos. Ce pot să spun e că mațele nu prea simt durerea. Nu așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
le numesc materii fecale. Mai sus e pasta moale din stomac, împănată cu porumb, alune și boabe rotunde de mazăre verde. În jurul meu plutește toată supa asta de sânge și porumb, căcat și spermă și alune. Chiar și cu mațele deșirându-mi-se prin cur, ținând cu mâna de ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea dorință e să-mi trag cumva costumul de baie pe mine. Doamne ferește să-mi vadă ai mei puța. Cu o mână strângând tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de Crăciun care se pare că fuseseră recuperate din gunoaiele din anul precedent. Și, judecând după mesajele scrise pe ele, nu numai din gunoiul lui Jake. Silitoare, Alice a legat diverșii Moși Crăciun, prihori și clopoței cu fire de bumbac deșirate din haine vechi și a încercat să le atârne pe crengile de carton uleios. În timp ce lucrau, amândoi cântau versiuni reciclate ale colindelor tradiționale pe care Alice le învățase de la Jake. „Noaptea, când ciobanii împleteau ciorapi/ Din lână reciclată...“ Alice nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oameni. Ei sunt ghețuri mișcătoare între cer și pământ și mereu se leagănă în absența unei vieți de iubire. Sunt condamnată în începuturile celor vii, ce nu-l cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg nimic de ce își mai poartă trupul deșirat prin depărtarea nopților unde cuvintele sunt taine inepuizabile. Sunt condamnată în pietrele secetei, iar amintirile mă sufocă în atingerea fulgilor ce întotdeauna mă fac să plâng prin umbrele timide ale îngerilor. Degeaba mi-aș căuta o lege pentru a-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deasupra bazarului. Vizavi e moscheea lui Mollah Internet, care predică despre progres și care în fiecare dimineață, pe la 5.30, face o probă de microfon înainte de prima rugăciune. Mai întâi te smulg din somn niște pârâituri sfâșietoare, ca și cum s-ar deșira catape teasma cerului, după care se aud bufnituri de c utremur (Mollah Internet izbește de câteva ori microfonul în căușul palmei, să verifice dacă e conectat), ca la urmă să explodeze un urieșesc 1-2-3: yak-do-se, yak-do se, și în sfârșit
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-și însușească un copil care nu le aparține. - Asta s-o credeți voi! Ce dovezi aveți? - Mărturiile Olgăi. - Și unde-i Olga? - Așa-i, Olga e în cimitir. Și totuși... - Nu avem nici măcar un capăt al firului de pe care să deșirăm ghemul acestor întâmplări. Îmi pare nespus de rău, dar nu văd cum aș putea să vă ajut. - Mai gândește-te, Jane, mai reflectează, nu se poate să nu găsești tu o cale. Nu ne așteptăm să soluționezi problema așa, deodată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să fie. N-aș putea-o spune altfel. Tot ceea ce avea el aș fi vrut să am și eu. S-a îndreptat și m-a privit. Mi-a făcut cu ochiul. "Vino!" Trudnic, dintr-o dată foarte conștient de trupul meu deșirat cu mușchii săi lungi și tari, m-am ridicat. Nu-l văzusem bine mai înainte? Mi-a făcut loc. Aproape că ne atingeam unul pe altul. De aproape i-am văzut firișoarele subțiri de păr negru de pe piele. Desigur că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]