1,480 matches
-
Oasele ca oasele, și-o fi zis rigidul, dar crucea aia ce caută acolo, tov. autor?! Organul de partid căruia i se adresase cu propunerea de poemectomie, ca să zicem așa, a fost de acord cu „extirparea” acestor putregaiuri reacționare și decadente din conținutul revistei. d.i. „Duhuri rătăcite ale străbunilor”?! Nu sunteți sănătoși, tovilor...! La refec venise rândul și unei „...culegeri literar-artistice” editată de Însuși „Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă” care, vorba ceea, avea specialiști unul și unul, peste
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sape pe târfele noii republici populare. Tot atunci, au fost rășluite și pensiile invalizilor de război (mai ales ale celor care au luptat Împotriva noilor amici, rușii), acestora sugerându-li-se munca În cooperative specializate. Chiar dacă În putredul și decadentul occident capitalist meseria de fufă Încă se mai practica și cu destul de mare succes la publicul masculin, totuși tovarășii noștri interziseseră orice aluzie sau prezentare explicită a realității. Poate, de frica reapariției unor tovărășele dispuse a-și etala nurii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice inferioare. Totuși, pradă unui hedonism generalizat, omul postmodern caută și el o evadare
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nobil, mediteranean ; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaisprezecea, tâlhari de apă, oameni liberi și cutezători, vânturând după pradă mările în lung și-n larg, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Profilul urban decadent al poveștii nu a lăsat loc vreunei prelungiri a sugestiei marine, atât de promi țătoare, așa cum nici haiducii din romanele lui Panait Istrati (Cosma, Codin), deși exponenți ai umanității mar ginale emanate de prin bălțile Brăilei, nu au atins vreodată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
simpla voință de putere este prea mult apreciată ca o calitate. În lumea finanțelor și a economiei reale pofta de profit, delirul puterii și corupția se răspândesc într-un mod până acum nemaiîntâlnit. Unele mijloace de comunicare fac propagandă exhibiționismului decadent, iar perversiunea este prezentată ca marfă normală de divertisment în cadrul sexualității. Nu vreau să mă lamentez și nu vreau să fac pe moralistul trist. Totuși, nu sunt singurul care constată că în această situație nu este ușor să promovezi viața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
George Ivașcu), Mihail Sebastian (B. Elvin), I. Al. Brătescu-Voinești (Mircea Zaciu), Anton Holban (Octav Șuluțiu), Pavel Dan și Ion Agârbiceanu (I. Negoițescu) ș.a. În aceiași ani N. Tertulian condamnă o nouă carte a lui Cicerone Theodorescu, în care decelează „clișee decadente”, pentru ca apoi să denunțe „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului” și să respingă, în meticuloase analize, concepția lui E. Lovinescu. Împotriva „reabilitării camuflate a estetismului” și a citării lui Lucian Blaga (de către I. Negoițescu) vituperează în 1958 Ov. S. Crohmălniceanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
sau ateism în librăriile din Cairo și din Amman. Dar această disimetrie nu i-ar surprinde, cu atât mai mult cu cât noi nu numai că nu știm ce sunt Adevărul și Binele, dar mai suntem și imorali, perverși și decadenți. Singurul nostru Dumnezeu e plăcerea, îmi explică examinatorii mei, în Occident, noi nu mai știm să deosebim binele de rău, suntem cu toții materialiști, efeminați, alcoolici, drogați, sterili, egoiști, cupizi, perverși, sinucigași, delincvenți. Indicele criminalității, mă informează ei, este de douăsprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mea”, „în casa părinților mei”, mai exact a tatălui, pe care îl detestă aproape freudian, în vreme ce mama, ființă privilegiată, este glorificată. Are vise cu Eminescu și cu Nichita Stănescu și dese coșmaruri, evocă lecturi și scriitori, se dezlănțuie împotriva artei decadente, dar mai ales se zbuciumă întru credință, o credință dobândită, certă și totuși deloc lină, dimpotrivă, furtunoasă, dramatică, înregistrând momente de oboseală, de dezolare, dar și de speranță, de cădere și înălțare, de răzvrătire și supunere. K. e un fericit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
au reprezentat cu adevărat nucleul important al gândirii antice, prin școlile lor numeroase și cu adevărat originale (eleații, heraclitienii, stoicii, cinicii, pitagoreicii etc.Ă, În timp ce, spune Nietzsche, prin Socrate și Platon nu asistăm decât la un fenomen de „eclectism” filozofic, decadent la urma urmei! Cum pasajul și Întreaga operă citată mă atrag nespus, nu mă pot Împiedica să nu citez un fragment din această scriere postumă. (O extrem de plastică, de altfel, contra-punere a celor două metode esențiale de cunoaștere, de exprimare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orice moment există o repetiție de momente infinite, și orice moment este o afirmare a vieții. Aceasta este eschatologia lui Nietzsche 125. De aici refugiul său în studiul disciplinelor clasice, al antichității grecești și tragediei antice. Prezentul este pentru el decadent, viitorul sumbru, doar trecutul, și anume tragedia antică, îi mai oferă calea spre afirmarea și triumful vieții. La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub influența istoriografiei pozitiviste, a existat o tendință (Reimarus, Eichhorn, Paulus, Renan) de a-l recupera pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ghidându-ne spre destinație, conversațiile relaxate pe fondul muzical al casetelor cu muzica lui Fleetwood Mac și Eagles - toate avantajele maturizării în acele timpuri și locuri noncomformiste au fost substanțial compromise de prezența lui invizibilă. Acel stil de viață languros, decadent și dezinvolt nu l-a relaxat niciodată pe tata. A rămas mereu prizonierul unei furii demente indiferent cât de dulci erau condițiile exterioare ale vieții pe care o ducea. Și din cauza asta lumea constituia o amenințare pentru noi, de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toate părțile: de la cruda și nestatornica Persie, direcția sud-vest-nord, până la pașnica corăbioară din Veneția și la cuibul de pasăre, Raguza; nesiguranță internă și crize de negândit de care știu să se servească atât de înțelept vecinii vigilenți. Mai mult însă! Decadenta și speriata Poartă trebuie să ia asupra sa și soarta statelor străine să ne amintim tratatul în privința Algeriei și să slujească de paratrăsnet, pe costul său, pentru bine străin. În plus, se pare că popoarelor nordice le este deja rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doar pentru obiectele de unică folosință, s-a substituit celui al durabilității; atitudinea consumeristă sau turistică s-a extins și în domenii altădată învăluite de venerație. Cu toate acestea, suntem oare îndreptățiți să calificăm stadiul hipermercantil ca fiind un univers „decadent”, rebarbarizat, nihilist? Barbarie estetică?tc "Barbarie estetică ?" Epoca noastră este martora invaziei imaginilor vulgare și pornografice. Este și una a mulțimii de happening-uri și de performanțe care, pulverizând țelurile frumosului și ale operei durabile, ridică principiul „fă orice”32
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în care se dezlănțuie egoismul fiecăruia, banul-rege, delincvența, marea criminalitate economică și financiară. Aceste fenomene care însoțesc individualizarea extremă a epocii noastre sunt puțin contestabile. Dar există și un alt versant care împiedică asimilarea unilaterală a hiperindividualismului cu un proces decadent. Asistăm la dominația logicii intereselor individuale? Fără îndoială. Dar, în același timp, elanurile de solidaritate cu dezmoșteniții, donațiile pentru victimele bolilor sau ale catastrofelor ating cote nemaiîntâlnite. De ce e criticată instrumentalizarea valorilor prin marketing? De ce comerțul echitabil poate avea un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vreun lucru care să-l emoționeze prin el însuși și nu prin reflexia lui într-un film vechi ? După Australia, nu s-ar zice. O cinematografie care îi pune la dispoziție atîția bani, ca să exprime asemenea emoții, e o cinematografie decadentă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Fals clasicism Schimbul/The Changeling (SUA, 2008), de Clint Eastwood în noul film al lui Clint Eastwood, Schimbul, Angelina Jolie joacă rolul unei mame singure din Los Angeles-ul anilor 20, al cărei copil dispare. Poliția care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
9-13 iunie și directivele date de ea ne-au mobilizat și ne-au înarmat mai bine pentru a respinge orice influențe ale ideologiei burgheze. Prestigiul unor principii lipsite de valoare omenească și socială riscă să înflorească pe alocuri. Literatura apuseană decadentă mai izbutește încă să ademenească unele spirite - nu destul de ferme, sau nu destul de adânci - cu gratuitatea care dă ideea unei false libertăți. Socialismul însă nu se poate construi cu jumătăți de măsură, cu șovăieli pe drum, cu cochetării.“ (Gazeta literară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
istoria este iubită și respectată nu numai pentru valorile ce le înregistrează și tezaurizează, ci și pentru cea ce propune societății contemporane ca model, ca potențial educativ. Partidul comuniștilor ne-a restituit istoria și, mai mult, sintetizând valorile și virtuțile decadente prin secole, preluând tot ceea ce a fost luminos, generos, îndrăzneț și pilduitor din experiența înaintașilor, a devenit, la rându-i, făuritor de istorie. Îi revine tovarășului Nicolae Ceaușescu meritul esențial de a fi integrat istoria partidului, a mișcării muncitorești, așa cum
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rusă «Maxim Gorki». Limba rusă a devenit obligatorie în învățământ începând cu clasa a IV-a primară. Accentul era pus pe vechimea și profunzimea prieteniei româno-ruse, pe popularizarea valorilor culturale rusești (sovietice) paralel cu denigrarea celor occidentale, considerate a fi decadente, reacționare. Patriotismul era blamat cu vehemență (la cererea Moscovei). Mulți cărturari au avut de suferit pentru că nu s-au «debarasat» de naționalism și încă mai susțineau că Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
modernității ca una dintre paradigmele Uniunii Europene ar putea transforma treptat poziția dreptei, din una de critică a dependenței istorice fața de Uniunea Sovietică "păgână și barbară", în una de critică a dependenței polone față de o Europă occidentală "păgână și decadentă". Potrivit unui asemenea punct de vedere, emergența unei "noi Moscove la Bruxelles" ar fi inevitabilă, așa cum "vechea Moscovă" ar fi fost deja în trecut un agent al transmiterii tendintelor negative și adesea distructive provenite din dezvoltarea nefericită a civilizației europene
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
naționale mai evidente decât înainte. Puterea este mult mai suplă, represiunea mai puțin evidentă. Un consens proguvernamental se stabilește în societate. Puțin numeroasă este generația perestroicăi cea care a cunoscut comunismul în starea mutațiilor profunde. Între 1985 1990, comunismul este decadent, se descompune, pune în discuție temeliile sale, produce forțe care îl vor răsturna. Totul este nelegitim în marea dezbatere ideologică din epoca glasnost. Îndoiala asupra comunismului se generalizează, el nu mai este considerat pertinent și decade spre trecut. Generația perestroicăi
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
de sarcasm, în care, cu o vervă scăpărătoare, satirizează racilele timpurilor noastre: arivismul social, falsul patriotism, politicianismul demagog și fanfaronard, corupția care s-a întins ca o imensă pecingine peste România, aceste stări maladive, maligne, care guvernează astăzi o societate decadentă și în care onestitatea, cinstea, virtutea au fost înlocuite cu demagogia, cupiditatea, viciul, adesea atingând limite inimaginabile pentru cei care pot compara viața economico-politică actuală cu cea de dinainte de revoluția decembristă. Temele abordate și supuse unor pertinente analize de către Ion
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o "schimbare radicală și bruscă, pașnică sau violentă, și care constă în sfărâmarea vechilor relații de producție și instaurarea unora noi, corespunzătoare nivelului de dezvoltare a forțelor de producție, precum și trecerea puterii de stat din mâinile vechii clase dominante și decadente în mâinile unei noi clase progresiste". Nu știu câți cititori din al doilea deceniu al secolului actual ar mai accepta, fără comentarii, această definiție sintetică a evenimentelor care au zguduit România în ultimele zile ale anului 1990. Oricum ar fi, autorul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în discreția sentimentului, în tonalitatea surdinizată a versului. Cu Senzitive (1894) și Aquarele (1896), D. se dovedește un precursor direct al lui G. Bacovia și printre primii dintr-un lung șir de poeți ai nevrozei. Motivul putea fi împrumutat de la „decadenți sau simboliști”, însă a găsit un ecou real în sensibilitatea rafinată, ascuțită de boală și adesea ultragiată a visătorului, idealistului D. Poezia concentrează în mici tablouri o atmosferă de disperare mută, de teamă și pustiu lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
asigurată însă de Paul Georgescu, Miron Radu Paraschivescu și Mihai Cosma, care recenzează Trei nuvele de Petru Dumitriu, Lazăr de la Rusca de Dan Deșliu. Apar poeme de Maria Banuș, A. Toma, Mihai Beniuc și Nina Cassian (Am fost un poet decadent), precum și traduceri din poeții ruși și sovietici. Cronica dramatică este semnată de Florica Șelmaru, iar cea muzicală de Andrei Tudor. Acest interval culminează cu Conferința pe Țară a Scriitorilor, desfășurată la 15 martie 1949, când este decisă formarea Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Scrisoare unui necunoscut (1910), A doua scrisoare către un necunoscut (1910), A treia scrisoare către un necunoscut (1910), A patra scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei. Ion Minulescu e ,,decadent”, D. Anghel este ,,cântăreț de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]