609 matches
-
organizare artificială sau chiar să înăbușe în inima omului, dacă ar putea, sentimentul de interes. Este ceea ce au încercat la Luxembourg. Dar dacă sunt atât de nebuni, nu sunt atât de puternici și este de la sine înțeles că, după ce au declamat, în cărțile lor, împotriva individualismului, își vând cărțile și se conduc întocmai ca omul vulgar în trenul obișnuit al vieții. Ah! Fără îndoială, dacă interesele sunt în mod natural antagonice, trebuie călcate în picioare Justiția, Libertatea, Egalitatea în fața legii. Trebuie
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
așa cum ați mărturisit, este de partea libertății. Or, când eu, adoratorul vițelului de aur, vă somez să faceți o alegere, cum se face că voi, oameni ai abnegației, călcați în picioare principiile pentru a vă crampona de interes? Nu mai declamați atâta împotriva unui mobil care vă guvernează, cum îi guvernează de altfel pe simplii muritori. Această experiență m-a avertizat că, înainte de toate, trebuie rezolvată această îngrozitoare problemă: există armonie sau antagonism între Justiție și Utilitate? Și, prin urmare, scrutată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o floare crăiasă”, vorniceii sunt „feți-frumoși din ceea lume”, constituiți în „armata mirelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
Tatăl lui Messalinus, cel puțin, nu i-a retras niciodată prietenia, dimpotrivă i-a stimulat și i-a ghidat cariera literară. La moartea acestuia poetul i-a oferit un dublu și suprem omagiu: lacrimile și versurile sale, care au fost declamate în plin for (v. 27-30). Se adaugă prietenia fratelui mai mic (Cotta Maximus) care nu i-a disprețuit niciodată tovărășia și prietenia Ovidiu afirmă acest lucru numai dacă Messalinus e de părere că o astfel de recunoaștere nu i-ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mă refuzai"), Diana își încheie prestația cu un sărut hotărât și de o metodică lungime, mult mai convingător decât orice alt argument posibil. Impresionat până peste poate, Bizu simte că "apele mari îi luaseră îndoielile ca firele de paie" și declamă, într-un falset greu digerabil, ca un actor slab: "-Diano, Diano, se apropie el iluminat de dânsa, simt în mine adevăratul traumatism, nu cel pe care l-am resimțit în momentul refuzului... Mă simt altul, limpezit, generos, renăscut". Nereceptivi la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
masa muncitorilor. «Măi fraților, măi uitaților, măi tovarăși!», sau să cuprindă torențial colectivitatea activă și peisajul muncii socialiste de la noi sau din Uniunea Sovietică. Cheltuind larg din forța lui verbală, acumulând vorbe care stimulează lupta, afectele sau imperativele omului, Deșliu declamă istoria Uniunii Sovietice, În Cântecul pentru legea cea mare stalinistă, și Îndoita semnificație a unui 7 Noiembrie: sărbătoarea Marii Revoluții eliberatoare, și cinstirea ei actuală, la noi În țară, prin Încleștarea În muncă, prin Întrecerile socialiste. El Împărtășește din viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Republică abstractă și un Partid abstract, foarte mulți poeți se mărginesc, În fața diferitelor realități concrete pe care le Întâlnesc, să ia o atitudine contemplativă și În loc de a scruta adânc aceste realități, să se prostearnă facil În fața lor pentru a-și declama dragostea pentru Republică și Partid. Acesta e cazul atât În poezia lui Cezar Drăgoi, cât și În poeziile cu gospodării agricole ale lui Frunză. O asemenea atitudine față de realitate este numită de obicei optimism facil sau idilism. (Ă). Una din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu avea nimic comun cu atmosfera religioasă creștină. Sfântul Niceta cerea credincioșilor să cânte, potrivit textului respectiv, pentru iertarea păcatelor, deci în armonie cu religia creștină. „Sunetul sau melodia să se cânte în armonie cu sfânta religie, nu să se declame în stilul tragedienilor, ci însăși prin modelarea vocii să exprime adevăratul duh creștin. Cântarea să nu aducă a ceva teatral, ci să provace pocăință pentru iertarea păcatelor”. La cântarea din biserică trebuie să participe tot poporul drept credincios, fără nici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
perioada post-stalinistă sau a leninismului pre- europenizat, cu care totuși nu se confundă. Confruntată în 1954 cu perspectiva integrării Germaniei Federale în NATO, insecuritatea Moscovei se amplifică. Încă de la divizarea teritoriului german ca și consecință a blocadei Berlinului, Stalin a declamat în permanență responsabilitatea "blocurilor militare agresive" pentru acest deznodământ și pentru presupusul refuz de a colabora în vederea unei soluționări acceptabile pentru ambele părți a "problemei germane". Neînțelegerile dintre foștii aliați au escaladat treptat, culminând, în optica sovietică, cu "reforma monetară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
zidului Berlinului, un simbol al eșecului și al menținerii comunismului prin forță și amenințare, nu prin convingere (Taubman: 2005, 435; Copilaș: 2009e, 43-44). Pe măsură ce situația se deteriora și devenea din ce în ce mai clar că presiunile sovietice nu vor avea rezultatul scontat, Hrușciov declama, pe de o parte, că "nu intenționăm să impunem nimănui rețetele noastre de rezolvare a problemei germane", adăugând însă prevenitor: "este vorba nu de o problemă obișnuită în practica internațională, nu de o înaintare pe căi bătătorite și verificate prin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Ceaușescu într-o formă eminamente politică, nu socială, așa cum o concepuse creatorul său Marx și, până la un anumit punct, chiar și Lenin. Justificând tutoriatul partidului și a statului, tot mai indistinct gândite, asupra dimensiunii culturale a "construcției socialismului", Ceaușescu declama: "statul clasei muncitoare are dreptul să se amestece și în literatură, și în arta plastică, și în muzică, să admită numai ceea ce consideră că corespunde (sic!) socialismului, intereselor patriei noastre socialiste. Acesta este rolul statului în societate și așa va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la finalitatea sa, transpunându-l însă pe alte coordonate ideologice și geopolitice, adecvate posibilităților RSR din acel moment. "Înflăcăratul apel revoluționar lansat de Marx și Engels cu aproape un secol și jumătate în urmă "Proletari din toate țările, uniți-vă"" declama emfatic Ceaușescu "de la înalta tribună a Congresului" al XII-lea al PCR, "este mai actual ca oricând. În noile condiții istorice el ar trebui însă completat cu apelul: "Muncitori, țărani, intelectuali, forțe progresiste, antiimperialiste de pretutindeni, popoare din toate țările
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în "construirea socialismului". Iar "clasa muncitoare", integrând forțat din punct de vedere al mijloacelor și iluzoriu din punct de vedere al succesului obținut toate grupurile etnice și naționale din RSR, era creditată ca putând pune acest deziderat în practică. Așa cum declama Ceaușescu la Congresul Uniunii Sindicatelor din 1976, Devenind clasă conducătoare în societate, clasa muncitoare are înalta datorie de a apăra libertatea patriei, independența și suveranitatea poporului, de a face totul pentru propășirea și bunăstarea națiunii, de a asigura clădirea noii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a simțit necesitatea de a avea ambiente mai spațioase pentru ceremoniile de cult. Trecerea de la cultul celebrat în biserica domestică la cel celebrat în bazilică a schimbat fie arhitectura spațială, fie acustica sonoră. Bazilicile spațioase, pe lângă exigența de a declama și realiza cantilația cu o voce puternică, aveau și meritul de amplificatoare acustice naturale. Clericii au început să aibă demnitatea unui funcționar de curte și să poarte îmbrăcămintea corespunzătoare pentru a putea fi deosebiți de ceilalți. Ceremoniile au devenit tot
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Leben und Werke, Leipzig, 1911; Publicul nostru și teatrul, Arad, 1911; Teatrul de vară, Brașov, 1911; Este mișcarea noastră teatrală un lux?, Brașov, [1912]; Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, Brașov, 1913; Poezii și monoloage de declamat, Brașov, 1913; Văduvioara și alte șase monoloage, Orăștie, 1913; Viața intelectuală românească în orașele din Ardeal, Brașov, 1914; Teatrul la țară, Brașov, 1914; Îndemnuri, Brașov, 1914; Sestra Servatia [Sora Servatia], tr. I. Flajs Hansová, Praga, 1917; Pentru cei mici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită, puțin mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
umblă niciodată singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca pe o familie, cât și la oroarea de singurătate pe care Costică Parigoridi și-o declamă cu năduf afurisind "repaosul duminical". Figura quadripedă formată la Paști de Lache și Mache care străbat cu stoicism o Golgota bucureșteană "rezemându-se bine unul într-altul și ridicând picioarele în afară: Lache pe cel din dreapta, cum ține pe amic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dovedesc a avea o imagine mai clar conturată asupra a ceea ce este elevul adolescent decât o au profesorii. De asemenea, identifică mai multe caracteristici comune elevilor adolescenți și celor autonomi decât profesorii. CONCLUZII Autonomia elevului - un subiect controversat? Ceea ce se declamă ca ideal educațional al școlii românești, „formarea personalității autonome” s-a dovedit a fi un domeniu controversat al teoriei și practicii educaționale. Dincolo de lipsa bibliografiei consistente în limba română pe această temă, autonomia suscită reacții vii în rândul practicienilor. Cadrele
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
își juca piesele el însuși după obiceiul vechilor poeți. După reprezentație, îl interpelă și-l întrebă dacă nu-i este rușine să pronunțe niște minciuni atât de mari în fața atâtor oameni. Thespis răspunse că nu este nimic rău în a declama și a mima cum o face el ca în joacă."8 O astfel de reacție conține în stare latentă analizele pe care le va formula, cu aproape două sute de ani mai târziu, Stendhal despre "iluzia perfectă" și "iluzia imperfectă", în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa era să meargă în străfundurile pădurilor abației cu Sofocle și Euripide, pe care-i știa aproape pe de rost." Emoția lui în fața acestor opere antice era atât de puternică, încât le-o comunica tuturor celor ce-l ascultau, când declama vreo tragedie. Se afla la Auteuil, acasă la Boileau, spune fiul său, cu D-l. Nicole și câțiva alți distinși prieteni. A venit vorba despre Sofocle, pe care-l admira atât de mult, încât nu a îndrăznit niciodată să ia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
2.4.1. Un joc plin de naturalețe Cu drama burgheză, jocul actorului se modifică pentru a satisface exigența realismului iluzionist. Până la începutul secolului al XVIII-lea, actorul de tragedie, în Franța, adoptă un joc static, stând nemișcat în avanscenă, declamându-și cu emfază textul cu fața la public, fără să-și privească vreodată partenerul căruia nu pare să i se adreseze 31. Ne amintim cu ce vervă feroce Molière, în Improvizația de la Versailles (L'Impromptu de Versailles), îi ia în zeflemea pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau tragedienele cu o costumație mai adaptată cu personajul pe care trebuia să-l încarneze. "De mult timp, în privința manierei de a declama versurile tragice, eram într-o dispută regulată cu D-ra Clairon. Îi găseam jocul prea zgomotos, prea agitat, insuficient de suplu și variat, și mai ales o forță care, dacă nu era moderată, ținea mai mult de violență decât de sensibilitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră, loc banal în care tragediile noastre au complezența de a veni să se desfășoare, în care sosesc, nu se știe cum, conspiratorii pentru a declama împotriva tiranului, tiranul pentru a declama împotriva conspiratorilor, fiecare la rândul său. Unitatea de timp nu este nici ea mai solidă decât unitatea de loc. Acțiunea, încadrată cu forța în cele douăzeci și patru de ore, este tot atât de ridicolă ca și încadrată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]