662 matches
-
a fi atins inclusiv șeful statului, Îl determină pe interpret să tragă concluzia, preliminară, că locutorul Îl include, oarecum, În categoria celor mai sus menționați. Co-textul imediat (fraza din care expresia face parte) Îi favorizează lui P această direcție de decodare/interpretare prin natura nedeterminată, ambiguă a altor expresii cu o vastă și imposibil de circumscris Încărcătură semantică: Dv. știu că 261 ...aveți alte experiențe; ați avut parte, ... , o Întreagă istorie.... Experiențele, istoria trimit către un trecut nedeterminat. Cele trei concepte
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
serviciilor secrete. H afirmă că eu am beneficiat de favoruri În perioada regimului comunit. Ceea ce doresc să scot În evidență, În acest exemplu, este următorul fapt: În contextul total al lui P, nu există nici o ipoteză care să favorizeze această decodare a expresiei În mod privilegiat În raport cu sine. Dimpotrivă, toate ipotezele referitoare la relațiile dintre cei doi, la atitudinea lui H față de el, dovedesc considerația, respectul, chiar admirația pe care H o are față de tot ceea ce face și reprezintă, ca intelectual
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
această interpretare defavorabilă la adresa sa face ca aceasta să devină cea mai pertinentă opțiune. Eliminarea ambiguității, În această situație, nu se poate face decât prin intervenția suplimentară a locutorului, care vine să expliciteze enunțul și să elimine astfel posibilitatea unei decodări total subiective, fără a Ține cont de contextul Împărtășit de cei doi Nu! Nu! Nuuu! Ziarul dumneavoastră a fost printre primele, dacă nu singurul care, miercuri sau joi, a ÎÎ expus ÎÎ dosarul. Mai mult decât altele. Așadar, H a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lipite pe obiectele desemnate). Ca o concluzie a acestui subcapitol, putem reține două caracteristici esențiale ale etapei de dezambiguizare și identificare a stării de lucruri la care se referă emițătorul 1) procesul de explicitare nu este un simplu proces de decodare; el implică, În mod necesar, procesele inferențiale; construirea unor ipoteze și procesarea lor, alegerea/selectarea formei propoziționale complete optim pertinente, a explicitării implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
optim pertinente, a explicitării implică efectuarea unor demersuri raționale. Această concluzie vine să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite prin decodare și evaluate prin inferență” . Un enunț este cu atât mai explicit (decodarea joacă un rol cu atât mai mare), cu cât implicarea contextului În construirea/interpretarea enunțului este mai mică (vezi ultimul exemplu); 2) construirea explicitării nu vizează - direct - descifrarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
să contrazică opinii anterioare teoriei pertinenței conform cărora inferența nu intervine decât după etapa de explicitare a enunțului. În termenii teoriei pertinenței, ipotezele privind dezambiguizarea „sunt construite prin decodare și evaluate prin inferență” . Un enunț este cu atât mai explicit (decodarea joacă un rol cu atât mai mare), cu cât implicarea contextului În construirea/interpretarea enunțului este mai mică (vezi ultimul exemplu); 2) construirea explicitării nu vizează - direct - descifrarea a ceea ce a intenționat să spună locutorul, ci doar obținerea unei forme
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contextului În construirea/interpretarea enunțului este mai mică (vezi ultimul exemplu); 2) construirea explicitării nu vizează - direct - descifrarea a ceea ce a intenționat să spună locutorul, ci doar obținerea unei forme lingvistice complete din punct de vedere semantic care să permită decodarea semnificației literale a enunțului (mai bine spus, care să permită identificarea stării de lucruri din lumea reală la care locutorul face referire). De unde și definiția explicitării: „O ipoteză comunicată prin intermediul unui enunț este <explicită> dacă și numai dacă ea este
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de aceea ele se vor numi premise implicitate (implicitări). Reconstituirea premiselor implicitate ale unui enunț echivalează cu „recunoașterea cauzelor manifeste care l-au determinat pe locutor să creadă că enunțul său va fi optim pertinent pentru receptor” (traducerea mea). În urma decodării enunțului, pornind de la o ipoteză desprinsă din semnificația literală a acestuia Moromete a schimbat subiectul de discuție pe care i l-am propus. Bălosu poate accesa următoarea premisă generală Când interlocutorul schimbă tema discuției Înseamnă că nu dorește să vorbească
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a faptului că există rațiune și memorie. Aceasta din urmă este baza și condiția sine qua non a comunicării - indiferent cât de simplu ar fi un act de comunicare. Ea constituie, În integralitatea ei, contextul general care face posibilă orice decodare și interpretare. Rațiunea intervine și procesează doar acel enunț care interacționează cu memoria interpretului. O minte fără memorie este incapabilă de comunicare. 2) Sarcina asumată de a argumenta, prin analiza unor secvențe de comunicare reală, mai mult sau mai puțin
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
da, draga mea", "da, sigur"), gesturi de indiferență, dispreț, revoltă etc. (relevante sunt, în acest sens, și stilurile de ascultare plasate pe axa negativă ascultător indiferent, ascultător care întrerupe mereu locutorul, ascultător recalcitrant etc.); * disfuncții în planul receptării și al decodării/interpretării mesajului: receptarea fragmentară a mesajului; decodarea mesajului verbal, cu ignorarea semnelor nonverbale; decodarea și interpretarea comportamentului nonverbal prin raportare la un singur semn din mai multe manifeste (de exemplu, ținerea strânsă a mâinilor la piept poate fi interpretată eronat
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
indiferență, dispreț, revoltă etc. (relevante sunt, în acest sens, și stilurile de ascultare plasate pe axa negativă ascultător indiferent, ascultător care întrerupe mereu locutorul, ascultător recalcitrant etc.); * disfuncții în planul receptării și al decodării/interpretării mesajului: receptarea fragmentară a mesajului; decodarea mesajului verbal, cu ignorarea semnelor nonverbale; decodarea și interpretarea comportamentului nonverbal prin raportare la un singur semn din mai multe manifeste (de exemplu, ținerea strânsă a mâinilor la piept poate fi interpretată eronat ca închidere către comunicare/refuz, deși gestul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acest sens, și stilurile de ascultare plasate pe axa negativă ascultător indiferent, ascultător care întrerupe mereu locutorul, ascultător recalcitrant etc.); * disfuncții în planul receptării și al decodării/interpretării mesajului: receptarea fragmentară a mesajului; decodarea mesajului verbal, cu ignorarea semnelor nonverbale; decodarea și interpretarea comportamentului nonverbal prin raportare la un singur semn din mai multe manifeste (de exemplu, ținerea strânsă a mâinilor la piept poate fi interpretată eronat ca închidere către comunicare/refuz, deși gestul poate avea drept cauză doar disconfortul cauzat
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în minte contraargumentele; sau când se recunoaște într-o situație prezentată și o rememorează în gând pe cea din propria experiență etc.); raportarea la alte valențe ale codului decât cele pe care le-a avut în vedere locutorul (de exemplu, decodarea și interpretarea eronată a unor cuvinte/ structuri polisemantice, a unor semne motivate prin raportarea la numite norme de ordin social, cultural etc.); * disfuncții contextuale: factori perturbatori zgomote de fond, temperatură prea scăzută sau prea ridicată, spațiu prea mic etc.; limitări
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
2004, p. 7; cf. Goleman, 2001), prin: conștientizarea propriilor emoții (recunoaștere, numire, înțelegere etc.); stăpânirea/managerierea emoțiilor personale (controlarea formelor de manifestare a emoției; cultivarea sentimentelor pozitive, a stimei de sine, controlul stresului etc.) și raportarea optimă la emoțiile interlocutorului (decodare, înțelegere empatie); motivarea/concentrarea pe valorificarea emoțiilor versus efectul lor distructiv; cultivarea relațiilor interpersonale. (g) Coordonate ale competenței comunicative Elementele care fac dintr-o persoană un comunicator excelent sunt, în opinia lui I. Vlădescu (2008, pp. 18-21): un vast repertoriu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
codului), competența informațională/culturală/enciclopedică (implicată de conținuturile/informațiile transmise prin mesaj), competența cognitivă (reflectată în operații de analiză, sinteză, comparare, generalizare etc.), competența socială, relațională (implicând raportare optimă la coordonatele sociale, interpersonale, relaționale ale contextului comunicativ, inclusiv în planul decodării de semne nonverbale și paraverbale, alături de cele verbale și în cel al respectării disciplinei comunicării) și, pe de altă parte, manifestări ale inteligenței sociale (Thorndike, apud Roco, 2004, p. 139), ale inteligenței interpersonale și ale inteligenței intrapersonale (Gardner, apud Roco
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicării nu este decodat de către interlocutor, îl semnalăm: "era o glumă/am glumit, evident..."); * legea litotei impusă, în principiu, de anumite convenții/limite sociale care presupun comunicarea, de către locutor, a mai puțin decât ar necesita contextul, însă cu intenția ca decodarea să acopere/completeze/reconstituie ceea ce nu a fost exprimat/ formulat explicit; * legea modalității impunând claritate și concizie în construirea și transmiterea mesajului către interlocutor. Ultima dintre legi, cea a modalității, se regăsește ca maximă în sistemul propus de Grice (apud
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
verificarea acestora și fără a oferi feedback. Pe de altă parte, aceleași postaze pot fi plasate în sfera pozitivă a raportării la o situație de comunicare didactică/educațională, în condițiile în care "spectatorii" sunt dotați cu tehnicile și mijloacele necesare decodării și interpretării adecvate a mesajului și a datelor contextului comunicativ, cu diferite criterii de judecare/apreciere a acestora etc. Toate strategiile prezentate supra, în cadrul acestui subpunct, pot fi exemplificate și în contextul particular al pregătirii, de către profesor și elevi, a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tehnici discursive, a căror stăpânire de către locutor și de către interlocutor presupune: * observarea diferitelor tipuri de comunicare și a valențelor contextuale ale actelor comunicative; * identificarea particularităților acestora; * identificarea tehnicilor discursive valorificate la nivel verbal, paraverbal și nonverbal în anumite contexte comunicative; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali, nonverbali și paraverbali identificați; * exersarea folosirii tehnicilor discursive valorificabile în anumite contexte comunicative; * actualizarea, adaptată, a anumitor tehnici discursive în situații de comunicare date sau (re)create. Toate aceste operații implică atât locutorul, cât
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se realizează inclusiv prin postură 16 (de preferat, una "egalizatoare", stimulativă pentru interlocutor Burley-Allen, apud Albu, 2008, p. 195), prin poziția corpului, prin privire 17/contact vizual 18 etc. (Bayon & Mignot, 2000, pp. 153-154); în ceea ce privește feedback-ul nonverbal, este importantă decodarea contextuală (inclusiv la nivel cultural 19) a gesturilor, a mimicii 20 etc. (Borg, 2010; Cabana, 2008, p. 20; Pease, 2002, p. 23; Keith Thomas, Introducere la Bremmen & Roodenburg, 2000, p. 20 etc.), un gest izolat neavând valoare semnificativă în sine
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mișcarea ochilor spre stânga central: locutorul își amintește sunete; mișcarea ochilor spre stânga jos: locutorul dialoghează cu sine (Cameron, 2006, p. 72; Iordănescu, 2006, p. 49 etc.); desigur, în practica/realitatea comunicării, doar o exersare consecventă/susținută a observării și decodării/interpretării acestor mișcări poate avea rezultate relevante; * urmărirea concordanței dintre mesajul verbal și cel nonverbal 21 (cf. Pease, 2002, p. 23; Grigore, 2008, p. 22; Briers, 2009, p. 50 etc.), în condițiile în care, în general, cel nonverbal îl poate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al vorbirii care să fie în avantajul receptării și al decodării corecte a întrebării de către interlocutor; de exemplu, o intensitate mare a vocii poate intimida (prin combativitatea, dorința de a se impune a locutorului) sau poate arăta nervozitate, teamă, după cum un volum scăzut al vocii (nu avem, aici, în vedere, cauzele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
general, nesiguranță (Nuță, 2004, pp. 23-24), iar în cazul întrebării se asociază cu o formulare ezitantă a acesteia; de asemenea, adresarea "în viteză" a întrebării poate demonstra lipsa reală de interes a locutorului sau graba acestuia, implicând și disfuncții în decodarea mesajului de către interlocutor, sau, dimpotrivă, poate da un caracter ludic respectivului context comunicativ vezi, de exemplu, jocuri didactice în care trebuie adresate, cât mai rapid, întrebări interlocutorului pe o temă dată; * valorificarea conștientă, strategică, a pauzelor 24 pauze propriu-zise, folosite
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dat, actul comunicativ, de a "preda" cuvântul interlocutorului/unuia dintre interlocutori, de a-și încheia intervenția etc. * * * Dincolo de componenta explicită a mesajului transmis de către locutor într-o anumită situație de comunicare, există o componentă implicită, latentă, reperabilă în condițiile "citirii"/decodării diferitelor tipuri de indicatori ai comportamentului comunicativ al locutorului indicatori verbali vezi Tabelul nr. 8, indicatori nonverbali vezi Tabelul nr. 9, respectiv paraverbali vezi Tabelul nr. 10. Importante sunt, în acest sens, atât conștientizarea de către locutor a utilizării unor elemente
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mă voi axa mai ales pe...; cu precădere etc.; * mărci ale încheierii actului comunicativ: pentru a încheia; în încheiere; concluzionând; sintetizând, în cele din urmă; finalmente etc.; * valorificarea, în construirea și transmiterea mesajului, a tuturor elementelor auxiliare care pot facilita decodarea acestuia de către interlocutor: obiecte existente în situația de comunicare respectivă, imagini, fotografii, scheme (preexistente sau construite pe măsură ce se transmite mesajul), înregistrări audio/ video, mesaje scrise cu anumite caractere, fonturi, cu o anumită cromatică etc. (desigur, toate acestea vin în completarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relaționez cu locutorul? Ce atitudine am față de acesta și față de situația de comunicare, în general? (3) Cu ce scop mă plasez în ipostaza de interlocutor în această situație de comunicare? (4) Ce receptez/decodez? (5) Ce tehnici/instrumente folosesc în decodare? (6) Dau feedback locutorului? Sub ce formă? Cu ce instrumente? (7) Cum mă raportez la ipostaza de interlocutor, respectiv la cea de locutor? Răspunsurile posibile plasează interlocutorul într-o anumită ipostază în raport cu situația de comunicare, în general, și cu datele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]