637 matches
-
un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești cea mai frumoasă“. Tronc Marițo, era o vorbă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fața la spate poți ușor să-i confunzi burta cu fundul rău ne mai schimbăm și acum cincisprezece ani cum mai tremuram să ajung În patul ei pe cîți nu i-o fi păcălit cu aerul ei de damă cu decolteurile scandaloase cu teribilismele o frigidă prefera patul conjugal pentru că acolo nu era obligată să pîndească momentul cînd să geamă altfel cum ar fi putut să-l suporte o viață Întreagă pe blegul ăla de D. care doarme pe el) Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de rîs că nu așa au pus ei mîna pe bogățiile lumii ce-ar vrea să-mi iau fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
excursie), Întrucât, În acele vremuri, zona era plină de pictori flamanzi care-ar fi putut da de gol iscusitele manevre ale oștii imperiale. Își amintea cum Îndurase așteptarea chinuitoare sub soarele puternic, răstimp În care un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându-și reciproc „porc de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
specifice debutului și a nepriceperii mele În domeniul cibernetic, a fost ușor traumatizantă. I-am spus Cora. Priveam la cutia așezată pe masa din sufragerie, Îi dădeam ocol și nu știam de unde s-o apuc. Învelișul străveziu dezvăluia câte ceva din decolteul profund al plăcii de bază, mister susținut și alimentat de baretele cablurilor SATA. Ventilatorul sursei susura o chemare, dar, În ciuda muchiilor rotunjite și a luminii difuze pe care lumânările o revărsau asupra noastră, tot nu reușeam să văd În ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
subtile de ademenire a partenerului. De obicei, vor să ajungă cât mai rapid la-mperechere. Or, amândouă erați la fel de interesate de persoana mea, dar numai una s-a aplecat pentru a-mi oferi șansa unei prospectări gratis a minelor din decolteu. Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis Demiurgul, s-a așezat la birou, picior peste picior, ceea ce n-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit și a chemat celălalt lift. — Ce faci, iubito? am rânjit, Întorcându-mă. Purta o bluză cu un decolteu mai adânc decât...... și pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai tentantă ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? Ai aflat cine vrea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune încă o dată că Rainer, dacă ar avea altă situație materială, n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în care vei intra și tu cât de curând; deocamdată îi privește doar pe alții, iar tu te uiți la ea ca un spectator din afară. Conjunctura poartă costume elegante, făcute de comandă, strânse în corset, sau rochițe tiroleze cu decolteu adânc și îl sărută pe Rudolf Prack, pe Adrian Hoven sau pe Karlheinz Böhm. Totul merge spre bine, iar dacă nu merge încă spre bine, mai are timp s‑o facă. În 1937: patroni - 100, muncitori - 100. În 1949: patroni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târfa italianului. Dar țâțoasa nu-mi Întoarce privirile. Poate că asta m-ar fi ajutat să mă excit. Fiindcă adevărul e că nu eram. Și tare mi-aș fi dorit să fiu. Să ies adică din admirația pur teoretică pentru decolteul (blondei, dacă țin bine minte). Să Înceapă să mă strângă pantalonii, să fiu stingherit din pricina asta. Ca pe vremea când, adolescent și Întins la soare pe marginea bazinului municipal, mă Întorceam pe burtă ca să ascund umflătura produsă slipului de trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adolescent și Întins la soare pe marginea bazinului municipal, mă Întorceam pe burtă ca să ascund umflătura produsă slipului de trecerea vreunei voluptoase. Dar care femeie nu-mi părea pe vremea aceea voluptoasă? Iar acum nici măcar perspectiva aceea vag texană, cu decolteu generos și fălci rupte, nu mă mai stârnea, Doamne iartă-mă! Doamne, iartă-mă, Doamne, ajută-mă! Scoate-mă din urâciunea asta vlăguită! Coboară-ți privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tinerele i se părea foarte Îndrăznețe și provocatoare, aproape că saliva povestind. Am râs cu Leac de el atunci când ne-a mărturisit uimirea că aici poate străvede atâta lenjerie prin hainele de stradă. Îl lăsase cu gura căscată cantitatea de decolteuri și chiloți tanga, You can see through their pants, spunea el ridicând mâna și indicând cu arătătorul și opozabilul Îngustimea lenjeriei româncelor. Așa că umblam toți la verificat viziunile lui Alexi, să punem mâna și să urlăm ESTE! Sau, după cum presupunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
unde? Din Spania! De acolo se Întorsese Cristina așa de misterioasă și dansantă. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Chiar că nu putea. Se putea fâțâi fericită sub nasul meu, asta da. Să-și dezvelească picioarele, să-și așeze decolteul pe tejghea. Și asta. Dar să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce mama dracului! Dar de-acum, gata cu pudorile. Iat-o pe Andreea luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
camerei, habar n-are ce se Întâmplă În spatele lui. Apare și Andreea, unde-o fi fost, ține În mână câteva foi de hârtie, una i-o Întinde lui Leac, când se apleacă peste senator, ăstuia Îi lucesc ochii holbați În decolteu. Vine apoi lângă mine, Îmi șoptește: Adi, muzica, Închide muzica, eu mă Îndrept spre butoane, mă Întoarce tot ea din drum. - Sau lasă, mai bine cu muzică. Mă uit la ea, mă Întreb cum de se poate gândi la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele picioare goale pe talpa subțire de gumă, părul întinerit, mătasea umerilor. Dar asta fusese într-o vineri, da, cu siguranță, într-o vineri trecuse doamna Manole pe la birou să-și vadă colegii, să-i informeze ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-ntotdeauna; mă interesa, culmea... blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atențiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare și atrăgătoare ființe pe care le întâlnisem! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârșită, agățată în decolteul fetelor și cu greu am ridicat-o până la înălțimea așteptărilor, dar prin străduințe repetate am reușit totuși să o atârn de chipul lor.. mă uitam admirativ și alternativ în mod egal să nu nasc suspiciuni între ele! Cealaltă, destinata, nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să nu-l recunoaștem. Dar eu doar am zâmbit. — Nu te îngrijora, am spus, îndreptându-mă spre bucătărie să aduc două cești cu cacao. Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă la mine, așa cum stau stupefiat, se așterne pe discuri, pe cărți, pe casete, pe CD-uri, pe respirație, pe muză. În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd stăteam la etajul doi, decolteul era mai adînc. Praful urcă pînă la mine, așa cum stau stupefiat, se așterne pe discuri, pe cărți, pe casete, pe CD-uri, pe respirație, pe muză. În față am un bloc. În spate, la dreapta, la stînga, tot blocuri. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vedeta-și aduce aminte cu nostalgie orală de Festivalul de la Mamaia și-i spune locotenentului-major Leaua că, Împreună cu Anca Țurcașiu, a-ncercat să dea „o notă reconfortantă, dar În aceeași măsură de distincție și eleganță prezentării”. Ramona ne reconfortează din decolteu povestindu-ne că locotenentul care-i ia interviul este „drăguț asemeni tuturor militarilor pe care-i iubesc foarte mult” pentru că „militarii sînt minunați”. Militarii minunați trag cu pușca prin Carpați, șlagăr. Dezvăluirea din urmă zdrobește: „Știu că nu-i ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret și i-a șoptit câteva cuvinte... Din acea clipă, fierul Încins peste măsură de dincolo de tejghea radia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei i-a plăcut. Nu și lui Iordan: "Mata te-ai născut în secolul trecut, coane Victorache. E demodată, nu-i șade unei fete de șapteșpe. Să vedem cum o dregem". Mama și-a tremurat genele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soție încă, l-a ascultat transmis la radio. Concertul în mi minor pentru pian și orchestră de Chopin, interpretat în '40, chiar înainte de cutremur, a fost alt succes. Etta îi era soție. Stătea în primul rînd, îmbrăcată în rochie cu decolteu acoperit de guipure. Pînă să vin eu pe lume s-au mai scurs ceva ani, dar tare l-aș fi avertizat pe tata să se grăbească. Ieșise de sub astrele binevoitoare. L'Europe galante se simțea atrasă de aventuri cu Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]