851 matches
-
intuiției unui limbaj primar, care nu se axa pe sens, este oferită de către Ferdinand de Saussure. Baudrillard compară demersul saussurian din Anagrammes cu cel desfășurat în Cursul de lingvistică generală dacă în prima lucrare menționată este descrisă o formă de deconstrucție și de eliminare a limbajului, sensului și valorii, în Cursul de lingvistică generală se renunță la acest proiect pentru a se propune o modalitate constructivă și științifică de producere a sensului. Baudrillard apreciază această intuiție a abisului limbajului, a tendinței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
perspectiva filosofică pe care aceasta ne-o oferă. Pentru Baudrillard, nu înțelesul, nu conceptele tari și bine ierarhizate ale filosofiei au importanță, ci jocul aparențelor care implică toate semnele și în interiorul căruia ele se autoseduc. Provocând un tip special de deconstrucție la nivelul limbajului, seducția repudiază discursul de tip tradițional, operând o diminuare a logicii noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tot în mod ascuns sau vizibil, atunci ea este asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându-se riscului de a deveni ea însăși un concept tare posibilitatea de a se transforma dintr-un mijloc de deconstrucție într-un termen supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică Întrebarea care ne preocupă în acest moment este: poate reprezenta seducția un procedeu retoric, alături de cele recunoscute în mod general? Pentru a găsi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemeni unei prezențe holiste care se clădește pe ruinele vechii filosofii, expunându-se riscului de a deveni ea însăși un concept tare posibilitatea de a se transforma dintr-un mijloc de deconstrucție într-un termen supus el însuși criticii și deconstrucției fiind una majoră. 6.3. Seducție și retorică Întrebarea care ne preocupă în acest moment este: poate reprezenta seducția un procedeu retoric, alături de cele recunoscute în mod general? Pentru a găsi răspunsul la această interogație, am investigat o serie de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care, în viziunea sa, este capabil să înglobeze seducția, spre deosebire de conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care s-ar ghida după o logică și o retorică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care s-ar ghida după o logică și o retorică a seducerii ar trebui să fie în mod necesar ironică, să mizeze pe absența sau ambiguitatea sensului, să instituie secretul, amânarea, regula și deconstrucția ca elemente de bază. Cu alte cuvinte, în grila hermeneutică baudrillardiană, sugestia ce ni se oferă este aceea de a schimba paradigma "banală" cu cea "fatală", pentru ca un discurs să fie cu totul altfel receptat. 6.4. Seducție, scriitură și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
noastră cultură pare a fi supusă acestei "monstruozități productive" în care totul trebuie transformat în eficacitate, transparență, expunere. O teorie care s-ar ghida după o logică a seducerii ar trebui să fie ironică, introducând ambiguitatea sensului, secretul, regula și deconstrucția drept elemente componente. De altfel, în concepția lui Baudrillard, seducția deturnează funcționarea normală a semnelor, supralicitându-le și făcându-le să intre în derivă, "căci ea operează o deplasare a polilor. Orice discurs trebuie să aibă întotdeauna drept axiomă coerența
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
le seduce și a le face să dispară"556. În acest context, subliniază Baudrillard, ceea ce dă intensitate scriiturii, fie ea ficțiune sau teorie, este tocmai iluzia sensului, dimensiunea ironică a limbajului, care provin din acțiunea seducției. 6.5. Seducție și deconstrucție Din caracteristicile prezentate până acum se poate susține că rolul esențial pe care îl are seducția în interiorul oricărui discurs este acela de deconstrucție a sensurilor și ideilor prestabilite. În acest context, se poate realiza o paralelă între noțiunea de deconstrucție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este tocmai iluzia sensului, dimensiunea ironică a limbajului, care provin din acțiunea seducției. 6.5. Seducție și deconstrucție Din caracteristicile prezentate până acum se poate susține că rolul esențial pe care îl are seducția în interiorul oricărui discurs este acela de deconstrucție a sensurilor și ideilor prestabilite. În acest context, se poate realiza o paralelă între noțiunea de deconstrucție, așa cum apare ea la Jacques Derrida, și termenul de seducție folosit de către Jean Baudrillard. Această apropiere este utilă atât pentru a sesiza cum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deconstrucție Din caracteristicile prezentate până acum se poate susține că rolul esențial pe care îl are seducția în interiorul oricărui discurs este acela de deconstrucție a sensurilor și ideilor prestabilite. În acest context, se poate realiza o paralelă între noțiunea de deconstrucție, așa cum apare ea la Jacques Derrida, și termenul de seducție folosit de către Jean Baudrillard. Această apropiere este utilă atât pentru a sesiza cum acționează un concept într-un cadru discursiv, cât și pentru a surprinde mizele și scopurile urmărite de către
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
apropiere este utilă atât pentru a sesiza cum acționează un concept într-un cadru discursiv, cât și pentru a surprinde mizele și scopurile urmărite de către autor prin intermediul caracteristicilor pe care i le postulează. Noțiunea de seducție, ca și aceea de deconstrucție, fac dovada, prin importanța pe care cei doi filosofi le-o acordă și prin funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească în diferite ipostaze, existenței unui nucleu comun de demarcare de un mod de a scrie și de a înțelege
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
referire la vreo instanță superioară. Foucault este de acord cu absența vocii din spatele discursului, considerând-o parte integrantă din dorința de "suprimare" a instanțelor autoritare: "prin această indiferență se afirmă principiul etic, fundamental poate, al scriiturii contemporane"561. Pentru Derrida, deconstrucția nu este o metodă în sensul expunerii sistematice a momentelor succesive ale gândirii sau al unui act subiectiv față de un obiect. Expresia pas de méthode i-a permis lui Derrida să susțină că deconstrucția este lipsită de metodă, dar și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al scriiturii contemporane"561. Pentru Derrida, deconstrucția nu este o metodă în sensul expunerii sistematice a momentelor succesive ale gândirii sau al unui act subiectiv față de un obiect. Expresia pas de méthode i-a permis lui Derrida să susțină că deconstrucția este lipsită de metodă, dar și mers al metodei. În economia scriiturii baudrillardiene, nici seducția nu este o metodă sau un demers prestabilit, cu etape obligatorii și scopuri precise. Astfel, "seducția nu este o temă care să se opună altora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau care să dea răspuns altor teme. Seducția este ceea ce seduce, atâta tot"562. Respingând capcana unei logici bivalente, Baudrillard transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci ca o desfacere (diseminare) ce procedează prin eliminarea atentă a forței semnificației. Deconstructivistul practică un gen de hărțuire textuală care încearcă să demaște multiplicitatea sensurilor ce subzistă aparentei unități a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci ca pe niște simptome ale unor interese discursive care trebuie relevate. Într-un mod similar, Baudrillard introduce termenul de seducție și pentru a provoca destabilizarea ideii de sistem care ar închide semnele și sensurile în limitele unor cadre date. Deconstrucția derridariană este intrinsecă textului examinat, la fel cum în interiorul unui discurs se produce, de fapt, autoseducerea semnelor, jocul semnificanților și îndepărtarea de un sens originar. Procesul de deconstrucție refuză ideea de metalimbaj, astfel încât discursul de tip filosofic este alăturat discursului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sistem care ar închide semnele și sensurile în limitele unor cadre date. Deconstrucția derridariană este intrinsecă textului examinat, la fel cum în interiorul unui discurs se produce, de fapt, autoseducerea semnelor, jocul semnificanților și îndepărtarea de un sens originar. Procesul de deconstrucție refuză ideea de metalimbaj, astfel încât discursul de tip filosofic este alăturat discursului de tip critic prin intermediul unor operații textuale comune; seducția produce, de asemenea, o serie de efecte critice prin relevarea limitelor la care este redus limbajul în înțelegerea sa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lecturare a unui text, în particular, propunând grile noi de înțelegere a acestora. Mai mult decât atât, cele două propuneri teoretice se confruntă cu un pericol comun: complicitatea cu termenii, ideile sau tradiția deconstruită (respectiv, sedusă). Conștientizând faptul că orice deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va considera că procesul de deconstrucție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va considera că procesul de deconstrucție cuprinde două operații: răsturnarea și deplasarea (opozițiilor de tipul subiect/obiect, sensibil/inteligibil, vorbire/scriere etc.). În Diseminarea se atenționează asupra riscului, pe de o parte, de a folosi vechile nume ale metafizicii și, pe de altă parte, de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
descrise este mare, nu se poate susține în nici un caz identitatea lor. Fiecare dintre ele este teoretizată în mod diferit, în vederea argumentării unor scopuri distincte (respingerea metafizicii prezenței, respectiv sugerarea unei alte perspective asupra limbajului). În plus, Jacques Derrida transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră seducția o grilă generală de interpretare, ci o inserează în scrierile sale alături de alte operații discursive. De asemenea, dacă Derrida decriptează mecanismul deconstrucției, dezvoltând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
transformă deconstrucția într-o modalitate generală de receptare și lecturare a majorității textelor, în timp ce Jean Baudrillard nu consideră seducția o grilă generală de interpretare, ci o inserează în scrierile sale alături de alte operații discursive. De asemenea, dacă Derrida decriptează mecanismul deconstrucției, dezvoltând componentele sale, Baudrillard nu descrie vreun mecanism unic al seducției, ci mai degrabă consecințele sale. Chiar dacă Herman Parret descoperă o logică a seducției, aceasta este în special aplicabilă etapei estetice și interpretării date de Baudrillard Jurnalului seducătorului și ea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Baudrillard Jurnalului seducătorului și ea nu poate fi generalizată. Jean Baudrillard nu are drept punct de plecare cuplurile de opoziții detectate de Derrida, deoarece pentru strategia seducției nu este necesară răsturnarea și deplasarea lor, ci tensionarea acestora. Mai mult, deconstrucția a fost asimilată inclusiv teoriilor literare, fiind acum o modalitate de analiză textuală, în timp ce seducția aparține doar unui proiect local și fără alte preluări interdisciplinare. Capitolul 7 Strategii ale scriiturii baudrillardiene 7.1. Caracteristici și limite ale scriiturii baudrillardiene. Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
promovează. Poate tocmai în acest punct nodal, relația dintre filosofie (drept cadru general explicativ) și literatură (luată în sens general, drept cadru de manifestare a unei scriituri neîngrădite canonic) își arată o articulație sensibilă, nivelarea distincțiilor dintre ele lăsând și deconstrucția, și scriitura în același spațiu de desfășurare. În încercarea de a-l deconstrui pe Baudrillard din acest punct de vedere, s-a putut vedea că deși intenția sa esențială este aceea de a deturna orice categorie fixată și care nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în multe lucrări utilizează procedee deconstructive și afirmă, ca Derrida, caracterul dominant-constrângător al unor concepte privilegiate de către gândirea occidentală, Baudrillard nu aplică aceleași coordonate și propriilor lucrări. În acest sens, putem afirma că a realizat doar o parte din mișcarea deconstrucției aceea a inversării importanței și privilegierii termenilor dar nu și întregul demers. Astfel, putem observa că aproape fiecare lucrare se alcătuiește pe o structură binară, care opune categorii de obiecte, structuri sociale, teorii, practici discursive etc. În lucrările din prima
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aplică altor categorii: seducția se opune producției, strategiile fatale se opun celor banale, obiectul se opune subiectului, suprafața adâncimii, jocul regulii, reversibilitatea ireversibilității etc., și, bineînțeles, primul termen al opoziției este reevaluat, repoziționat și, în consecință, privilegiat față de celălalt termen. Deconstrucția nu se închide, ci se oprește doar la reabilitarea termenilor care au fost în general defavorizați de către anumite sisteme de gândire. 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice În acest stadiu al demersului nostru, ne interesează detectarea modalităților discursive prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]