1,118 matches
-
al vieții publice, interesează mai puțin. Totuși, daca acceptăm ipoteza uitării memoriei politice fanariote și pe aceea a ascendentului literaturii (occidentale) asupra vieții publice românești din secolul al XIX-lea, trebuie să ne întrebăm în ce măsură anumite practici textuale - lectură, interpretare, decupaj, traducere, citare - contribuie la fixarea unui nou alfabet politic. Trebuie să ne întrebăm mai întâi dacă se poate transfera formulă political literacy, decantata într-o cultură mare, bazată pe o solidă tradiție democratică, între realitățile socio-economice ale unei țări mici
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
a unui proces comunist. 29 august - 1 septembrie 1952 (1995); Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washington DC, a acordat cărții Premiul de onoare pe anul 1996. Au urmat: Telejurnalul de noapte (1997), un decupaj de pagini diaristice scrise între 1979 și 1989; Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat (1998), desemnată, la Târgul Internațional de Carte de la Timișoara, drept „Cartea anului”; Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar (1999), care va sta la baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
de apropiere, de comunicare, dispare comuniunea, oamenii devin tot mai izolați și mai însingurați în fața unor mașini inerte. Din dorința unei comunicări maximale, se naște iminența unei apropieriă minimale! Mediile informaționale pot deforma realitatea, prezentând-o altfel decât așa cum este. Decupajele asupra realității recuperează doar anumite „fețe” ale acesteia, în raport cu calitățile mediului sau cu intențiile aflate la nivelul sursei de informare. Mediul însuși de transmisie nu este neutru, inocent. El „colorează” și „comentează” într-un anumit fel ceea ce arată. Se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cât rețeaua semantică este mai largă, cu atât devine mai dificilă realizarea de noi legături pentru dilatarea conținutului și nuanțarea lui. Se știe, de pildă, cum se face relaționarea la hipertext, în care sentimentului infinitului (și al zădărniciei!) devine evident; decupajul conținutului devine problematic. Atunci când te afli pe o pagină Web sau pe o platformă de învățare, e nevoie să decupezi permanent entitățile cunoașterii destul de limitate (de mărimea ecranului monitorului, în timpul și spațiul atribuit, în funcție de calitatea legăturilor etc.). Rămâne ca preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
bază doar un raport parțial. 3. Intențiile cercetării Spuneam la început că această cercetare se va dezvolta în jurul tematizării antinomicului în filosofia lui Blaga. În acest sens, primul lucru pe care îl voi face în cuprinsul ei va fi un decupaj în cadrul filosofiei blagiene pe această dimensiune. Pe de o parte, voi analiza ideea antinomiei transfigurate, care va fi centrul de maxim interes al cercetării. Pe de altă parte, voi urmări prezența antinomicului la alte niveluri ale construcției filosofice blagiene, fie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sub semnul soluției adecvării neadecvate"240. Întreaga construcție filosofică a lui Blaga este privită ca "o vastă metaforă plastic configurată în ea însăși, metaforă în interiorul căreia semnificantul și semnificatul se joacă "de-a v-ați ascunselea"..."241. La sfârșitul acestui decupaj tematic, sper ca ideea cu care am pornit la drum să fi căpătat consistență. Tema antinomicului pare să marcheze destul de puternic gândirea filosofică a lui Blaga, putând fi regăsită la diferite paliere și în diferite registre ale acesteia. Cel mai
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
privind regiunile cuprind 222 de membri și au avansat serios în acest sens. În fine, numeroase entități sunt structurate după criteriul funcțional, cum sunt firme multinaționale, rețele de cercetare, asociații etc. Rezultă deci faptul că unitățile nu sunt niciodată simple decupaje ale comunităților de rang ierarhic superior. 4.6.6. Emergența competențelor regionale În secolul al XXI-lea vom vedea apărînd un soi de directorat regional. În mod tradițional, autoritățile regionale nu făceau decît să aplice politicile naționale, gestionînd propriu-zis doar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
țări în ansamblul ei. E clar că o serie de probleme sunt specifice anumitor segmente ale populației naționale și atunci, pe baza unor variabile, precum vârsta, ocupația, sexul, starea civilă etc., se decupează universul asupra căruia se apleacă investigația. Alteori, decupajul este pur și simplu teritorial, populația de cercetat fiind cea cu domiciliul într-o localitate sau județ sau o altă zonă geografică, ale cărei granițe trebuie riguros precizate. În funcție de astfel de situații, se folosesc diferite proceduri pentru a suplini lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cronicarilor munteni m-am folosit - mai sus am mai trimis la ele - de ediția lui Mihail Gregorian, retipărită parțial la Editura Minerva, în colecția B.P.T., vol. I-III, prefață și tabel cronologic de Dan Horia Mazilu, București, 1984 (un alt „decupaj” al scrisorilor) și de Cronicari munteni, selecția textelor, studiu introductiv, note, comentarii și glosar de Dan Horia Mazilu, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă - Editura Univers enciclopedic, 2004 (cu „decupajul” meu operat pe edițiile academice). 51. Rivalul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Dan Horia Mazilu, București, 1984 (un alt „decupaj” al scrisorilor) și de Cronicari munteni, selecția textelor, studiu introductiv, note, comentarii și glosar de Dan Horia Mazilu, București, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă - Editura Univers enciclopedic, 2004 (cu „decupajul” meu operat pe edițiile academice). 51. Rivalul lui Stoica Ludescu, nenumitul cronicar al Bălenilor (eu cred în existența unei Cronici a Bălenilor ce trebuie separată - în „complexul” numit Istoriile domnilor țării Rumânești - de Cronica despre Nicolae Mavrocordat a lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
folosesc argumente, autoritatea este lăsată deoparte. Împotriva ordinii egalitare a persuasiunii stă ordinea autoritară, care este întotdeauna ierarhică. Dacă trebuie cu adevărat definită autoritatea, atunci ea trebuie să se opună atât constrângerii prin forță, cât și persuasiunii prin argumente 8. Decupajul oferit de Hannah Arendt plasează autoritatea între putere și persuasiune, stabilind în mod tacit și o relație de un anume tip între "purtătorul autorității" și "subiect" (Bochenski). Mai mult, este circumscris și spațiul care revine autorității: astfel, acest spațiu exclude
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
intelectuală mereu la un nivel ridicat. În realizarea lui, studiul individual se sprijină pe folosirea unui arsenal de instrumente de muncă intelectuală (dicționare, enciclopedii, manuale, calculatoare etc., precum și pe materiale care ajută la Îndosarierea informațiilor (fișe de referință, plicuri pentru decupaje, dosare etc.). Ce sarcini Îi revin profesorului? Desigur, el poate elabora și propune un inventar al sarcinilor de executat, o bibliografie de urmat; poate formula unele indicații privind modalitățile de rezolvare a respectivelor sarcini; după cum poate interveni să verifice Îndeplinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se pot distinge mai multe tipuri de softuri: de transmitere sau prezentare interactivă, de exersare a unor structuri În vederea formării unor deprinderi specifice, de stimulare de idei și sugestii, de deschidere la domenii corelate (interdisciplinaritate), demonstrative (de prezentare a unor decupaje ale realității, de imagini, modele), de rezolvări de situații-problemă, de investigație (interpretare, reflecție), de motivație, de evaluare (administrare a unor teste), de dezvoltare a unor capacități sau aptitudini, tutoriale (de dialog tutorial), generative (se construiesc ad-hoc după trebuințele concrete ale
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
o oarecare agitație de structuri materiale, bogate și diver- sificate, bine diferențiate și așezate în planimetria scaunului. Toate par să pregătească ochiului în- tâlnirea cu suprafața ușor trapezoidal-frontală a ceaslovului deschis, care se desfășoară într-un plan general vertical cu decupajul clar al forme- lor, oferind privitorului, prin paginile sale des- chise, două dreptunghiuri verticale, unul negativ și unul pozitiv, alăturate. Stânga dreptunghiul este plină cu imaginea Bunei Vestiri, repre- zentată grafic așa cum, cu siguranță, Stahi o cunoștea de pe vremea când
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
axa mediană verticală și cea orizontală. Zona în care cele două axe se intersectează este, contrar regulii obișnuite, una neutră, un spațiu negativ. Spațiul tabloului marcat prin limitele orizontale și cele verticale în care se desfășoară compoziția, lasă impresia unui decupaj dintr-un ansamblu mult mai mare. O privire analitică ne va conduce la concluzia că pictorul pare a fi structurat această compoziție prin fixarea, înainte de toate, a centrului geometric al tabloului, în jurul căruia a ordonat elementele constitutive, plecând
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
exigențele de necesitate, eficiență și finalitate practică sunt mai bine realizate. Dacă vorbim despre piața muncii, În orice loc de muncă, competențele pot fi: conceptuale, tehnice și umane. Această abordare se inspiră din structurarea propusă de Kartz care, mergând pe decupajul clasic a ști, a ști să faci și a ști să fii, distingea trei tipuri de competențe: competențele conceptuale (a analiza, a Înțelege, a acționa de o manieră sistematică); competențele tehnice (metode, procese, tehnici ale unei specialități); competențele umane (În
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
activismul civic. Modelul comunitar, în forma sa actuală, este probabil unul dintre sistemele care încurajează cel mai mult lipsa de participare civică (Magnette 2000). Supersofisticarea ca-drului său instituțional, proceduralismul specific mecanismelor sale de decizie, stilul tehnic al normelor sale și decupajul alambicat al competențelor, toate aceste elemente contribuie la descurajarea cetățeanului, care nu se mai interesează de realitatea europeană. În plus, toate condițiile sînt reunite pentru "depolitizarea" mizelor importante, adică pentru transformarea raporturilor de forță dintre grupurile sociale în "chestiuni tehnice
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cezanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
convențională de texte omagiale, respectiv mergând pe ideea confruntării dintre cele mai interesante luări de poziții suscitate de proteica operă și personalitate a lui G. Călinescu, reacții așa cum s-au petrecut în conștiința contemporanilor lui. Era vorba, deci, de un decupaj dialectiv, la îndemâna cititorului, de texte semnificative. Din culegerea de factură monografică, editorul își propunea să reconstituie, într-un spirit liber și deschis, prin urmare fără tendințe unilaterale, o personalitate, funcție de variata, bogata, enorma ei operă. Într-o altă notă, din
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca sigur, astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul. Pentru Mihail Vakulovski, trei sunt fronturile principale ale poeziei optzeciste: realul, textul și psihoza. (În Flashback 1985, Ion Bogdan Lefter identifica tot trei tipuri de poeți, prozaizanți, conceptualizanți și, în fine, orgolioși moraliști.) Pe undeva, cele două clasificări se aseamănă
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
inclusiv de buhă rău-prevestitoare), acordaje și pizzicato-uri de instrumente de coarde, clinchete de clopoței, exclamații și strigăte... Dacă țesătura lor n-ar fi atât de densă iar culoarea n-ar fi deliberat "arhaizantă", imaginile ambientale ar putea trece drept decupaje din lumea sonoră a satului maramureșean din totdeauna. În a treia categorie intră polifoniile de evenimente sonore - muzici și/sau ambianțe cu compoziții variate (unele din ele polifonice prin ele însele), suprapuse în cele mai "savante" chipuri. Categoria pune în
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
tată jerpelit și umilit de sistem, față în față cu un fiu înstrăinat, care se descurcă. Așadar, marea calitate a filmului e adevărul, pe toate planurile (de la adevărul scenariului la adevărul interpretării). Discutabilă mi se pare opțiunea regizorului pentru un decupaj de o rigiditate manifestă (plan-contraplan și cadru general - atît!). De aici, poate, impresia de meci de tenis cu un schimb de mingi relativ tacticos; de aici, poate, o anumită senzație de previzibil. Masa e plasată la o fereastră, încadrată de
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
este, desigur, cea care conferă individualitate estetică și etică operei lui Norman Manea, alături de tema subversiunii, modulată în amprenta caracterologică a unor personaje emblematice (clovnul, „prostul”, marginalul etc.). Pe de altă parte, percepția bolii, a unei corporalități degradate, dar și decupajele anamnetice sau expresivitatea simbolică a dialogului etic dintre victime și călăi sunt fixate, cu incontestabilă expresivitate narativă, într-un fragment ce redă imaginea Tatălui, evreu bolnav de Alzheimer, îngrijit de un infirmier german, fragment elocvent prin plastica redării unor gesturi
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
plină de ceai. De atunci, a devenit una dintre băuturile vitale pentru ea, iar pliculețele de ceai apar în foarte multe lucrări de-ale Norei Demetrescu. Dar acestea nu sunt singurele materiale folosite, pliculețele de ceai alăturându-se colajelor cu decupaje din ziare, din cărți vechi, din jurnale ale prietenilor, peste care intervine pensula încărcată de culoare și g(r)ândurile scrise chiar de ea. Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele povești de... pus în ramă, pe care Nora chiar le-
Agenda2005-20-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283699_a_285028]