1,537 matches
-
mai apucă să fie consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric În aer, ceva care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-e greu să mă reculeg, dacă nu aproape imposibil. Unde văd vreo biserică, intru acolo și regăsesc pacea și liniștea interioară. De când am intrat în Franța, pe coastă, lucrurile s-au schimbat față de Italia. Văd nenumărate mașini de lux, defilare de persoane atletice sau seducătoare, dar și persoane simple. Am senzația unei mari densități de oameni bogați, a unui pol al destinderii și luxului cum nu am mai văzut până acum. Cred că sumele ce se cheltuie într-o zi
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de bucurie, de durere, aceste umori care în timpul celebrărilor comune sudau membrii triburilor primi-tive. Ceva de acest gen se întâmplă în prezent, când prin intermediul unei emisiuni de tele-realitate, al jocurilor de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat mondial de fotbal sau al unui turneu de tenis, fără a uita cutare confruntare intelectuală, cutare scandal mediatic supradimensionat, se pun în scenă plânsete, umori care au o funcție agregativă. Comuniuni postmoderne care își găsesc
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
scopul comun definește colectivul, este școala noastră un colectiv, având în vedere că toți elevii ei doresc să ajungă oameni cu carte? Dar strada? Dar orașul? Locuim în același oraș, muncim în același oraș. De 1 Mai ieșim cu toții la defilare pe bulevardul I.V. Stalin. Dar țara? Avem cu toții un scop comun, construirea socialismului. Sunt cetățenii Republicii Populare Române un colectiv? La toate acestea vă las de asemenea să meditați până la următoarea oră de dirigenție." Dacă se gândea la strada sa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o stafie. De sus până jos era acoperit de un strat gros de glod. În front, marș! a izbucnit ca o izbăvire comanda sergentului. Toaibă a făcut stânga mprejur și a pornit în pas de defilare spre formație. Ei, Toaibă. Ai învățat cum se răspunde superiorului? Ochii lui Toaibă s-au înfipt ca un pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da! Ca ars, sergentul a sărit din loc și a venit în fața lui Toaibă. Spectacolul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lucram cu isteții copii, Iancu arunca alice în vântul ciorilor că alt animal n-a reușit să ochească sau aranja aventura mișcării unei bote de vin mănăstiresc, circa 20 de litri, pentru a deschide seria șezătorilor de iarnă, o minunată defilare de obiceiuri, povești, voroave și spuse nespuse. Jucam teatru alături de elevi, unii dintre ei fiind cu trei-patru ani mai în vârstă decât domnul învățător Brumă. Viață, viață fir de ață. Și să nu uit: sub presiunea de cumpănă a Siretului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un cal mare și frumos. Muzica militară, tot în frunte. Cu un kilometru înainte de a ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. Și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se ciocnise cu automobilul din față: „Vai! PÎnă o să-și desprindă mașina mai mult ca sigur că o să piardă defilarea“. „Mai ales dacă o să se Întindă la discuții, o asigură Juan Lucas, uitîndu-se cu atenție la șoferii automobilelor care se ciocniseră: văd că abia au Început să se Înjure de mamă.“ Bobby, care niciodată nu spunea vorbe urîte față de Peggy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l dezamăgească și fiindcă arăta minunat, dar uite că nu-și amintea de loc să-l mai fi văzut cîndva pe Țiganul. Juan Lucas Îi arătă pe cei trei toreadori ai corridei din după-amiaza aceea, care așteptau semnalul ca să Înceapă defilarea Împreună cu picadorii, banderilierii și ceilalți toreadori mai mărunți. Încă nu se așezase; se uita spre locurile din spate, se uita În dreapta și În stînga și saluta o mulțime de lume, Îmbrăcată, fără nici o excepție, așa cum se cuvenea În Împrejurarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar mă port ca un cavaler. Nu pot să nu-i răsplătesc pe cei care îmi fac un bine. Cine îmi pregătește mâncarea, mă mângâie, îmi schimbă nisipul, merită, cred eu, măcar un mieunat de mulțumire, sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vedeam cum pierd teren. Curând au renunțat, s-au oprit, amenințând cu pumnii... Am intrat în vagonul aproape gol. Cei câțiva pasageri, bărbați și femei în vârstă, ședeau cuminți pe scaune cu palmele pe genunchi. Dacă n-aș fi văzut defilarea caselor de-o parte și de alta a străzii, m-aș fi crezut într-o clasă de școlari îmbătrâniți subit. În vagon domnea o stranie tăcere. Nu vorbea nimeni, toți își fereau privirile. Din prima clipă mi-am dat seama
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
comunitățile chineze din al 13-lea arondisment străbat străzile din China-town-ul parizian cu ocazia noului an asiatic. Această voință de integrare a fost legitimată de autoritățile franceze, care au acordat în 2004, cu ocazia anului Chinei în Franța, autorizația de defilare pe Champs-Elysées. Chinezii nu sînt singurii imigranți care se bucură de dreptul de a ocupa străzile pariziene. Comunitatea tamil, originară din Sri Lanka, organizează de cîțiva ani, în septembrie, o paradă care celebrează sărbătoarea lui Ganesh, divinitatea cu cap de elefant
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
câte un sfat. Pe ultimii, buni sau răi, cum or fi fost, magistrați sau militari de carieră, nu-i mai număra, veniseră numai ca să aibă de unde pleca și ca să se lase salutați de lume când se plimbau în trăsură, la defilare, în urma Regelui. Șeful de-acum, Caton Lecca, era om politic, cea mai alunecoasă categorie. Credea că le știe pe toate, fusese și deputat, și senator, suspectat de manipulări electorale. Făcea pe cocoșul în fața planturoasei lui neveste, dar agenții mai isteți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Uniune). Tata afirma că toată politica belgiană, atît externă, cît și internă, era dictată de Statele Unite. Hrana era mai abundentă și mai variată decît În Provența, iar biscuiții aveau nume americane. Pe stradă, treceam de la stupoare la stupefacție În fața permanentei defilări de mașini americane care nu semănau cu nimic din ce văzusem eu pînă atunci, mașini Cadillac, Buick, Chevrolet, Oldsmobile, cîte vrei și cîte nu vrei. De asemenea, nu-mi venea a crede ochilor văzînd că cei care urcau În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
celor șase copii ai ei Începeau să șchioapete și se terminau exploziv, fără a mai vorbi de nepoți, care i-au prezentat fiecare un număr incalculabil de parteneri. E păcat că tata a murit fără să fi putut asista la defilarea neîntreruptă de băieți și fete pe care nepoții săi Îi aduc vara În casa din Provența care a fost a lui. Dacă nu cumva urmașii lui au fost rugați ca, atîta timp cît a trăit el, să stea cuminți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Motoare era o lume mai destinsă. Pe o scenă se perindau femei tinere în costume de baie. La mese erau oameni de toate vârstele, veniți acolo special ca să-i vadă pe alții și să fie văzuți. După ce s-a terminat defilarea fetelor, pe scenă a urcat un bărbat masiv și a anunțat marele eveniment, apariția unei cărți de nuvele, semnată de mai mulți scriitori tineri, între care și Andrei Ionescu. Erau doi bărbați și o femeie care stăteau aliniați ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne îmbolnăvim până a doua zi, s-a zis cu noi, o să ne omoare în bătaie ceilalți, la școală, pentru c-o să se afle că banii din fondul clasei, strânși ca să cumpăram pânză de drapel și material pentru panouri la defilarea de 1 Mai, i-am topit la automatele din sala de jocuri din subsolul Teatrului de Păpuși, că ne mințise Feri că la noile aparate fiecare al treilea câștigă automat, că de-aia sunt automate, și la prima încercare am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la școala trei, că pe toate le câștigă școala trei, pentru că acolo sunt copiii activiștilor de partid, iar în ceea ce privește clasa noastră, să nu-mi pară rău, că nu se poate ca vreo clasă să nu participe la concurs sau la defilare, astea fiind obligatorii, dirigintele precis o să facă rost de undeva de materiale, nici el nu vrea s-o-ncurce, și atunci Szabi m-a întrebat dacă asta e sigur, iar eu i-am spus că sigur că e sigur, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Pace și Copiii lumii vor pace, deasupra era afișată fotografia secretarului general al partidului, comandantul suprem al forțelor armate, iar sub ea, fotografiile eroilor de război și ale generalilor, și câteva fotografii cu tancuri și avioane și parade militare la defilarea de 1 Mai, fotografia cu generalii mi s-a părut cumva ciudată, când m-am uitat mai atent, am văzut că fusese tăiată și apoi lipită din nou, s-a văzut asta după cum arăta zidul în fața căruia stăteau, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea mai departe, am traversat fâșia de pădure, ajungând sus, pe platforma de la poalele dealului, unde se țineau serbările la iarbă verde, cu mici și bere, după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și de locul aterizare pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea totuși anumite trăsături individuale. Există ființe, există gânduri. Gândurile nu ocupă spațiu. Ființele ocupă o porțiune de spațiu; le vedem. Imaginea lor se formează pe cristalin, traversează coroida, impresionează retina. Singur În casa pustie, Michel asistă la o modestă defilare de amintiri. O singură certitudine, de-a lungul serii, Îi umplea mintea puțin câte puțin: curând va putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca la parada de 23 august la noi, cu autoritățile și biserica, cum era la burgheji, că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și tehnică. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca la parada de 23 august la noi, cu autoritățile și biserica, cum era la burgheji, că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și tehnică. Da’ știa careva cine-i în sicriu? L-a văzut careva la ochi pă eroul ăsta de trecu? - Era necunoscut, dom’le! - Păi vezi? Da de unde știu io că ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acestea din ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
capul lor după evenimente li se trăgeau mai mult ca sigur de la Burtăncureanu. El, cu talentul lui, făcuse planul revoluției la ei în Județ, așa cum odinioară organiza marile spectacole de pe stadion pentru finala județeană a „Cântării României“ sau cum aranja defilările școlilor și instituțiilor, cu cântări și dansuri tematice, când se întâmpla de venea Ceaușescu prin oraș. Când trecea Burtăncureanu spre Biblioteca Județeană, cei care îi ieșeau în cale priveau în altă parte, oprindu-se brusc, preocupați de pozele din vitrina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]