54,634 matches
-
participe la schimbarea mentalităților în România, cu privire la atitudinea manifestată de societate față de persoanele care au avut neșansa să fie infectate cu HIV. Consideră că această schimbare înregistrează pași mărunți dar importanți. “Se spune ca altruismul este culmea egoismului, dacă prin definiție suntem niște ființe egoiste și ne gândim tot timpul la binele nostru personal, atunci când vine vorba de sănătatea noastră, acest lucru trebuie să se manifeste din plin, axându-ne aici pe sănătatea reproducerii, punctual pe folosirea prezervativului, în acest fel
Clip anti-SIDA ”jucat” de un seropozitiv. Vezi cum trăiește de 22 de ani cu HIV () [Corola-journal/Journalistic/22131_a_23456]
-
sub un alt aspect. Până la el, imaginea literară a Bucureștiului a reprezentat sistematic un clișeu fixat de secole prin documentarul istoric și mentalul colectiv. Pentru "localnicii" lui Nicolae Filimon, Mateiu Caragiale sau Ion Marin Sadoveanu, orașul de pe Dâmbovița reprezintă prin definiție mediul nesănătos în care dospește gena balcanică și proliferează apucăturile orientale. Exterioritatea caracterizează și percepția feluriților Rastignaci ai romanelor interbelice: Felix Sima, Titu Herdelea, Ion Ozun, Aneta Pascu și alții. Pentru ei, Bucureștiul este reduta care trebuie cucerită, orașul fatal
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
în dicționarul lui Candrea (Enciclopedia "Cartea Românească", 1926-1931), manea apare ca un "cîntec duios turcesc"; în Dicționarul limbii române (DLR, serie nouă, tomul VI, Litera M, 1965) e un "cîntec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată" - definiție reluată ca atare în Dicționarul explicativ (DEX, 1996). De fapt, cuvîntul exista deja în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) a lui Șăineanu, cu o explicație similară și cu o interesantă precizare de registru stilistic: "vorbă semi-literară rămasă
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
Rodica Zafiu Substantivul masculin fan e înregistrat în DEX (cu definiția "admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant"); cuvîntul provine din engl. fan (abreviere din fanatic) și a intrat și în alte limbi (franceză, italiană ș.a.), o dată cu răspîndirea anumitor manifestări ale culturii de masă moderne. în româna
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate. Pare o definiție. O dedicație. Nu mai știu... Să fie vreun citat?... Dar, nu. E clar că-mi aparține, însemnarea venind imediat după altă notație: Goya, reporter al sec. XX. Acum pricep. Îl asemuisem pe spaniol cu un reporter modern din Indonezia, Asia de sud-est
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
al suspinelor, un spațiu al evocării și dorinței: cînd e la Roma, Aciman suspină după Paris, cînd e la Paris de asemenea suspină, pentru că știe că va pleca la un moment dat înapoi spre Roma. Iar New York-ul e prin definiție o vale a suspinelor, căci de îndată ce ajunge pe malul rîului Hudson îi lipsesc laolaltă Sena, Tibrul și Mediterana. Dar, spre deosebire de Ulisele antic care își regăsește în final Penelopa, Aciman nu-și dorește cu adevărat să se întoarcă. Nu un punct
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
intelectual printr-o primă propunere de sistematizare a lor. Capitolul întâi - Cenzori, cenzuri, cenzurați - cuprinde câteva considerații teoretice. Autorul se pune de acord cu cititorii săi în legătură cu accepția pe care o dă cenzurii, făcând și tentativa de a produce o definiție: "Cenzura este actul oricărei entități politice, religioase, militare ori administrative de a condiționa exprimarea/ difuzarea de informații, opinii, idei, în sens mai larg, creații intelectuale, pe care publicul are dreptul să le cunoască, în funcție de valorile pe care aceasta înțelege să
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
religioase, militare ori administrative de a condiționa exprimarea/ difuzarea de informații, opinii, idei, în sens mai larg, creații intelectuale, pe care publicul are dreptul să le cunoască, în funcție de valorile pe care aceasta înțelege să le protejeze la un moment dat." Definiția este imprecisă: ce înseamnă "a condiționa... în funcție de valorile"? (De altfel, Marian Petcu însuși se simte dator să explice în continuare: "înțelegem prin "a condiționa" revendicarea dreptului de a examina/ controla și a interzice informații, produse intelectuale și artistice, integral ori
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
continuare: "înțelegem prin "a condiționa" revendicarea dreptului de a examina/ controla și a interzice informații, produse intelectuale și artistice, integral ori parțial, ca formă și/sau conținut, pentru perioade de timp determinate sau nu, sub diferite sancțiuni." Numai că o definiție bună este una care nu are nevoie de adnotări...) În același prim capitol se fac referiri demne de reținut la originea fenomenului ("Cenzura pare să fi apărut chiar înainte de a fi primit un nume, odată cu primele forme de exprimare scrisă
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
Rodica Zafiu Mai multe dintre dicționarele noastre preiau unul de la altul, reproducînd fără modificări, explicarea cuvîntului odaliscă prin formula: "femeie de serviciu în haremul unui sultan; (prin extensie) cadînă". Această definiție destul de discutabilă se regăsește în exact aceeași formă în Dicționarul limbii române literare contemporane, III (DLRLC, 1957), în Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), în Dicționarul limbii române, tomul VII, Litera O (DLR, 1969), în ambele ediții ale Dicționarului explicativ
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
De fapt, în acest caz păcatul e mai vechi: chiar în dicționarul lui I.A.Candrea (partea I din Enciclopedia "Cartea Românească", 1926-1931) odalisca era definită ca "femeie de serviciu în haremul sultanului". Există și excepții de la reluarea mecanică a definiției; mi se pare, de exemplu, preferabilă formularea din A. Canarache, V. Breban, Mic dicționar al limbii române, 1974, pentru care odalisca e o "sclavă în serviciul haremului unui sultan; cadînă". Corectă în esență, dar de un efect destul de comic prin
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
preluat din franceză, așa cum o arată și citatele din DLR, de la Bolintineanu ("Albe odalisce se cobor pe mare/ Pline de plăcere, din al lor serai") pînă la autori din secolul nostru ("ochi languroși de odaliscă", I. Pas). Principalul defect al definiției de la care am pornit e așadar introducerea sintagmei femeie de serviciu. în semantica prototipului (o direcție contemporană a semanticii lexicale, ancorată în dimensiunile psihologice și sociale ale limbajului), sensul unui cuvînt apare nu ca o listă de proprietăți formalizabile, ci
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
extinsă: "Nici un ziarist nu are voie să pătrundă fără o percheziție la cataramă" (Fraierul român, 14, 1991, 7). Pentru construcția la cataramă, dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul I, partea a II-a: C, 1940) oferea definiția "strîns tare, strașnic, extrem de", pe care o ilustra prin citate nu numai despre prieteșug, ci și despre bătaie sau beție. între construcțiile mai puțin așteptate azi găsim, de pildă: "Bea la cataramă" (T. Pamfile) sau "Combăteam la cataramă" (Al. Vlahuță
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere" - pusă în legătură cu expresiile a bate (sau a zgîria) pînă la sînge - "pînă cînd curge sînge". Definiția e reluată în DEX (1996): "extrem de aspru, de drastic; pînă la distrugere". în exemplele care apar azi
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere" - pusă în legătură cu expresiile a bate (sau a zgîria) pînă la sînge - "pînă cînd curge sînge". Definiția e reluată în DEX (1996): "extrem de aspru, de drastic; pînă la distrugere". în exemplele care apar azi la tot pasul ideea de distrugere nu e însă cîtuși de puțin prezentă, iar acțiunea determinată nu e cu adevărat sîngeroasă: cel mai
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
Isărescu decât falimentul indubitabil al unui stat? Nimeni nu-și face probleme că suntem o țară îngrozitor de îmbătrânită, că raportul între populația activă și pensionari este de unu la unu! Dacă mai adăugăm la asta rata îngrijorătoare a șomajului, avem definiția perfectă a unei țări intrate într-un deficit cronic de vitalitate. Comparați agitația din Occident, unde îmbătrânirea e înăbușită... în fașă, ca să zic așa, cu graba lui Iliescu de după 1990 de-a scoate la pensie oameni de cincizeci-cincizeci și cinci
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
expiază, cu o ultimă zvîcnire zvînturaticului îi cășună pe Sadoveanu, Călinescu, Arghezi, Preda, Barbu, Stănescu... Porcul metaforic îi îngălă cu grele batjocuri (ticăloși, obedienți), încercînd astfel să-și sporească prestigiul de rîmător etic și oferind lumii și o nouă nearistotelică definiție: Porcul este animalul politic". Trase dintr-un arc bleg, săgețile anticritice ale lui D.R. Popescu nu-și ating ținta. Dumitru Radu Popescu: Complexul Ofeliei, Ed. Viitorul românesc, 1998, 240 pag., prețul 18.500 lei.
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
toleranță și civilitate. Într-un top personal, la cota cea mai înaltă s-ar afla articolul lui Adrian Marino, Idei "simple" despre Europa, la o distanță considerabilă de un altul, foarte diferit ca tonalitate de toată ambianța revistei Secolul 20, Definiția europeanului (Eugen Simion). Înainte de secțiunea finală deja intrată în tradiție, 20 spre 21, care se ocupă de data aceasta de tema multiculturalismului (comentarii pe baza unui text de Charles Taylor), un grupaj cu adevărat impresionant despre alteritatea etnică din care
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
să-mi măsor forțele cu cei pe care, totuși, îi respect. Îi respect pentru că sunt, nu-i așa, persoane respectabile, demne de tot respectul. Pe cei care zburdă, precum îngerașii, prin pajiștile neîngrădite (de legi) ale mass-media îi presupun prin definiție persoane respectabile, conștiente de impactul social al acestor zburdălnicii, îi presupun imuni și inocenți în fața duelurilor politice sau a încleștărilor doctrinare, ei reușind de fiecare dată să-și păstreze echidistanța, în speță, verticalitatea. Mai sunt unii care "se dau legați
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
cărți care nu au trecut neobservate peste ocean. Sosit la vîrsta de 20 de ani pe continentul nord-american, ca emigrant jamaican, Hill a descoperit încă din tinerețe lumea ca spațiu al aparențelor, mai cu seamă al celor înșelătoare. Negru conform definiției oficiale a termenului (datorită extracției rasiale a familiei sale, parțial africane), dar alb după culoare și înfățișare, filozoful de mai tîrziu a descoperit pur și simplu mergînd pe străzile marilor orașe americane secretul identității omenești: apartenența. La o familie mai
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
prezent produce revelația unei alte fațete a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal: acesta e "exercițiu de uitare", "o formă de asceză intelectuală", "expresie a unei revolte", "eseu de filosofie politică, subsumat întregului ca eseu de filosofia istoriei", "antiutopie". Toate aceste definiții sunt unificate prin existența unui centru semnificativ care articulează acest jurnal : "eul cu odiseea și calitățile lui". Și totuși acest demers critic nu ia în calcul eul în integritatea sa, ci conferă o poziție centrală frustrării de care suferea Sîrbu
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
unei mini-filozofii și istorii a noțiunii de fericire, iar apoi printr-o cercetare a apariției eugeniei și a impactului său asupra percepției identității evreiești. Trecînd rapid în revistă diverse viziuni asupra fericirii, începînd cu "eudaimonia" lui Aristotel și sfîrșind cu definiția lui Ambrose Beirce (fericirea este acea senzație plăcută pe care o simțim contemplînd nefericirea altora), Gilman constată că în secolul al XVIII-lea se petrece o importantă modificare de perspectivă: de la fericirea concepută ca scop al unei colectivități se produce
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
vîrcolacul, de pildă). Între atîtea sinonime discutabile ale lui strigoi nu apare însă mult mai apropiatul vampir. Nici în Dicționarul explicativ (DEX) nu e indicată vreo legătură între cele două cuvinte și nici nu se observă asemănări prea evidente între definițiile lor: vampir este (citez de fiecare dată doar sensul propriu și cel mai specific al termenului) un "personaj din mitologia populară despre care se crede că suge sîngele celor vii", iar strigoi, -oaie "(în superstiții) sufletul unui om (mort sau
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
Ilie Boca, Marian Dobre, Constantin Flondor, Ileana Micodin, Tudor Marinescu, Sabina Negulescu, Horea Paștina, Teodor Rusu, Mihai Sârbulescu și Doru Ulian. în afară de Tudor Marinescu și Marian Dobre, care sînt foarte tineri și nu au încă o imagine acreditată și nici o definiție stilistică foarte exactă, și de Sabina Negulescu, sora cunoscutului regizor Jean Negulescu, mai puțin cunoscută și din pricină că din generația sa mai există astăzi doar cîțiva artiști, iar încă activi, cu atît mai puțini, toți ceilalți ilustrează clar, de pe poziții mărturisite
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
inadecvate sînt și titlurile poemelor în care găsim o prețiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitație la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditațiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat și astfel apar definiții de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt nu are sfîrșit." Fragmentele reușite ale acestui volum sunt puține și par rod al hazardului: "ce zi de dragoste furișarea din femeie/ asemeni
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]