113,833 matches
-
negru, pe de alta, după cum dă verdictul Ioana Pârvulescu: inteligență, occidentalism, vitalitate; dar și convenții sociale, superficialitate, pierzanie. Strălucire și mizerie. De aceea, Întoarcere în Bucureștiul interbelic este un fel de aromat Tabel Mendeleev și o ikebana balcanică: autoarea își definește cartea ca fiind un "decupaj" subiectiv; eu spun că este o carte a detaliului fin încastrat și comentat. București. Carte de bucăți (Editura Fundației Pro) este un op despre pasiunea lui Dan C. Mihăilescu "pentru Bucureștii de la cumpăna veacurilor 19-20
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
pentru un indian, un primitiv, un grec, un medieval, religia este. Mai clar: religia, pentru mine, este setea după și intuiția realului, a absolutului " (23 decembrie 1942). Pentru Eliade, persoana umană, în ceea ce are ea cu adevărat specific, poate fi definită extrem de simplu: "}i se spune: esențialul în viață este... Și începe să-ți înșire: instinctul foamei, sau sexualitatea, sau voința de putere etc. etc. Desigur, fiecare din acestea sănt esențiale pentru specia respectivă de viață pe care și-a ales
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
și nu un manifest” ) și de a formula în același timp o filozofie a artei. O asemenea dublă năzuință - către știință și către filozofie - este proprie - cum am avut prilejul să remarc altă dată - întregii gîndiri a lui Vianu. Prefața... definește ideea care s-ar afla în centrul Esteticii: este ideea artei ca formă perfectă a muncii. „Ideea de artă înfățișată aici se înlănțuiește cu o filozofie a muncii. Arta ne-a apărut ca o formă a muncii, ca un produs
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
întreb: oare, scriind zilnic, o scrisoare, cel ce o privește, adresantul, domnul Lucian Raicu, o citește?? Și-mi răspund: ce contează, în momentul în care am scris-o e ca și cum ar fi citit-o! Nu-i așa? * Sînt tentat să definesc cele mai simple lucruri: cișmeaua, peretele, cana, cuiul, cărarea. Și nu pot. Poate că aici, exact aici, la întretăierea dintre orgoliu și umilință, m-am ratat. Dar de ce mă laud? A te rata înseamnă a chiar face ceva! * Pe masă
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
este pur și simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde în ochii impasibili
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
un epilog la "cartea de debut"). Într-un dialog pentru radiocititori, Angela Marinescu și Cornel Regman discută despre literatura nouă - și despre volumul lui Grigore Șoitu pe care îl comentăm aici - inversînd rolurile: Angela Marinescu întreabă și Cornel Regman își definește opțiunile estetice. E reprodus și comentat un fragment dintr-un caiet de versuri din secolul XIX (evident, autentic) etc. Addenda amestecă, pe lîngă fragmente (pseudo-)critice, și definiții stranii pentru cuvinte neobișnuite: "birlic - bancnotă de 1 dolar american", "intitluit - ascuns
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
stranii pentru cuvinte neobișnuite: "birlic - bancnotă de 1 dolar american", "intitluit - ascuns în titlu", "revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc. Lumea din Șapte poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim ziua A/ pornind de la/ prima literă/ atît de scurtă/ încît ușa se/ deschide cu/ furie (cu aceeași/ furie cu care a/ fost închisă)". Versurile alunecă în absurd (pe deasupra unui ce tragic, nerostit): "fîl fîl/ un înger/ înecat
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
aparență de realitate, se înscriu într-o ordine rațională și nimic nu cade în zona aceea obscură din care se nasc și în care se întorc nenumărate maladii sufletești. Negreșit, nu cu aceste cîteva trăsături, de altminteri esențiale, se poate defini în amănuntele ei ceea ce a fost și este școala nouă. Dar triumful scriitorilor ce s-au dezvoltat în sînul ei dă măsura propriului său triumf. Alex. Ștefănescu De peste zece ani, la ședințele României literare stau lîngă Ioana Pîrvulescu, ne șoptim
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
simplu care e în sine o chemare la a urmări, cu atenție necontenit deschisă, prefacera și mișcarea internă a textului. Există o atmosferă specifică a interpretării textelor religioase care îndeobște ține de ceea ce numim duh al înțelepciunii, atmosferă greu de definit sau de descris. Ea capătă aici nuanțe particulare, articulațiile textului celei de-a patra evanghelii sînt citite într-un discurs care e și duhovnicesc, și intelectual, într-un fel care nu permite trasarea unei granițe sigure între ceea ce e interpretare
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de a pătrunde cu gândul sau printr-o viziune revelatoare în transcendent. Reușita sau eșecul acestei încercări cutezătoare definesc poziția poetului și atitudinea lui față de înțelesurile lumii".
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
decît capodopera neterminată a lui Ștefan Bănulescu elogios comentată de Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Gabriel Dimisianu, Eugen Simion, Ovid S. Crohmălniceanu ș.a. au cunoscut reeditări și nimeni nu s-a gîndit încă la această minunată "carte cu povești", cum o definea primul dintre criticii enumerați, directorul de astăzi al "României literare"... Scriu însă aceste rînduri nu numai ca îndemn, ci și fiindcă o bănuială anume îmi dă tîrcoale, în pofida optimismului meu funciar dacă vor fi existînd și "rațiuni" economico-financiare (bunăoară, drepturi
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
Jurnalul aduce revelații șocante: un donjuanism homoerotic arareori realizat, dar mereu activ, confruntat cu aspirația la o heterosexualitate respectabilă și cu credința că suferă de o boală și comite un păcat (afilierea sa la catolicism complică lucrurile, căci această religie definește homosexualitatea ca "peccatum illum horrible inter Christianos non nominandum"). Simpatia pentru suferințele lui Mann e însă atenuată de cea pentru suferințele celor "sacrificați": soția sa Katia, la curent cu adevărata lui orientare sexuală și fiul său Klaus, tot homosexual, de
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
și un Iaru (aproape) necunoscut, diferit de colegii săi de generație, care păstrează un ce tragic și dezumanizant în spatele jocului lumii și a faldurilor limbajului. Poezia lui este considerată poezie a concretului, a cotidianului, dar e un concret care se definește "la cea mai înaltă ficțiune", ca "high fidelity" în același timp. E un real coroziv care cuprinde și imaginația și oniricul, în care "cea mai înaltă fidelitate" este față de suflul inimii. Sau, după cum mărturisea Florin Iaru într-un interviu din
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
Teoreticianul modernismului și al romanului citadin și obiectiv n-a prea gustat proza romantică și lirică a conorășanului având ca erou central țăranul arhaic. Antisămănătorist structural, a apreciat-o cu destule rezerve, care țineau de principiile sale estetice. Ca să-i definească mai bine profilul și într-un fel ruperea lui de tradiția patriarhală a familiei, Sadoveanu simte nevoia fixării unor antecedente. Părintele criticului, Teodor V. Lovinescu, directorul gimnaziului din Fălticeni, cobora din neam de răzeși, stăpânind în acea vreme o moșioară
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
el manifestă pe această cale, deși indirect, puterea sa de a interveni în acțiunea povestită, de a-i determina cursul, de a o manipula. Pe de altă parte, în roman există alte numeroase mărturii directe ale puterii povestitorului, mărturii care definesc caracterul autoreflexiv al narațiunii. De aceea eu aș interpreta diferit sensul acestei minciuni: ea este menită să ascundă nu numai poliției, dar chiar și naratorului însuși, adevăratele cauze ale morții prietenului său și să lase enigma nerezolvată. Acolo unde naratorul
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
a îngăduit să revină în literatură (nu și exilaților), unora chiar li s-au republicat scrierile din tinerețe, cele apărute îndată după război, dar fapt este că intervalul literar 1945-1948 se înfățișa în continuare cu destule goluri. Și cum să definești acel moment de creație fără să te poți raporta, dintre prozatori, la Mihail Villara, la Alexandru Vona, la Sorana Gurian, la Pavel Chihaia, la Petru Dumitriu? Exponenți ai exilului, mai toți aceștia, într-o împrejurare sau alta, mai sonor sau
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
așteptam să aflu arme adevărate, nu o simplă emblemă" (ibid.). Dar ciudatul și poate falsul Aubrey era în mod cert bogat ("... trebuia să se bucure de mari mijloace..." - "trebuia" accentuează iarăși înclinația naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinație care definește tonul întregii povestiri). "Sunt vise..." - așa începe Remember, pentru a se încheia, simetric, cu o revenire a noțiunii de vis în relație și cu noțiunea de lectură: un eveniment trăit se transformă cu timpul într-o amintire plutind la "hotarul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre care se spune că își are forță de atracție paradoxala tocmai în caracteristicile care, aparent, ar fi contrare donjuanismului și nu l-ar defini: aspectul adolescentin, candid, în esență neviril. ("Cioran se arătă încă puternic fixat asupra vîrstei de adolescent", afirma Blaga, reluîndu-și repetat observația: e "un trainic adolescent" sau e blocat în "vîrstă adoptiva, adolescență", neajungînd la "maturitatea cumpănitoare".) înainte de a-i deveni
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
una "estetică" și în fine prin una îndatorata expresivității involuntare, deci gratuite, textele literaturii vechi - romane și în general est-europene - își dovedesc importantă prin felul în care mărturisesc despre cultura eurilor multiple, a asumării diferitelor identități într-un scop bine definit și urmărit într-un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire ale unor epoci anterioare, cum ar fi cele retorice cu scop fie persuasiv
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
când ai să-ți dai seama că postura ta s-a închis complet și vei reveni la cea inițială, doar pentru a constata, pește alte câteva minute, că te-ai „închis” din nou, fără să-ți dai seama. Structural, ceea ce definește postúrile deschise este că organele vitale sunt foarte expuse unui eventual atac. Atunci cand interacționăm cu cineva, o prudență ancestrala ne face să adoptăm o poziție de apărare, încrucișând atât brațele, cât și picioarele. Într-o lume în care posibilitatea ca
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
aminte ca și noi suntem vulnerabili. Privind cicatricile celorlalți, simțim că și noi putem fi răniți. Iar cand răspundem, îndepărtând, la rândul nostru, una dintre măștile puterii noastre, când ne descoperim celuilalt în slăbiciunile - omenești, mult prea omenești - care ne definesc, abia atunci, cred eu, se naște o prietenie adevărată. Mi-a fost greu să nu citesc în comentariul prietenului meu și un ton amărui, resemnat. Definiția lui Foer surprinde o arhitectură a relațiilor pe care as numi-o prietenia-corvoadă. Ceva
Prietenia ca o corvoadă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82383_a_83708]
-
atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu răbdare ca pacientul să-și epuizeze întrebările și nu pleacă de lângă el până nu-i răspunde la toate. Nu vreau să generalizez, dar medicii români rareori pot fi definiți prin blândețe, răbdare și căldură, deci e normal să nu fim foarte obișnuiți cu un astfel de tratament. Merită citit.
Un doctor cum alții nu-s by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82396_a_83721]
-
făcut la timpul său”. Există un timp când trebuie să te joci, un timp când trebui să înveți; degeaba înveți la 40 de ani și încerci să-ți dai bacalaureatul pentru că nu merge. Există un timp când trebuie să te definești ca personalitate și să-ți alegi un drum... un timp când trebuie să iubești și un timp când trebuie să devii părinte. Ele nu se exclud, din contră, ele te definesc ca personalitate și îți dau echilibru. :: interviul face parte
Povestea unei secunde by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82468_a_83793]
-
nu merge. Există un timp când trebuie să te definești ca personalitate și să-ți alegi un drum... un timp când trebuie să iubești și un timp când trebuie să devii părinte. Ele nu se exclud, din contră, ele te definesc ca personalitate și îți dau echilibru. :: interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark. Excelenta seria de interviuri Silva, atat acesta cu Medeea, cat si cel cu Cosmin Bumbut. @Viorel, da, ai dreptate, sunt foarte reușite
Povestea unei secunde by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82468_a_83793]
-
lumea a produs sociologi :), aș dori să atrag atenția asupra unui concept asimilat și dezvoltat de un teoretician francez, Pierre Bourdieu. Cred cu tărie că termenul sau de habitus însumează cel mai bine atitudinea românilor față de mâncare. Mai precis, Bourdieu definește habitusul că o structură internalizata care determină modul în care individul se poartă și reacționează în spațiul social; este ca o a doua natură, un impuls care ne ajută în luarea de decizii; poate cel mai important e că acest
Crescuţi cu zăhărelul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82578_a_83903]