595 matches
-
2: "Mama buba, mama doarme sus...": - enunțiatorul este "un copil care pare foarte speriat"; - co-enunțiatorul este "camera de agricultură din Beauvais"; - momentul "acum cîteva zile" este reperat în raport cu enunțarea 1; - locul unde se găsește enunțiatorul 2, copilul, servește ca reper deicticului spațial "sus". Jurnalistul, enunțiatorul 1, nu se dă drept responsabil pentru "Mama buba, mama doarme la etaj..."; în schimb, el este responsabil pentru enunțarea 1, care afirmă că a existat o enunțare 2. Cu acest tip de fenomen, intrăm în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
produs accesibil inteligenței, în spatele căruia el dispare. De aici, o utilizare mai frecventă a discursului indirect și a formelor hibride. O singură situație de enunțare În cazul discursului indirect (DI) nu avem decît o singură situație de enunțare; persoanele și deicticele spațio-temporale ale discursului citat sînt identificate în raport cu situația de enunțare a discursului care citează. Astfel, în fraza: Acum trei zile, Paul a spus ca tu vei veni mîine. "tu" este co-enunțiatorul discursului care citează, iar "mîine" se referă la ziua
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțiatorul se distanțează, fără însă ca și co-enunțiatorul să perceapă clar ruptura dintre cele două puncte de vedere. 16 TIPURI DE DESEMNĂRI 1. Diverse moduri de indicare a referentului Instrucțiuni pentru identificarea referentului Pe parcursul capitolelor precedente am utilizat noțiuni precum: deictic, substantiv propriu, grup nominal cu determinant hotărît, demonstrativ etc. Aceste diverse categorii se disting prin modul în care permit co-enunțiatorului să identifice referentul indicat de către enunțiator. Locutorii unei limbi dispun, într-adevăr, de mijloace diverse pentru a desemna un referent
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adevărul", "blîndețea"...). Cele două tipuri de substantive nu se folosesc, de obicei, la plural. Sloganul publicității următoare: Moda este viața mea Parfumul este pasiunea mea Jean-Charles de Castelbajac pune în relație termeni interpretați în mod generic ("moda", "parfumul") cu un deictic ("mea") ce desemnează o ființă unică, cu valoare specifică, enunțiatorul, care, în mod evident, nu poate fi perceput ca specie. Textul stabilește, astfel, un fel de identitate între doi termeni plasați la extreme din punctul de vedere al referinței lor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se face datorită unei experiențe, foarte variabile, a referentului, unei cunoașteri a lumii; - desemnările anaforice, fie că este vorba de pronume sau de substantive cu determinant hotărît sau demonstrativ, presupun luarea în considerare a cotextului (vezi capitolul următor); - desemnările cu ajutorul deicticelor presupun o trimitere la situația actului de enunțare care le conține; - descrierile hotărîte nonanaforice fac apel mai ales la reguli pragmatice de identificare a unui referent în interiorul unui context particular: pentru a ști către ce tren vrea să-mi orienteze
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
adevărate pro-nume, adică elemente care reiau o altă unitate a cotextului. "Pronumele autonome" (nimeni, nimic, totul...) sînt pronume în sensul că au un statut sintactic de grup nominal, dar ele nu reiau nici un termen; fapt care le apropie de "pronume" deictice ca eu sau tu. Dar anumite elemente pot funcționa alternativ ca pronume reprezentant și ca pronume autonom; astfel se întîmplă în cazul lui fiecare: Fiecare nu se gîndește decît la sine. (autonom) Ei se întoarseră. Fiecare avea cîte un sac
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
II [...]. Hachette, 1996, p. 44 Intuitiv, "insistăm puțin" constituie o modalizare prin care enunțiatorul, întrerupînd cîteva clipe firul povestirii, își comentează propria vorbire. Această modalizare este legată în mod crucial de ambreierea enunțiativă: prezentul verbului ("insistăm") nu poate fi decît deictic: el se referă la enunțarea care este pe cale să se realizeze. Prezentul analizat contrastează cu prezentul de narațiune, non-deictic, al verbelor care preced și care urmează în text. Așa cum o arată și expresia "insistăm puțin", deși textul aparține unui tip
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Este un mod de exprimare caracteristic unei scenografii care seamănă în multe privințe cu cea a cotidianului Libération și în care se amestecă registre discursive a priori foarte îndepărtate unele de altele: oralitatea conversației și stilul scris, prezența și absența deicticelor, amestecul de registre lexicale. Astfel, în textul nostru, expresia ușor familiară "să-și asigure bătrînețea" contrastează cu expresia pretențioasă "iredentism încăpățînat". O asemenea scenografie merge mînă în mînă cu un ethos decontractat, în care nomadismul "drumețului" este oarecum încarnat de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
co-enunțiatori 63 comunicativă (competență) 45 contaminare 187 context 17, 26, 27, 64, 133, 228, 229 contract 81 conținutul afirmat vs conținutul presupus 250 cooperarare (principiu de) 34 coreferință 220, 248 corporalitate 117 cotext 25, 131, 201, 237 D dar 28-30 deictic 24, 129 demonstrativ (determinant) 24, 94, 221, 228, 250 denominativă (interpretare) 227 dependent de mediu (enunț) 90 descriere cu articol hotărît 131, 222, 223, 226 deturnată (desemnare) 269, 273 dialogal (enunț) 62 dialogism 63 difuză (scenografie) 107 direct liber (discurs
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
proverbele formulate într-o manieră imperativă (de obicei la forma negativă): Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard etc. Ca și în cazul expresiilor idiomatice, subiectul acestor proverbe, inclus în deicticul "tu", poate fi orice nominal animat uman. 2.1.3.3. Afinitățile dintre cele două tipuri de construcții se observă mai ales în procesul integrării lor discursive. Dacă proverbele cu subiect "ocupat" se pot integra într-un text fără ca această
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
și disting semnele (funcția culminativă, funcția delimitativă și funcția distinctivă propriu-zisă); b) funcțiile stilistice sau orientatoare, care determină valoarea specifică a semnului în actul verbal, orientându-l spre un vorbitor, un ascultător sau un lucru (funcția expresivă, funcția apelativă, funcția deictică); c) funcțiile morfologice, adică funcția clasificatoare, care clasifică semnul ca instrument particular de cunoaștere (drept categorie verbală sau "parte de propoziție"), și funcția actualizatoare, care face semnul apt pentru o utilizare concretă într-un act verbal (adică îl introduce într-
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne indiciale, obligatorii în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a calității termenilor de unități informaționale și/ sau comunicative și se realizează prin mijloace specifice. În comunicarea nespecializată, referențialitatea se poate realiza prin mărci intonaționale (o accentuare foarte puternică, o pauză, gestul - mai ales în comunicarea orală - care însoțește cuvintele deictice, mimica asociată cuvintelor considerate psihologice), prin formele modurilor și ale timpurilor verbale - dacă avem în vedere "enunțurile structurate" (DSL, 2005). Informația gramaticală dată de indici verbali fixează cadrul situațional al comunicării. În limbajele specializate, substantivul participă în mod diferit la
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
raportul cu obiectul: apropierea de vorbitor, apropierea de interlocutor și depărtarea. În aceste condiții, dacă într-o traducere unul dintre aceste idiomuri reprezintă limba scop, această opoziție ternară trebuie construită, iar dacă reprezintă limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lingvis- tică care o consacră, deformarea. Unul dintre cei care a adus în discuție acest fapt încercând să precizeze marca identitară a acestei deformări, să-i dea un nume este Horia- Roman Patapievici. Numele pe care l-a primit acest deictic identitar este cel de „bășcălie”, iar titlul eseului care deschide semnificativ volumul intitulat Cerul văzut prin lentilă este „Despre bășcălie”. Trebuie spus că întregul volum constituie pentru autor spațiul de reflecție asupra unei societăți care, departe de a-și regăsi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este interjecția tipică a prezentării conversaționale în limba română; apare numai în conversație (dialog − real sau simulat), presupunând obligatoriu prezența alocutorului. A. În calitate de marcă a cunoașterii perceptuale, uite este utilizată prototipic pentru îndeplinirea unor funcții de identificare, însoțind, adesea, diverse deictice. Sunt prezentate alocutorului: (a) obiecte din contextul situațional: D: Uite, un aparat de făcut masaj, mamă, la talpă! A: Ia să văd ((zgomot)) da' ce drăguț e! (IVLRA: 54) (b) persoane (ființe): C: Ce-i aia? Uite o ciocănitoare. Uite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
o amploare care mă sperie. Dar eu o să-încerc... A: Haideți să-ncercăm. B: Să o fac pe-nțelesul tuturor (IVLRA: 193) Haidem, Aimée, e timpul să merge (A. Drumeș, Invitație la vals). Hai(de) este o expresie cu ancoraj deictic intrinsec 36 și este prin excelență performativă (se combină numai cu forme verbale de prezent, deși uneori cere executarea unei acțiuni viitoare; viitorul este evocat și de prezența în context a unor deictice temporale: acum, mâine etc: Haide mâine la
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Hai(de) este o expresie cu ancoraj deictic intrinsec 36 și este prin excelență performativă (se combină numai cu forme verbale de prezent, deși uneori cere executarea unei acțiuni viitoare; viitorul este evocat și de prezența în context a unor deictice temporale: acum, mâine etc: Haide mâine la mine.37). 3.2.1.3. Poziția în enunț Hai(de) poartă obligatoriu accent frastic și ocupă, de cele mai multe ori, poziție inițială în enunț. Hai să ne lăudăm și noi... ce frumoși... ce
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de față. 11 Vezi GALR I: 668. 12 Vezi termenul evidențiale citaționale, în Zafiu (2002a: 129). 13 Prezentativ, -ă, a, [At: PUȘCARIU, L.R. I, 113 / PL: -i, -e/ prezenta + tiv / (Nob; d. interjecții)] Care arată, care întărește un sens. Și: deictic. (MDA s.v. ). 14 În lingvistica românească, denumirea de prezentativ este utilizată pentru prima dată de Sextil Pușcariu, pentru a se referi la una dintre modalitățile utilizate de către locutor "ca mijloc de legătură cu ascultătorul": "Înainte de toate avem, ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acestui adulter, Însă - care Începe la pagina 79 - este, recunosc, pasionantă. N-o voi relua. Mă limitez la scurte comentarii. Romanul O iubeam are un titlu comercial În sens subcultural - cu toate că, În franceză, Je l’aimais prezintă două avantaje: conține deicticul narcisic Je și păstrează ambiguitatea asupra genului complementului direct. Nu e vorba despre un roman subcultural, departe de mine asemenea prezumție. Avem de-a face cu un text literar „după rețetă”: subiectul excită curiozitatea și sensibilitatea cititorului: femeie divorțată, socru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]