4,514 matches
-
măsura studiilor tale. Ce să-ți zic, ce mai studii! Am rămas repetentă și probabil că niciodată nu-mi voi termina școala. Luana, sunt obosit. Hai să continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce n-ar fi trebuit să fie uitat, dar a preferat să nu pună nici o Întrebare. A deschis frigiderul și a găsit un gogoloi dur și mucegăit pe care scria ROMANO WHEEL. Nu prea avea un miros apetisant, dar amintirea dejunurilor de acasă Îi ațâțase foamea, așa că a decupat un triunghi și l-a mâncat. A tăiat apoi tot bulzul de brânză Într-o farfurie și a Încercat să așeze bucățile ca și cum ar fi fost spițele unei roți. A băgat Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asigure că are cămările pline? Stătea În fața etalajului de cutii, Întrebându-se cum să prepare o masă hrănitoare și gustoasă pentru Adam. Se neliniștea la gândul că el nu avusese parte de o mâncare bună de mult timp. Rămășițele micului dejun cu bucăți tari și mucede de brânză zăceau Într-o farfurie din chiuvetă, iar crustele lor păreau resturi uscate de pâine. Margaret s-a rușinat. Trebuia să-și schimbe grabnic obiceiurile, altfel n-avea cum să-l ajute pe băiatul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fost o masă Îmbelșugată, mulțumesc din tot sufle tul, Din. Însă nu s-a putut hotărî să se entuziasmeze pentru acele felurite gustări râncede, fiindcă nu contribuiseră decât cu prea puțin la umplerea golului chinuitor din burta lui. Micul dejun din Perdo nu ținea să și-l amintească, erau niște porții copioase de orez cu resturi de la cină, fructe și cafea. Pe atunci, când le avea pe toate acelea, i se părea doar ceva modest și cumpătat, acum Își dădea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altă cârdășie și a fost prevenit: vezi că pică regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să înghită anafura care i se servea. El ar fi vrut să fie, mă, ca hopa Mitică, cade jos și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde o fi locuind el nu există o femeie cu care să ia dimineața micul dejun și să-i observe micile neglijențe vestimentare, să i le corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și tu, reflex, să-mi răspunzi printr-un gest care să-mi demonstreze că în somn tu știi că ești lângă mine. Dimineață m-am trezit ca în zilele de altă dată, nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva măsuțe din odaie. Pe rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nevoit — Plec la L.A. în dimineața asta de pe Gatwick, îl lămuri Șam. Mi-am zis să vă fac o scurtă vizită în drum spre aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte drăguț... E de vânzare? — Nu și pentru tine, Șam. Dacă-l vrei, ți-l fac cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la micul dejun. Șam îl măsură pe Adrian din cap până-n picioare. De ce ți-ai pus treningul? — Duminică dimineață ies de regulă la o scurtă repriză de jogging, iar pe urma fac sauna. — Nu-mi spune că încă te mai bagi să fierbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se trage treaba asta? Presupun că pe vremea când luptăm pentru nemurirea literară, nu-mi stătea capul prea mult la ideea morții, spuse Adrian. Când eram romancier, țineam o pipa în colțul gurii cât era ziulica de lungă, la micul dejun mâncăm numai prăjeala, la cină beam aproape o sticlă întreaga de vin și nu făceam mișcare aproape deloc. Acum mă uit cu grijă la fiecare pachet de mâncare, să văd ce E-uri conține, evit sarea și zahărul, îmi măsor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
târziu. — Păi, a fost și vina lui. El te-a provocat... Acum unde e? — Bănuiesc că încă doarme. Doarme în camera de oaspeți. Se culcă la câteva ceasuri după mine și se școală târziu, ca să nu trebuiască să luăm micul dejun împreună. De fapt nu mai mâncăm niciodată împreună. Șam chibzui câteva clipe. Apoi zise: — Ellie, vino acasă la mine. Acum! Scrie-i tu un bilețel! Treaba asta o să-l aducă iar cu picioarele pe pământ. Nu, mulțumesc, Șam. — Îl lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un cot. În clipa asta lumea e interesată de-o singură poveste, iar această nu-i povestea mea despre dumneavoastră. De fapt de asta am și venit - ca să vă spun acest lucru. Iar acum o să plec. Vă mulțumesc pentru micul dejun. Ieși din cameră. Cei trei auziră ușa de la intrare închizându-se în urma ei și apoi motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit de mațe. Pentru el, era ora micului dejun. 7. Cafeaua se răcise binișor În ceașca de porțelan decorată cu desene abstracte În culori vii, pe care domnul Húsvágó nu le Înțelegea oricum ar fi ținut obiectul În mână. Le privea Însă pentru prima oară cu o intensitate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieri. Nu exista un el și un eu. Aceia erau biscuiții mei, pe care eu îi mâncasem. Exista doar un singur Eric Sanderson și acela eram eu, care stăteam încă acolo, în casa mea, în bucătăria mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda cu adrese ca să iau legătura cu familia/prietenii și să le spun ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
știu, am răspuns. În afară de Arcada Ariadnei, nu mai reușiserăm să ducem la bun sfârșit nici una dintre aventurile arheologice pe care le plănuiserăm. Nu fuseserăm nici măcar să vedem colosul de piatră din carieră. În schimb, ne păstraserăm rutina aculturală a micului dejun, plajei, tavernei și barului vreme de aproape trei săptămâni - Dacă mai văd vreo oală de lut veche, o să omor pe cineva - și peste șase zile aveam să străbatem apele spre continent pentru a lua avionul către casă. — Mă gândeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avans, o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios. Începând de-acum. Am ridicat încet din sprâncene, scuturându-mă de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală. — Scuze, ce spuneai? Haide, zise ea, sărind în picioare. Sunt moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că mă uit la nodurile din podeaua de lemn. — Mersi de pătură. — Păi, mi se părea că v-ar prinde bine. Am simțit că mă înroșesc la față. — Și acum, zâmbi Fidorous, probabil că vreți ceva de mâncare pentru micul dejun, nu? Scout ședea lângă laptopul lui Nimeni, pe puntea bărcii, când am urcat din cabină cu două conserve și un pachet de digestive cu ciocolată. — Conexiunea e încă deschisă, zise ea, iar eu am încuviințat, așezându-mă lângă ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de păreri propus să participe David Newsom, asistentul secretarului de stat pe probleme africane, având alături pe ambasadorul William Witman și un grup de experți pe probleme politice și economice africane. Reuniunea a durat câteva ore, încheindu-se cu un dejun oferit de gazdă. La sugestia părții americane, a avut loc și o convorbire cu Alfred Athenton, adjunct al asistentului secretarului de stat pentru problemele Orientului Apropiat, Joseph Sisco, pe tema conflictului arabo-israelian. De menționat că, în calitatea sa de membru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
internațional al României la cote nemaiîntâlnite în întreaga istorie a țării. Aceasta a făcut ca prezența șefului statului român la sesiunea Adunării generale să fie primită cu deosebit interes, reflectat, printre altele, în invitarea sa ca oaspete de onoare la dejunul de lucru al Asociației de Politică Externă din S.U.A., ținut la Americana Hotel din New York cu participarea a peste 400 de personalități din viața politică, economică, comercială, culturală și de presă din S.U.A. Aceeași concluzie s-a desprins din participarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]