612 matches
-
stăteam de vorbă. Știa ceva istorie, dar, probabil din motive personale, Îl interesa mai mult un singur aspect. Rolul istoric al delațiunii. Am ajuns Împreună la concluzii dintre cele mai ciudate. Ne-am și certat uneori, dar, acum mă gândesc, delațiunea nu este și ea imaginată de delator tot ca o ecluză? Acum mi-e somn. La revedere, Zare * Printre celelalte obiecte de inventar pe care pedagogul Radu A. Grințu le-a predat cu proces-verbal noului pedagog se aflau și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și l-a băgat pe vreo câțiva ani În pușcărie. Cum a dat de el, cu ce l-a pârât, ce s-a Întâmplat cu mama mea, despre toate astea nu știu nimic.“ „A, păi ești pe terenul tău acum, delațiunea, istoria, nu știu ce. Chiar vrei să faci un scenariu din asta?“ „Să vedem. Partea ciudată e că am fost făcut cadou familiei delatorului.“ „De ce, cum?“ - Întrebă Zare. „Uite așa, să mă Întrețină el cât timp e bătrânul În pușcărie. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Grințu primește săptămânal scrisori de la fostul coleg de armată. În ultima vreme acesta se arată mai furios, mai intransigent. Cum Își permite tovarășul frate-miu, se Întreabă el, să-mi spună mie că sunt rudă cu acel delator? Bine, dar delațiunea are și ea un rol istoric, doar ai acceptat cândva asta, nu-i așa? - Îi răspunde Grințu. Da, dar am acceptat-o, așa, În general, nu pentru că ar putea face parte din arborele meu genealogic. Așa ceva mi se pare exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă gîndeam la tînărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii În substanța ei divină. Numai că ideologia ce se declara ca fiind a dreptății și a iubirii de oameni se dovedi a fi o ideologie de ocupație, Întemeiată pe minciună, delațiune, ură, dezbinare și crimă, ridicate - toate - la nivelul politicii de stat. Ipocrizia Își suflecase mînecile și-și Începuse birocrația ei laborioasă fondată pe decăderea ființei umane, ori pe incapacitatea ei funciară de a fi permanent generoasă, de a-și găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de nefericiți care trebuia să ia drumul lagărelor de exterminare și mai ales al celor care trebuia să fie lichidați prin glonț, prin împușcare... Din filmul prezentat am înțeles că peste 80% dintre cei socotiți dușmani ai poporului se datora delațiunilor și turnătoriilor mincinoase și că numărul celor planificați să fie lichidați zilnic a fost de opt ori mai mare decât cel planificat - cu sânge rece. Oare să fi funcționat și la noi în anii Terorii aceste planificări? Posibil că da
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mine, că ea-i din Socolari și-acolo cică nu-s spitale... Vine, pe dracu'! Peste o săptămînă, mă nenorocitule, e ziua tovarășului Ceaușescu! Jenel al nostru, albi: flerul politic, subordonarea ierarhică, obediența în fața CCES-ului și hărnicia în întocmirea delațiunilor îl salvaseră în acești 11 ani de directorat!... Cum să nu fie el pregătit tocmai acum?!... Sînt tîmpit. Știam io că-i ceva pă 27 ori a Lui, ori a Ei, da' uitai! Cum dracu' de uitai?! Că eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
comedie în același timp este bine susținută de acest personaj din categoria rataților superiori care este Ilie. El îți trăiește viața cu suferințele ei mai intens decît ceilalți, deși pare resemnat între dosarele unde a fost retrogradat prin intrigi și delațiuni. În fond, Ilie este un mic revoltat care a descoperit un punct de sprijin în "calul verde". Treptat, această creație imaginară se transformă în simbolul unei credințe, devine o "icoană" cum spune autorul și, în acest caz se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri. Ne-am obișnuit să mergem șchiopătând și nu ne miră deloc că nu mai putem alerga. În cele din urmă, am ajuns în ipostaza anihilantă în care verdictul asupra delațiunii să nu mai aibă semnificație. Cred cu tărie în judecata morală. Lucidă, asumată, rațională. Fără călăi și fără victime. Aceasta ne-ar duce de unde am plecat. Dar cu vinovați capabili să-și recunoască ticăloșiile mai mici sau mai mari și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doar cu simpla exercitare, ea se cere dublată de o urmă scrisă, de o dovadă materială, de un reper temporal. A supraveghea și... a scrie, iată două operațiuni complementare, proprii aparatului totalitar. Oralitatea nu face aici decât să deschidă calea delațiunii și a culegerii de informații, pe care numai scrisul le atestă și le consolidează. Iar această filosofie, apropiată de practicile asiatice, este acompaniată de un uluitor mecanism de arhivare, căruia cei aflați la putere îi acordă toată atenția, fiindcă văd
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
face procesul imensei activități scriptice desfășurate în regimurile comuniste. În piesa Raportul al cărui obiect ești chiar dumneata, dincolo de denunțarea strategiilor de „supraveghere” dintr-o întreprindere, Havel insistă tocmai asupra acestei obsesii a „înregistrării în scris”, asupra acestei ierarhii a delațiunii care pretinde documente, atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
faptul că regele nu a încetat nici o clipă să-l țină pe Orgon sub observație. Astfel încât, crede el, regele va interveni și-l va susține atunci când va vedea informațiile pe care i le furnizase, informații personale obținute prin supravegherea domestică: delațiunea este cea mai bună strategie în acest caz. Socoteală greșită însă, căci fățarnicul intrigant nu a apreciat corect omniprezența supravegherii politice plasate la ordinele regelui, stăpânul absolut. A uitat că trăiește într-una dintre acele societăți numite de Gilles Deleuze
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
atențiilor mobile și veșnic treze” (Foucault, p. 216)! Această supraveghere omniprezentă este însoțită de o pierdere de vizibilitate a puterii, care acționează până la urmă în cel mai deplin anonimat. Greu, dacă nu imposibil de reperat, împăratul își bazează autoritatea pe delațiunea care îi vizează pe apropiații săi, urmăriți pas cu pas, fără ca ei să-și dea seama, fără să-i poată identifica pe informatorii suveranului, fără să poată localiza centrii de comandă ai acestuia. Alain Bézu „concretiza” scenic ideea, punându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
rând, supravegheat și supraveghetor, infinită permutație ciclică datorată unei socialități ce generează fără întrerupere supravegherea „de aproape”. Ceea ce o distinge de celălalt tip de supraveghere, polițienească, sunt consecințele, deși, uneori, cele două se pot confunda. „Romanele” teatrului relatează intrigi și delațiuni, rumori și scandaluri ce-și au originea în supravegherea internă a unei săli. Dar cine garantează folosirea corectă a acestor informații? Ce morală le legitimează, ce instanță le denaturează? Și cum se pervertește plăcerea supravegherii reciproce sub o presiune polițienească
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
va închide. Cînd cercul se va închide, toate statele Europei vor fi strînse în el ca într-un clește..." Pentru realizarea acestei izbînzi extraordinare, toate mijloacele sînt, bineînțeles, socotite legitime. Și, într-adevăr, sînt folosite toate, primele fiind spionajul și delațiunea. Un alt personaj al lui Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre și tăcute", care, la un semn, se răspîndește pe tot globul: Ne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este acea dezbatere din Camera deputaților, din 17 iulie 1904, cînd, la atacurile furioase ale dreptei care denunță influența ocultă a masoneriei, acuzații răspund aproape în aceiași termeni, invocînd necesitatea de a combate cu aceleași arme manevrele subterane, practicile de delațiune ale congregațiilor și societăților cucernice 19. Putem constata deci această fascinație care face ca secolul al XIX-lea european și ceea ce îi urmează imediat să poată fi considerate drept Vîrsta de aur a Conjurației. De pildă, nu întîmplător, în limitele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lua măsurile în consecință în deplină cunoștință de cauză. Fiecare caz în parte va fi supus instanței de judecată bisericească, potrivit canoanelor Bisericii» - susține Stoica. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române a mai spus că, din punct de vedere bisericesc, delațiunea este un păcat, iar acesta se rezolvă, «benevol și exhaustiv, prin taina mărturisirii», efectul acesteia fiind «recunoașterea, căința, ispășirea și, în final, redobândirea libertății lăuntrice»”. La data de 07.11.2006, „a fost respinsă propunerea legislativă a 66 de deputați
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Radu Grințu, fiul primului soț al Speranței, pe care aceasta îl crezuse mort pe front. După nașterea lui Zare, Speranța înnebunește. Radu și Zare sunt crescuți în casa bătrânului învățător Popescu, până când fiul acestuia, Florea, este arestat, victimă a unei delațiuni. Zare este trimis la Leagănul de orfani, apoi la Casa de copii școlari din Sinaia. Parcursul existențial al personajului se recompune din detalii „îngropate“ în text, din dialoguri cu Radu, din scrisorile sale și din mărturiile celorlalți. Ca adolescent, trăiește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
răspuns la ultimele scrisori. La rândul său, Radu, chiar și atunci când se întâl nesc întâmplător la un restaurant de pe malul mării, îi povestește lui Zare tot ce a aflat despre tatăl său, Anton Grințu, care fusese arestat în 1951, în urma delațiunii lui Florea Popescu. În același timp, în scenariul pe care Radu îl numește bildungsfilm, Zare va ocupa un spațiu tot mai amplu, inclusiv în ultimul capitol, Z. Este Zare Popescu un personaj în „romanul“ Zmeura de câmpie? Item 3: ilustrarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
populația în frîu cu ajutorul unei rețele largi de spioni. J. Flavius scriind despre acele vremuri pe care le-a trăit, spune că pretutindeni în Palestina aceștia bîntuiau în mijlocul mulțimilor iar fructul activităților josnice erau deportările numeroase, arestările și chiar moartea. Delațiunea căpătase atunci ca-racterul unei epidemii, iar banii erau singura valoare în ochii tuturor, se putea cîști- ga foarte bine chiar și din moarte! În acest cazan care stătea să dea în clocot s-a dus Ili să îi înfrunte pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și constatăm că, de fapt, n-aveau nici o șansă de scăpare de la bun început, Miliția fiind mereu mai inteligentă și cu câțiva pași înaintea lor. Dar ajutorul simplilor cetățeni este foarte important, drept pentru care în aceste filme este încurajată delațiunea, turnătoria la Securitate și Miliție. Un ingredient care asigură succesul la public lipsea însă din milicierul lui Drăgan : violența. În B.D. nu se trage cu arma. Și atunci, Sergiu Nicolaescu mută cadrul în România anilor ’40, unde „foștii”, legionarii și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în România în favoarea unor interese străine. Acțiunile Securității, filaj, ascultare de telefoane, arestări finale se exercită asupra românilor. Colonelul (George Constantin) are un ton aspru și insidios nu numai cu spionii, dar și cu simplii cetățeni. Sunt încurajate și folosite delațiunile populației cu simț de răspundere și observație. Avertismentul e mai străveziu ca niciodată, și nu la adresa spionilor, ci a cetățenilor României cărora le-ar putea trece prin cap să facă „prostii”. Propaganda prin filmul istoric rezistă până în noiembrie 1989, când
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-un post Înalt prin ipocrizie și delațiune Înțelege să se mențină acolo doar prin aceleași procedee. * „Ne-ar fi plăcut mai mult, dacă ne-ar fi fost mai puțin pe plac.” (Joseph Addison) Spunem adeseori așa despre unii oameni care au calități reale, Însă care știu să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
neîncredere generalizată va dezvolta o atmosferă de factură paranoiacă în rândul populației, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea. Fiecare îl va suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
limba germană și Nobelul din acest an revine literaturii germane, și nu, cum imprudent s-au grăbit să anunțe câteva televiziuni însetate de puncte de audiență, României. Pentru că, atunci când a fost cazul, meschinăria resentimentară românescă nu s-a dezmințit (vezi delațiunea odioasă a lui Zaharia Stancu împotriva lui Lucian Blaga, mașinațiunile tovarășului Miron Constantinescu împotriva lui Eliade, sau chiar comentariile acre de acum la adresa Hertei Müller a găștii pro Cărtărescu). Așa încât trebuie spus că a fost oarecum norocul nostru că nominalizata
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au condus la decadența morală și spirituală caracteristică „vârstei de fier” (strategii dictatorial-represive în totalitarism, manipulatoare în celelalte cazuri). Este o eră a degenerescenței universale. În ipostaza ei comunistă, aceasta înseamnă suprimarea libertăților, accesul la putere al unor ființe patibulare, delațiune și teroare (nu întâmplător într-un roman e resuscitată figura torționarului Țurcanu, din închisoarea piteșteană de „reeducare” care acum acționează în libertate, iar în altul se evocă și masacrul din Piața Tien An Men). În ipostaza postdecembristă și în cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]