2,083 matches
-
unde. Mare baftă ai avut, băiete. Asta numesc eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem, Îmi dai voie să mă uit la ea? I-am Întins cartea, iar Barceló a luat-o În mîini cu infinită delicatețe. — Ai citit-o, presupun. — Da, domnule. — Te invidiez. Dintotdeauna mi s-a părut că momentul cel mai potrivit ca să-l citești pe Carax e atunci cînd Încă ai inima tînără și mintea limpede. Știai că ăsta a fost ultimul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se ducă să arunce o privire ca să vadă dacă nu venea cineva, poate că veniseră alegători, dar dăduseră cu nasul de ușa pe care o închisese vântul și plecaseră imediat protestând, dacă alegerile fuseseră amânate, cel puțin să fi avut delicatețea de a anunța populația prin radio și prin televiziune, că pentru astfel de informări încă mai sunt bune. Toată lumea știe că o ușă care se închide trântită de vânt face un zgomot de toți dracii, spuse secretarul, iar aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al interesului informativ, acoperirea evenimentului avusese drept rezultat o pură pierdere de timp și de bani sau, dacă vrem să folosim o expresie mai tare, o indecentă lovitură de picior în ouăle comunicării în masă sau, de data asta cu delicatețe și finețe, o desconsiderare nemeritată. Tipii ăștia nu sunt buni nici pentru manifestații, se spunea, măcar să arunce o piatră, să-l ardă pe șeful statului în efigie, să spargă vreo câteva geamuri, să intoneze un cântec revoluționar din acelea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Stroeve avea pasiunea unui Romeo în trupul lui Sir Toby Belch. Avea o natură blândă și generoasă și totuși făcea gafă după gafă. Era înzestrat cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când era vorba de ale lui. Ce farsă crudă a jucat Natura când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vag de imperiul roman al lui Elagabal; erau și nuanțe roșii stridente ca fructele de ilice - îți aminteau de Crăciunul din Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul patului și scoase caietul găsit pe galeră. Se apucă să Îi deschidă cu delicatețe paginile, lipite de umezeala marină. Probabil că era jurnalul de bord, judecând după Însemnările de navigație care se repetau cu o regularitate monotonă. Ici și colo, cerneala se diluase, făcând scrierea imposibil de citit. Descifră câteva nume de localități mediteraneene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
temu că fugise cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făpturi se stârnise. Incapabil să reacționeze, Dante se pomenea dezbinat Între două dorințe, aidoma monstrului care Își Întindea brațele spre el. Apoi, cu un efort de voință, apucă vălul de organza care zăcea abandonat În culcuș și Îl Înfășură cu delicatețe În jurul acelui trup fildeșiu, Înfrângându-și dorința de a-l Îmbrățișa și de a-l poseda. Acum, când nuditatea Îi fusese Înlăturată, caracterul său dublu dispăruse și el, iar Amara redevenise femeie, prin aceeași magie prin care, cu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcările. - Din nou boala aia a ta? Întrebă ea cu răceală În glas. El nu răspunse. Fata făcu un pas, apropiindu-se până când aproape că Îi atinse fruntea cu sânul. Apoi Îi trecu o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului. Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de spumă roșiatică cobora din colțul gurii filosofului, semn fără echivoc al otrăvii pe care o ingerase. Cu delicatețe, Dante scoase de sub mâna inertă foaia pe care, cu o scriere șovăielnică, aflat deja pradă spasmelor morții, Arrigo scrisese câteva cuvinte: „Omnia tempus corrumpit, non bis in idem datur hominibus”. Timpul toate le macină, oamenilor nu le este Îngăduită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar Beatrice Blaine! Asta da femeie! Fotografiile timpurii, făcute pe moșia tatălui ei din Lake Geneva, Wisconsin, sau la Roma, la mănăstirea Sacro Cuore - o extravaganță pedagogică de care, În copilăria ei, beneficiau numai fiicele celor putred de bogați -, arătau delicatețea splendidă a trăsăturilor fetei, arta desăvârșită și simplitatea veșmintelor ei. Se bucurase de o educație strălucită - tinerețea i se consumase În atmosfera Renașterii, era versată În ultimele bârfe ale vechilor familii romane, era cunoscută după nume, ca o tânără americancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
casnică... mediul m-a stricat. Și comunismul. Poate că e târziu să mă mai schimb. - Niciodată nu e târziu. Niciodată. Nici pentru Contesă nu era târziu. O să găsească o soluție. Pentru asta se pregătise de o viață. Dar frumusețea ei, delicatețea ei nu erau de ajuns pentru Popa. Nu aveau o influență destul de mare. Omul acesta era călit în alte imagini, în alte cuvinte, în alte ritmuri și mirosuri ale vieții decât ea. - Futu-ți gura mă-tii, își rotunji Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe dinainte. ― Îți place dulceața? mă întreabă Berechet după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
au nevoie. În Helenental se află o mică băncuță, iar în Viena‑Hietzing sunt vechile vile de familie. Acolo locuiește Sophie și am să ajung și eu într‑o vilă din asta, fie ce‑o fi, promite Hans. Împăturește cu delicatețe puloverul scump de cașmir și îmbracă jacheta peticită de casă pe care o are din copilărie. Menajează ceva pentru mai târziu (o chestie pe care trebuie s‑o deprinzi devreme, fiindcă atunci când ești tânăr există întotdeauna un mai târziu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din noile filme franțuzești, dar el n‑o să‑și dea seama, fiindcă nu se uită la asemenea filme. Numai la de‑alea cu pac‑pac. O să‑și ia un aer aspru și rezervat, dar o să dea dovadă și de suficientă delicatețe, ca să nu‑l sperie. Se uită la mușchii tari care i se ghicesc lui Hans pe sub pulover. Mușchii se încordează. Prea mulți mușchi nu există în habitatul natural al Annei, aceștia se dezvoltă în altă parte. Îi place ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eu. Simțeam un puternic sentiment de gelozie ascultând-o cum Îmi vorbea despre colegul care Încercase să se dea la ea și nu-mi doream decât să ajungem mai repede la restaurant. În același timp, Începusem să o doresc pentru delicatețea ei de a nu mă Întreba de ce o sunasem tocmai astăzi. Principiile Învățate la cursul de cibernetică erau corecte. O dorință nu putea lua naștere decât În prezența unui obiect care să fie dorit. — Tipul ăsta a ținut neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
voi intra în transă și voi permite ca trupul meu să fie luat sub controlul spiritului. Spiritul îmi va controla vorbirea, fiecare funcție a corpului, astfel încât voi fi într-o poziție vulnerabilă. Nu faceți zgomote bruște sau întreruperi. Vorbiți cu delicatețe dacă doriți să comunicați cu spiritul sau lăsați-l pe Otto să vorbească în locul dumneavoastră. Făcu din nou o pauză și apoi zise: — Otto! Luminile, te rog! L-am auzit pe Rahn ridicându-se în picioare ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așteaptă, până într-atât încât a considerat potrivit să-mi dea parola castelului din timpul acestor proceduri ale Curții de Onoare. Am articulat cuvântul și am urmărit cum aroganța locotenentului aducea un omagiu aroganței mele. Dați-mi voi să accentuez delicatețea misiunii mele, locotenente, i-am zis coborându-mi glasul. Este imperativ ca în acestă fază numai domnul general Heydrich sau adjunctul său să fie informați despre prezența mea aici la castel. Este foarte posibil ca spioni comuniști să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite în fulgii de nea. E noaptea Nașterii Domnului.
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
acordată acestei Taine, nu pentru că ar fi un subiect "original", o "mină de aur" sau o cale sigură de publicare și obținere a unui succes comercial. Este nevoie în primul rând de o aplecare duhovnicească și o sesizare cu multă delicatețe a impactului Tainei în viața Bisericii. Trebuie să descoperim și să punem în valoare răspunsuri la întrebări legate de dezvoltarea istorică a Tainei Maslului, semnificația ei pentru Sfinții Părinți și viața liturgică a creștinilor sau importanța ei pentru activitatea pastorală
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
șosele cu o mulțime de gropi, unde circulația se desfășura pe un singur sens, semn că aveau loc lucrări de întreținere. În sfârșit, odată ajunși acolo, au îmbrăcat din nou veșmintele codrului care și-a revărsat peste ei candoarea cu delicatețe, oferindu-le un colț de rai pe o fâșie de timp. S-au cazat la o pensiune confortabilă, pe versantul unui munte. Priveliștea era grozavă. Vor rămâne aici câteva zile, suficient pentru a strânge lanțul acela de care fiecare dintre
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
dă aripile cu care să ne prăbușim monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele * Dragostea e un salt mortal între două suflete! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Surpriza absolutului Îți mai amintești iubito Prima noastră noapte de dragoste Din delicatețe însă Nimeni n-a murit Costel Zăgan, Ode gingașe * Cea mai concludentă "amprentă" a iubirii este însăși iubirea: dincolo, începe lumea! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * După ce te-ai dezbrăcat, iubito, n-am mai văzut nimic! aforism de Costel
DESPRE IUBIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363950_a_365279]
-
el. Văzându-l cum sforăie așa de hotărât, ca un adevărat cap de familie, mi-am dat seama că este un sacrificat pe altarul căsniciei. Convingerea mi-a întărit-o și Silvica, atunci când a cules de pe el, cu o sacrală delicatețe, fiecare foaie de ziar. Se mai observa asta și din felul în care mergea pe vârful picioarelor. Cum l-a învelit ea cu un cearșaf ca un giulgiu, ca să nu putrezească prețiosul cap de familie. După ce și-a înfofolit scumpul
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
dă-i în continuare și zi-i despre tatăl meu adoptiv, ce om era, și când l-a cunoscut și-mi zâmbea doamna permanent cu bunăvoință pe tot parcursul zicerii sale. În cele din urmă rectorul a întrerupt-o cu delicatețe, spunându-i: - Draga mea, nu te supăra, dar cred că ne așteaptă oamenii în sală! La care ea, devenind brusc țâfnoasă, îi răspunde: - Dar mai lasă-mă în pace, dragă! Nu vezi că vorbesc cu domnul Seracin? Și rectorul a
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
el vreodată. În unele zile petrece ore întregi pe veranda casei doar privind urma norilor, lăsată pe cerul albastru pal. El își dorește să poată ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, și sunt zile în care totul e atât de dureros, încât nu se poate ridica din pat, nici măcar pentru a privi încântătorul peisaj. El încă fumeză. Unul din vechile obiceiuri pentru care
O STRĂLUCIRE IN ALASKA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363407_a_364736]