3,498 matches
-
N-am scris niciodată doar pentru mine” e mărturisirea unei conștiințe timpurii a menirii de martor exemplar, care-și începe mărturia cu sine însuși. Și care știe prea bine că jurnalul poate cădea în delațiune când vine în atingere cu delirul de interpretare și cu lipsa de măsură a mărturisirii. Poate fi un monstru, în sensul dat termenului de Marcel Moreau: „O scriitură care nu poate să se mintă pe sine este în mod necesar o scriitură care nu poate disimula
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
ei vrăjit toate parfumurile sinonimice: dihonie, râcă, price, sfadă, pricaz, vrajbă, gâlceavă. La care se adaugă, după caz, o sumă de condimente ce-i dau un gust și mai aparte: răutate feroce, orgoliu ridicol, prostie cu panaș, grandoare de mahala, delir indecent, fariseism grobian, leșin estetic, retorică retardată, semeție tâmpă. Sau, în destule cazuri, chiar instabilitate patologică. Când bat palma doi români, există toate șansele ca unul să-l păcălească pe celălalt. Chiar dacă numai așa, puțin. E obligat pur și simplu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Cristian Robu-Corcan Despre comunism. Destinul unei religii politice s-a născut din efortul de a desluș i destinul comunismului că religie seculară, ca utopie gândită în sensul explicării misterului vieții și totalității lumii. Un delir utopic, fără îndoială, dar care, în asociere cu resentimentul social, prin instituirea de tiranii mitocratice, după cum spune Vladimir Tismăneanu, devine mizerie pură. Mizeria utopiei nu s-a articulat pe fundamentul unor „erori subiective” (Roșa Luxemburg, Critică a revoluției ruse), ci
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
din urmă este și autorul graficii expresive cu care este ilustrată revista). Pluralitatea opiniilor ADEVARUL de săptămâna trecută aproape că ilustrează nobilul concept jurnalistic de pluralitate a opiniilor. În ediția de marți, 2 august, Andrei Pleșu tăia elanul „analiștilor în delir” - care, după atacurile din Norvegia, au început să arate cu degetul fie la extrema dreaptă, fie la cea stângă (fiindcă aici este clasat, în opinia câtorva politicieni și analiști politici, inclusiv români, multiculturalismul) - concluzionând că Anders Breivik nu e decât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5342_a_6667]
-
din Sub semnul Aspidei pare/ par să facă o adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a se întâlni - dacă nu chiar a o ilustra - cu definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
adevărată obsesie. Or, tocmai această obsesie este caracteristica principală a omului modern. Roxana Pavnotescu pare a se întâlni - dacă nu chiar a o ilustra - cu definiția lui Musil: "eul e un delir al mai multor euri". Dovada peremptorie a acestui "delir" nu poate fi decât recursul permanent la fantastic, despre care vorbeam mai sus. Fie că e vorba de rezervația creaturilor fabuloase, cu sursa în bestiarul mitologic sau direct în imaginația prodigioasă a autoarei: Aspida, Licornul, Vasiliscul, Vampirul, Vârcolacul, Iormorogul, Cotoroanțele
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
grobianism un sinonim pentru expresivitate. Trecând peste parada de erudiție, prilej de a cita latinisme horațiene și rusisme pe care nu pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, școlii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referințe fără absolut nicio legătură cu fondul discuției. O replică dezonorantă intelectual prin inadecvare și josnică moral prin sugestii neîngăduite într-o polemică civilizată. Domnul Decuble pretinde că mă "citea pe rupte", ați ghicit!, tot acum vreo douăzeci de
Venerabilul și logica necoaptă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6728_a_8053]
-
rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a face cu critica literară. Pare, mai degrabă, o paranoia febrilă, un delir obsesional, monomaniac. La un moment dat, George îi telegrafiază două cuvinte lui Gwendolen, dintr-o călătorie în India - "Evrika! Imens!" -, lăsînd să se înțeleagă că ar fi avut viziunea "desenului din covor", dar moare într-un accident, ironic, înainte de a
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
manifestanților a îngenuncheat, în vreme ce alții huiduiau. Explicația: fractura între militanții de stânga și extremiștii naționaliști de dreapta. Violențele nu s-au manifestat doar în raport cu autoritățile. Duminica trecută, pe 20 octombrie, un manifestant a fost bătut de naționaliști, în fața Palatului Parlamentului. Delirul religios-naționalist de miercuri 16 octombrie de la Arcul de Triumf, agresiv la adresa celor care au îndrăznit să-l critice, precum și parada legionară de duminică, însoțită de asemenea de agresiuni și violențe, au umplut paharul. Aceste manifestări nu numai că nu au
Când s-a rupt Mișcarea UnițiSalvăm Roșia Montană. Tensiuni între neolegionari și stângiști, amenințați cu violența by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/65165_a_66490]
-
când apar abuzurile, agresiunile și violențele. Atunci pare că nu mai e nimic de spus, nimic de adăugat, nimic de clarificat și nici o poziție de luat - în afara, e drept, fie a unor mesaje vagi și fals împăciuitoare, fie a unui delir precum acesta, ce solicită probabil alt tip de atenție. Deși nu am un fetiș pentru lideri și bărbați puternici, parcă prefer totuși niște lideri autoritari care să aibă discernământul și puterea să se opună neolegionarilor și extremei drepte, care să
Când s-a rupt Mișcarea UnițiSalvăm Roșia Montană. Tensiuni între neolegionari și stângiști, amenințați cu violența by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/65165_a_66490]
-
face morală, ci lasă filmul vieții să continue în același mediu acvatic de vise neclare, viziuni, cu iguane și lingurile de argint ale copilăriei redescoperite într-o magazie prăfuită. Dinspre această ultimă istorie care riscă să treacă neobservată prin-tre celelalte deliruri ale locotenentului Terence, și dinspre Mississippi bate un vânt proaspăt de vacanță și libertate cu eroii lui Mark Twain, Tom Sawyer și Huckleberry Finn. Este semnul care ni-l divulgă pe copilul aflat în spatele excentricului polițist, concrescut pe trunchiul plin
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri,/ Tu bînd zaharuri, eu amaruri" ( Povestea unei mici plimbări Și-a unei mari dezvirginări!). Ori: Acum voi bea
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
sufletul nenorocitului oaspete pleca singur spre Meido, cu siguranță dezamăgit... După seara aceea, Kimika a vegheat permanent asupra lui Kimiko, precum o pisică sălbatică ce-și apără puii. Pisicuța a devenit o distinsă ființă care-i înnebunea pe bărbați - un delir -, una dintre cele mai senzaționale apariții ale vremii. Știu un prinț străin care-și amintește numele ei și care i-a trimis în dar diamante, pe care ea nu le-a purtat niciodată. A primit o mulțime de cadouri de la
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
etc. Restul capitolelor sugerează o încîlceală de liane în care cititorul, terorizat de perspectiva sufocării, dă repede pagina în speranța că în scurt timp va ieși la aer. Speranța îi va fi din păcate înșelată, cartea nedezmințindu-și smalțul friabil: un delir lexical cu ifose docte, în care poți intra de oriunde, că de ieșit vei ieși cu amărăciunea celui căruia i s-a jucat o farsă. Sînt trei semne după care poți depista o inteligență nelivrescă, adică monitoricească, care se apucă
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
unui monah vizitat de diavol în chilia lui, căutând să-l înfrunte cu rugăciunea în timp ce limba i se împleticește în alte vorbe decât cele ale Scripturii. Chinuit în ființa sa, Țarul se regăsește în porunca răstită, în imprecația însalivată, în delirul verbal, amestecând cuvintele judecății sale bicisnice cu Judecata de Apoi pe care o așteaptă așa cum așteaptă și vizita personală a lui Isus. Într-un moment de transport mistic, înveșmântat în balele encomniastice a unei slugi care poartă pecetea furioasă a
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
a unei slugi care poartă pecetea furioasă a demenței, Țarul așteaptă pentru o clipă ca stihiile să i se supună și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori atinse mistic de aripa delirului, figura Țarului ca și a acestei slugi au ceva dostoievskian, în ele strălucește inspirația sumbră a demonilor fățărniciei, ai țicnelii și ai furiei. Filmul lui Lungin strălucește prin această imagine alcalină a posedaților, a demonilor Rusiei vechi, care când nu
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
tribune se râde, se fotografiază, se filmează ciudățenia. La capătul turului de pistă, americanul, furibund, aruncă pancarta înjurând. Umilit și iritat de primirea făcută, Emil pornește în mare viteză și își devansează cu un tur, cu două adversarii. Stupoare, apoi delir printre spectatori. I se scandează numele. De bucurie, starterul mai trage un foc de pistol. După ce trece linia de sosire, Emil își continuă sprintul, ca pentru a-și reveni în urma acestui „mic" efort. Pare stânjenit de entuziasmul pe care îl
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
de complementaritate între simplitatea unuia și extravaganța celuilalt atunci cînd se pune lupa asupra unor povești cu oameni și despre oameni, acolo unde fantasticul se încarnează în cea mai comună frază și transformă totul pe scenă într-un soi de delir, de fantasmă. Greu, foarte greu de jucat așa ceva. Greu, foarte greu de ținut în mînă un univers fragil și vulnerabil cum este acela al personajelor alese în care te poți zări pe tine, privitorul. Mi se pare că în spectacolul
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
de construcție pe muchie de cuțit din toate punctele de vedere, nu se poate duce la capăt povestea dacă elementele spectacolului nu sînt la fel de solide, toate, de dependente unele față de celelalte, de perfect asamblate. Aș putea spune că este un delir în unul, în doi, în șapte, în douăzeci, un delir care poate să cuprindă poveștile multora dintre noi. Cîtă speranță în ele? Poate nici una. Sau, poate, în acest hocus-pocus cu faptele de viață, tocmai speranța este salvată în ultimul moment
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
vedere, nu se poate duce la capăt povestea dacă elementele spectacolului nu sînt la fel de solide, toate, de dependente unele față de celelalte, de perfect asamblate. Aș putea spune că este un delir în unul, în doi, în șapte, în douăzeci, un delir care poate să cuprindă poveștile multora dintre noi. Cîtă speranță în ele? Poate nici una. Sau, poate, în acest hocus-pocus cu faptele de viață, tocmai speranța este salvată în ultimul moment. Poate tocmai ea, speranța iese pe o ușă și intră
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
povestioare jucate de o parte din actorii celei mai coagulate și performante trupe din București, cea a Teatrului Odeon. Actori pe care i-am văzut în cele mai diferite montări, în cele mai diferite registre, pun acum în valoare, impecabil, delirul lui Afrim pe teme de zi și de noapte din existențele noastre. Actori minunați care își iubesc și își respectă profesiunea, care cîntă live, care se mișcă liber în cuget și în simțiri, disponibili, deschiși, proaspeți. Repet, dincolo de momentele exagerat
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
pare excepțional. Undeva în dreapta scenei, fără să se miște, fără să clipească, fără să se ajute de vreun gest, de vreo mișcare, fără nici un fel de artificiu, Rodica Mandache își spune monologul ca într-o hipnoză. Te ține captiv al delirului cu armata chineză care își dorește șef o gospodină fără să facă nimic spectaculos. De fapt, momentul este tăiat în așa fel, încît orice adaos sau orice abatere pot rata totul. Este o scenă puternică, o scenă de actorie adevărată
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
și cu personajele din „Cîtă speranță". Ca și Virginia Rogin, Liana Mărgineanu - remarcabil de deschise! - Istvan Teglas, un artist complex, Ionel Mihăilescu, Pavel Bartoș, Gabriel Spahiu, Nicoleta Lefter, Călin Stanciu jr.. ..cîțiva actori care populează un univers și mai multe deliruri în fața și în spatele ușilor luate de la case demolate, în minimalismul ludic și sever al Iulianei Vîlsan, în misterul uliței pe care se strîng poveștile lui Hanoch Levin și ale lui Radu Afrim.
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
vieții diurne: colegele, călugărițele, plimbările în barcă, cei doi maeștri compozitori și profesori, don Giulio și don Antonio Vivaldi. Aducerea conținutului traumatic al celeilalte vieți, onirice, în orizontul conștiinței este chiar condiția vindecării eroinei. Romanul Ceciliei, o formă sistematizată de delir autoscopic, este de fapt viața propriei minți, acest sanctuar în care existența dobândește valoare, în care ies din ascundere dorințele și spaimele eroinei, în care dă expresie liberă anxietății, construiește himere simultan cu desfășurarea vieții obișnuite, cu automatismele și țelurile
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
o tânără femeie să se dezbrace în timp ce citea știrile zilei. Iată de ce spun că scriitorul din mine și jurnalistul din mine nu au același tonus. Scriitorul consideră că meseria sa este în continuare necesară, jurnalistul se teme că vulgaritatea și delirul lumii în care trăim va ucide meseria de ziarist. L.T. Adevărul și onestitatea față de dumneavoastră și față de cititori ori față de cei care vă ascultă, luciditatea și discernământul sunt reperele la care nu ezitați să faceți referire, direct sau indirect, în
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]