729 matches
-
depunerile pleozoiului, mezozoiului și canozoiului. Izvoare și cascade. Pădure bogată în diferite componente. Plante rare: dracila, corn, luntricica, dedițel, pojarnița de munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Pădure bogată în diferite componente. Plante rare: dracila, corn, luntricica, dedițel, pojarnița de munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
munte, trifoi negru, pătrunjel de cîmp, feriguța, feriga femenină, șiverechia, urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
urechelnița, ghipsoruța și altele. Rezervatia este încadrată în etajul deluros de cvercete cu următoarele tipuri de stațiuni: - Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto - șleauri sau goruneto -stejăreto -șleauri Ps/Pm; - Deluros de cvercete cu stejar de Pi, litic, litic rendzinic, - Deluros de cvercete cu stejărete de stejar pedunculat de platouri, versanți cu plante și expoziții diferite, cu soluri cenușii și cernoziomuri argiloiluviale Pm/s. Tipuri de pădure: - Gorunet normal cu floră de mull, Ps; - Gomnet cu floră de mull, Pm; - Goruneto-șleau
Rudi, Soroca () [Corola-website/Science/305246_a_306575]
-
Republicii Moldova; la 4 km Sud - Est de centru raional, Ștefan Vodă; 120 km de capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău; 36 km de orașul Căușeni; 10 km de la râul Nistru și 100 km de la Marea Neagră. Relieful localității este determinat de câmpia văluroasă - deluroasă, cu unghiuri de înclinare mici, face parte din Stepa Bugeacului. Vatra satului este amplasată pe 2 văi și 3 dealuri: dealurile alungite cu direcția Nord - Sud. Văile sunt pătrunse de două pâraie care curg și se unesc pe o câmpie
Slobozia, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305256_a_306585]
-
a se fi căsătorit cu o tânără nobilă și de a fi avut cu ea un copil. Timp de 12 ani va pribegi prin lume ducând o viață plină de austerități severe, trăind mai ales prin păduri izolate și regiuni deluroase locuite de triburi primejdioase. După 13 luni de la despărțirea de lumea materială, el își leapădă veșmântul monahal, umblând pentru tot restul vieții complet gol ca semn al detașării supreme și al abjurării sinelui. După cei 12 ani, la vârsta de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
nord de Madagascar: Grande Comore, Mwali, Mayotte (Mahorè) și Nzwami. Două dintre aceste insule, Mayotte și Mwali, păstrează puține urme ale originii lor vulcanice: cu timpul, vârfurile abrupte ale munților s-au tocit și nu ies în evidență în peisajul deluros. Insula Nzwami este cea mai pitorească. Resturile craterelor sale vulcanice sunt inconjurate de podișuri acoperite cu vegetație exotică, presărate din loc în loc cu lacuri și cascade. Pe cea mai mare insulă, Grande Comore, se află Karthala - ultimul vulcan activ din
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
Câmpia Română (fig.2). Se poate observa cum relieful este dispus între 800 m în zona de deal și 60 de m în câmpia Șiretului Inferior (fig. 2). Aspecutul văii și profilul transversal surprinzând trecerea de la un relief cu caracter deluros la unul plat de câmpie În cadrul b.h. Zăbrăuți temperatura medie anula variază între un minim de 6-5 °C și un maxim de 10-11 °C, reflectându-se astfel impactul reliefului în distribuția temperaturilor (fig. 3). De astfel amplitudinea termică anuală
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
luni (marsupiu) până în decembrie, când el este acoperit complet cu păr. Puii devin independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de joasă altitudine (câmpii) și cele deluroase și montane. Sunt răspândiți în sud-estul Australiei, Tasmania și Insula Flinders din strâmtoarea Bass. Numărul vombaților în ultimii ani a scăzut foarte mult din cauza stârpirii lor directe de către om. Pentru că produceau pagube în recolte, omul i-a distrus; apoi mulți
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
într-un hrisov al lui Micea cel Bătrân. În continuare articolul își doreste o descriere fizico-geografică a zonei. Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni. Peisajul caracteristic zonei de contact este poziționat în partea central-sudică a României, la vest de Topolog și la est de Bistrița Vâlcii având particularități atât locale cât și regionale care definesc individualitatea Subcarpaților Vâlcii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de culoar depresionar. Prin amenajările hidrotehnice lunca și terasele inferioare sunt acoperite de lacurile de acumulare. Indiferent de dimensiunile și de stadiul de evoluție, depresiunile sunt acelea care prin rolul jucat definesc particularitățile geografice- fizice, economice- umane, al întregului ținut deluros subcarpatic. În funcție de trăsăturile lor morfologice locale s-a desfășurat modelarea tuturor dealurilor din jur și în cuprinsul lor s-au păstrat urmele schimbărilor petrecute în decursul evoluției reliefului acestei regiuni. Teritoriul se desfășoară în zona climatului temperat continental, iar prin
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
-se din nord de la țărmul mediteran până la granița de nord a Sudanului de la Wadi Huwar. Spre est este mărginit de cursul Nilului. Din teritoriul Deșertului Libian, 75 % se află în Egipt, iar restul de 25 % de Libia. Topografia regiunii este deluroasa cu în partea de sud-vest altitudinea regiunii ajunge la 1.000 de m. Din punct de vedere geomorfologic Deșertul Libian este privit ca un podiș (platou) format din roci calcaroase în partea de vest, Platoul Egiptean cu Gilf Kabir, Abu-Ras-Plateau
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]
-
ajunge la o valoare a radiației totale de 115 - 120 kcal. / cmp / an. Din aceasta o parte este reflectată, o alta este absorbită, iar în final rămân 40 - 42 kcal/cm²/ an radiație efectivă ). Comuna Vărbilău se află în cadrul zonei deluroase de tranziție dintre cea montană înaltă ( mai răcoroasă ) și zona de câmpie ( mai caldă ) deci clima va fi de dealuri înalte ( peste 500 m ). Acestui tip de climat îi corespunde o valoare a temperaturii medii anuale de 9 - 10ș (media
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
în resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune că aristocrația se îndeletnicea, în scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar care nu a fost în măsură să încadreze corect ruinele. Texier a documentat și schițat ruinele de lângă stânca sacrală numită pe turcește Yazılıkaya (Iazîlîkaia), devenită celebră prin scena așa-zisei «procesiuni a zeilor». În deceniile următoare, locurile au
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
un strat de lut și apoi fundul de lemn” (cf. I. Bârlea, 1924). În Lăpuș, se prepară „lapte acru de iarnă.” (C. Mirescu, 2006). Deoarece condițiile meteo climaterice și calitatea solului nu au favorizat culturile de grâu în această regiune (deluroasă prin excelență), agricultura s-a axat preponderent pe culturile de porumb. Făina de mălai a constituit, începând cu secolul al XVII-lea, „principalul element nutritiv pentru populația rurală” (Petru Dunca, 2004). Din acest produs se obține atât mămăliga (apă, sare
Arta culinară maramureșeană () [Corola-website/Science/314169_a_315498]
-
dispuse corimbifer, și se deschid în lunile iunie-august. Fructele sunt cărnoase, compuse, roșii și acrișoare la început, negre și dulci când sunt coapte. Se întâlnește la marginea pădurilor, în poieni, în tufișuri, în lunci și de-alungul apelor curgătoare, în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord și America de Nord. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient, mărturiile asupra folosirii ei în medicină datând din vremea lui Hippocrate, secolul al IV-lea î. Hr. În prezent cuprinde peste 100 de
Mur () [Corola-website/Science/313791_a_315120]
-
verde-gălbuie. Fiecare floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale, numeroase stamine și un ovar globulos. Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni mici. Teiul este răspândit prin pădurile din regiunile deluroase până aproape de zona muntoasă. Este mai puțin invadant decât carpenul. Fiind o specie de amestec, foarte rar formează arborete pure. În zona molidului, teiul este o specie fertilizantă solului. În Europa, au fost documentați tei multiseculari și milenari. De exemplu
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
imediat la est; ceilalți patru sunt toți în Munții Cairngorm. Marginile vestică și sudică ale lui Ben Nevis prezintă o diferență de nivel de pe o distanță de aproximativ de la baza lui Glen Nevis — cea mai lungă și mai abruptă pantă deluroasă din Marea Britanie — ceea ce are ca rezultat faptul că muntele prezintă un aspect impunător în acea parte. Spre nord, dimpotrivă, stâncile pierd doar altitudine spre Coire Leis. În această depresiune se găsește Cabana memorială Charles Inglis Clark (numită Cabana CIC), o
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
Moldovei era formată de Munții Carpați, in est granița era stabilită pe râul Nistru, în nord granița era pe râurile Nistru și Ceremuș, în sud granița era formată de Marea Neagră, Dunăre, Siret și Milcov. Moldova este în principal o regiune deluroasă, dar în sud se găsește o zonă de câmpie iar în vest se află lanțul muntos al Carpaților Orientali.Cel mai înalt vârf montan și în același timp cel mai vestic punct al principatului era Vârful Ineu altitudine 2.279
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
în ) este un râu care străbate sudul Republicii Moldova și sud-vestul Regiunii Odesa din Ucraina, afluent de stâng al râului Cogâlnic. are o lungime de 120 km și o suprafață a bazinului de 1.270 km². El izvorăște dintr-o zonă deluroasă aflată în apropierea satului Chircăieștii Noi (Raionul Căușeni, Republica Moldova), curge pe direcția sud, străbate teritoriul raionului Căușeni din Republica Moldova, traversează frontiera dintre Republica Moldova și Ucraina și străbate teritoriile raioanelor Tarutino și Arciz din Regiunea Odesa (Ucraina). Pe măsură ce coboară spre vărsare
Râul Ceaga () [Corola-website/Science/318445_a_319774]
-
cimitirul satului și are hramul "Sfântul Nicolae", sărbătorit la data de 6 decembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 429, având codul de clasificare . Satul Soloneț este situat pe un teren deluros, străbătut de râul Soloneț, afluent al râului Suceava. El se află la o distanță de aproximativ 20 km de orasul Suceava. Tradiția consemnează existența în Soloneț a mai multor biserici. O primă biserică de lemn ar fi fost clădită în
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
180 km² (dintre care 3.165 km² pe teritoriul Republicii Moldova și 15 km² pe teritoriul Ucrainei) . Debitul mediu este de 2,9 m³/s, iar scurgerea medie anuală este de 91,2 milioane m³. În partea superioară străbate o regiune deluroasă din Basarabia, iar pe măsură ce coboară spre vărsare străbate zona de șes a Câmpiei Dunării. Apele râului Ialpug sunt folosite pentru irigații. Principalii afluenți sunt pe partea stângă Ialpujel (cu vărsarea în apropiere de satul Javgur) și râul Lunga (cu vărsarea
Râul Ialpug () [Corola-website/Science/317971_a_319300]
-
văile Moldovei și Motrului) cât și în interiorul său, (în zonele Bistrița - Homoroade, Hârtibaciu - Ocna Mureș și Turda - Beclean). Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni. Dealurile de Vest reprezintă o unitate geografică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali. Ei au o întindere discontinuă de la Carpații Orientali, în nord, la granița cu Serbia, în sud. Se limitează în
Dealurile și podișurile României () [Corola-website/Science/323514_a_324843]
-
Mureș și Turda - Beclean). Subcarpații apar ca o treaptă de relief între munți și regiunile jose de la exteriorul acestora, fiind constituiți dintr-o asociere de culmi deluroase separate prin văi sau prin depresiuni. Dealurile de Vest reprezintă o unitate geografică deluroasă situată în partea vestică a Carpaților Occidentali. Ei au o întindere discontinuă de la Carpații Orientali, în nord, la granița cu Serbia, în sud. Se limitează în partea de est cu Carpații Occidentali și Depresiunea colinară a Transilvaniei, iar în partea
Dealurile și podișurile României () [Corola-website/Science/323514_a_324843]
-
milioane de locuitori. se găsește în vestul Germaniei, la frontiera cu Luxemburg și Franța (departamentul Moselle). În Germania se învecinează cu landul Renania-Palatinat. Landul Saarland este numit așa după râul Saar care îl străbate de la sud la nord-vest. Relieful este deluros, iar o treime din teritoriu este împădurită, una dintre cele mai mari proporții din Germania. Saarland este divizat din punct de vedere administrativ în 6 districte rurale ("Landkreise"): Înainte de Primul Război Mondial nu a existat o autonomie regională a teritoriului
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]