592 matches
-
o scrisoare studenților români de la Budapesta în numele "Luceafărului"; ardelenii erau entuziaști și i se adresau lui Iorga cu apelativele Apostol și Magnificentie 167. Franțujii au fost plini de înțelegere, presa franceză a înțeles că Iorga nu era nici antifrancez, nici demagog. Așa cum explica el: "Cultura franceză este prea mare și prea mîndră ca să fie supusă unei maimuțăreli atît de superficiale"168. Iorga a publicat traduceri din "curentele sănătoase" ale literaturii străine (chiar și din Emerson) în volumul său Floarea darurilor. Care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interne (un minister-cheie în orice situație revoluționară), dr. N. Lupu (generalul Averescu, care fusese la început ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). Șeicaru spunea despre dr. Lupu că este "destul de rău ca un ministru să se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dacă un demagog devine ministru". Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimbîndu-și radical poziția în momentele decisive. Profesorul Cuza, apelînd la unul din aforismele lui îl numea "un socialist sui generis"26. În mijlocul nesfîrșitelor greve, răzvrătiri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
N. Lupu (generalul Averescu, care fusese la început ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). Șeicaru spunea despre dr. Lupu că este "destul de rău ca un ministru să se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dacă un demagog devine ministru". Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimbîndu-și radical poziția în momentele decisive. Profesorul Cuza, apelînd la unul din aforismele lui îl numea "un socialist sui generis"26. În mijlocul nesfîrșitelor greve, răzvrătiri și tulburări, doctorului Lupu îi plăcea să prezideze
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
diplomatique roumaine sous le roi Charles I (1866-1880), publiée sous les auspices du Ministère des Affaires Entrangères de Roumanie, Paris, 1923, passim; în sfîrșit, "Revue slave", vol. 2, aprilie 1928, p. 141 etc. 21 Iorga îl considera pe Kerenski un demagog care "crede că noua lume poate fi creată cu ajutorul a cîtorva discursuri". Supt trei regi, București, 1932, p. 242 22 R. W. Seton-Watson (admirator al lui Kossuth și prieten al ungurilor) a venit în Ungaria la începutul secolului ca să respingă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un caz aparte. Tocmai pentru că variile grupuri etnice erau atât de Întrepătrunse (și nu suferiseră genociduri sau transferuri de populație de genul celor care au „purificat” Polonia sau Ungaria cu zeci de ani În urmă), țara oferea oportunități excelente pentru demagogi ca Miloševiæ sau omologul lui croat, Franjo Tudjman. Formând o nouă bază electorală, ei și-au aranjat ieșirea din comunism jucând o carte etnică indisponibilă În restul Europei - pe care au substituit-o dezideratului democrației. În Ucraina, Slovacia sau țările
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică - atavismul unei regiuni Înapoiate care se aflase timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu, succesul lui Jörg Haider În Austria, al lui Jean-Marie Le Pen În Franța și al cvasiomologilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau decizii care ne afectează pe noi „aici” și asupra cărora „noi” nu avem nici o putere - prejudecată pe care politicienii iresponsabili din diverse partide nu o contrazic, iar demagogii naționaliști o alimentează cu osârdie. Nu Întâmplător, la aceleași alegeri europene din 2004 care au ilustrat o scădere bruscă a interesului electorilor, mulți dintre cei care s-au ostenit să participe au votat pentru candidați cu antipatii europene fățișe, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slujbelor „noastre” când se vor deschide stăvilarele dinspre Est - a Însemnat pentru noua dreaptă cireașa de pe tort. Decretând că „barca e plină” sau acuzând faptul că guvernele au renunțat la controlul frontierelor În favoarea „intereselor cosmopolite” sau a „birocraților de la Bruxelles”, demagogii populiști promiteau că vor opri imigrația, vor repatria „străinii” și le vor restitui statul cetățenilor albi, asediați și străini În propria țară. Față de fascismul din perioada interbelică, aceste manifestări xenofobe pot părea moderate - deși, la Începutul anilor ’90, Germania s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împotriva umanității”. Ea determină și statura morală (și legală, În unele țări europene) a celor care se pronunță asupră-i. Negarea sau minimalizarea Holocaustului echivalează cu o autoexcludere din discursul public civilizat. De aceea politicienii moderați evită pe cât posibil compania demagogilor ca Jean-Marie Le Pen. Holocaustul nu mai este doar un fapt incontestabil dintr-un trecut pe care europenii nu Își pot permite să-l ignore. Astăzi, când Europa se pregătește să lase În urmă al doilea război mondial (sunt inaugurate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părțile. Acțiunile sunt săvârșite sub obsesia unui singur gând, răscala. Ea Începe atunci când durerile și mâniile nu mai pot fi stăpânite. Răscoala este reprimată violent, imediat, cu o rară cruzime și este condusă la Amara de Însuși fostul avocat Baloleanu, demagog versat, pretins apărător al țăranilor până nu de mult. El Întreprinde toate acestea pentru a fi numit prefect de noua conducere politică a țării. Lupu Chirițoiu, un fel de țăran simbol, spune: „lume fără dreptate nu se poate”. Dar cuvântul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai deștepți și mai periculoși oameni din Țara Româneasca”. Împrejurările moștenirii i-o dezvăluie pentru prima data pe Ela Într-o altă lumină. Problema intrării În război apare În prima parte a cărții, În gura proprietarului, a avocatului lătrător și demagog. Ea este dezbătută și În tren, la Cameră, În ziarele vremii. Discuția din tren, ca și cea de la Cameră, reinvie spiritul lui Caragiale, prin personaje și prin atmosferă. In prima parte a cărții, problema războiului este dezbătută ca să justifice psihologic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o formulă estetică modernă, și anume ambiguitatea personajelor. Spre exemplu, moș Costache nu este dezumanizat total de patima sa, iubirea profundă pentru Otilia o demonstrează. Aceeași ambiguitate se observă și În cazul lui Stănică Rațiu.E el este, simultan, un demagog al ideii de paternitate, dar și sentimental. Astfel, când vorbește, chiar dă impresia că iși dorește un copil și se iluzionează că este capabil de fapte bune. Cu toate acestea, băiețelul pe care il avusese ii murise din cauza neglijenței lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ideea că râsul Îndreaptă. I. L. Caragiale creează o tipologie dominată de trăsături morale negative. Pornind de la aceste considerente, Garabet Ibrăileanu afirma că autorul face concurență „stării civile”. Personajele confirmă situația: Zaharia Trahanache, tipul Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul sunt sugerate peste
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și să-ți faci haz de ei." Referindu-se la personajele caragialiene, Pompiliu Constantinescu descoperă urmatoarele tipologii umane: incornoratul, Trahanache, jupân Dumitrache, Crăcănel; juneleprim, Chiriac, Rică Venturiano, Ștefan Tipătescu, Nae Girimea; cocheta adulterină, Zoe, Zița, Veta, Didina, Mița Baston; politicianul demagog, Nae Cațavencu, Agamiță Dandanache, Farfuridi: cetățeanul alegător, conu Leonida, cetățeanul turmentat, funcționarul, Catindatul; confidentul, coana Efimița, raisonneurul Nae Ipingescu, Brânzovenescu; funcționarul servil și lingușitor, polițaiul Ghita Pristanda. Comicul de nume. Modalitatea creării chipului unui personaj prin semnificația numelui mai fusese
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și un mare strateg); Ghiță Pristanda - servil, umil față de șefi, fără personalitate (pristanda = joc popular, asemanator cu brâul, ce se dansează după reguli prestabilite, Într-o parte și alta, conform strigăturilor și comenzilor unui conducător de joc); Nae Cațavencu - ipocrit, demagog (cațaveică = haina cu doua fețe) si palavragiu (cață - unealtă, mahalagioaică); Farfuridi si Brânzovenescu, dependenți unul de altul, fiindu-și unul altuia de folos (farfurie, brânză), Întruchipează motivul personajelor complementare, exemplul lui N. V. Gogol, cunoscutul dramaturg rus, cu perechea Bobcinski-Dobcinski, din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care l-ar recomanda tactica concesiilor politice, Hervé a împins raționamentul socialist până la consecințele sale logice ultime. Iar concluzia terminală, singura autorizată de logica principiilor politice, este necesitatea doctrinară a antipatriotismului socialist. Personaj controversat până la extrem, provocateur prin vocație și demagog exersat în artificii retorice, Hervé și-a asigurat notorietatea publică printr-un gest profanator care a oripilat sentimentele pătrunse de smerenie ale patrioților francezi: a arborat drapelul național tricolorul într-un morman de bălegar. Scrierile sale violente la adresa autoritățile publice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în viziunea sa despre lume, a cărei finalitate s-a manifestat printr-o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în 1914 a devenit ultra-șovin" (Loughlin, 2001, p. 9). Prefacerea radicală de la socialismul antipatriotic intransigent la șovinismul augmentat de accente fasciste i-a asigurat un loc în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]