727 matches
-
plece. Atunci, una, două, trei Adine se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi arunca la bătaie. Agitații ăștia pe două roți cărau pizze și sandwichuri, ziare și cărți, mape de corespondență și colete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecea prin porii de plastic ai carcasei și se rematerializa la doi centimetri în spatele aparatului, pe-un suport de aer, pixeli și neon. Era ca și cum ai fi scris o poezie din care cuvintele dispăreau, transformate în imagini palpabile, curate și demente. Atâta doar că mie nu-mi plăcuse niciodată poezia. Dintr-unul din calculatoare, primul din față, tremura biblioteca Facultății de Litere, prelungită în arhitectura orașului. Fațadele blocurilor fuseseră tencuite cu printuri și pagini tipografice, coșurile caselor se ridicau din cotoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Omul meu nu figura pe ea, dar aveam totuși de unde începe. Mi-am deplasat detectivistica în cartierele sordide ale Bucureștilor. Am început reconstituirea, pe baza adreselor proprietarilor, copiate sau deduse de pe coperți din ce în ce mai vechi, chiar de Vaillant. Părea o muncă dementă, fără speranță. Mă întorceam în timp, răsucind anii, foile și scările de bloc. Uneori, paginile veneau pătate, urmele portocalii de suc la plic se întindeau pe câte trei-patru litere, făcând aproape imposibilă identificarea numelui. Alteori, găseam ștersături ca de greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cabina cu propria lui cheie, și-a așezat paltonul în cuier, chipiul pe cap și-a închis ușile. După care a răsucit maneta și 38-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la Geneva, mă exaspera. Cu puțin noroc, aș fi deturnat tramvaiul, l-aș fi putut scoate de pe șine, ca o poveste care se-apropie de sfârșit. I-aș fi modificat orarul, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știe, poate și decât credeam eu. Tramvaiul și-a urmat traseul cimentat între linii, urcând și coborând câteva coline micuțe, pe care casele se odihneau ca niște machete de polistiren. Treceam prin cartiere nobile, ferite de furia turcilor și grandoarea dementă a Imperiului: vilele păreau bogate, dar decente, cu un singur etaj și acoperiș de țiglă, ca-n Dorobanți. Fațadele străluceau proaspăt, cu tencuiala sobră, bej sau gri deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini sclipeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imaginile văzute la T.V. Nu numai copiii, ci și unii oameni cred că tot ce văd la T.V. este bun de urmat. Pe alte canale sunt prezentate femei și bărbați aproape goale/goi, care se bâțâie obscen, într o bubuială dementă. De exemplu, îmi aduc aminte de o scenă, în care un om politic din orașul Constanța, dansa cu o femeie aproape goală, având doar o ață între fese. Într-un moment al dansului, femeia își ridicase un picior și-l
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
în picioare a celorlalți se transformă în patologie, într- o obsesie paranoidă justificabilă doar medical. Intelectualul acesta care e o rușine pentru societatea socialistă, fiind atât de îndepărtat de ceea ce înseamnă omul nou, e pur și simplu dus cu capul, dement. O teză veche și dragă propagandei comuniste - cei care încearcă să compromită sistemul sunt ori nebuni, ori ticăloși, ori nelămuriți. Și atunci ? De ce e filmul pe perete la Sighet ? Pentru că un pescar rostește la un moment dat cu năduf „turnătorilor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
studii, confruntările cu militanții de dreapta, sunt evocate câteva figuri din lumea literară (Magda Isanos, George Ivașcu), reuniunile cvasimondene/cvasipolitice, „ceaiurile” uteciste. Romanul Cinema Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoșul de vânt și Corbii demenți, ar fi trebuit să alcătuiască o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
supraviețui stilistic și, deci, de a deveni convingătoare! Biruința ne trimite și aici la "oglinda întoarsă", care lasă în urmă un mister al personajelor și al epocii. Cheia înțelegerii noii "oglinzi întoarse" o găsim, de astă dată, în parabola păsării demente: "Ornitologii români au descoperit în Delta Dunării o pasăre cu penaj roșu și cu comportament bizar: vulpea îi mânca în fiecare an ouăle și îi punea în lipsa ei pietre în cuib, pe care ea, apoi, le clocea toată vara fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această orientare, "Timpul". Singurul "partid" slujit de Eminescu era România. Pentru asta a trebuit să plătească prea mult. Anghel Demetriescu, să luăm un singur exemplu, disociază tranșant "schizofrenia" între poezia genială și jurnalistica dementă, a unui nebun "nevindecabil". Maiorescu începe să distingă semne de "nebunie", bunăoară, în poezia Melancolie, fapt care a stârnit riposta lui Mite Kremnitz: "Nebunie? Poate că concepția noastră, a tuturor, este nebunie și Eminescu a prins adevăratul sens al lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele. Mureau fără un cuvînt, erau sfîrtecați, mutilați, mîini, picioare, sînge amestecat cu pămînt. La Odesa au murit 90.000 de români. Lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amîndoi, unul dă cu cotul și deschide robinetul la borș. Dar și celălalt știe să facă exact același lucru. Acum este borș peste tot. Se luptă care să fie deasupra, călare. Cînd este negrul, cînd este albul deasupra. O înverșunare dementă. În fond, în joc este milionul de dolari. Cîteva borcane de borș (sînge!) merită să împrăștii prin cușcă. Dacă și premiul doi este de ceva bănet american (așa la vreo 2-3 sute de mii de...chiar și de lei ) zău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
competiție de status între noi. Viitorul era sumbru și mizerabil, la fel ca și prezentul, așa că toți am învățat arta supraviețuirii și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără nici un rost - egalitatea de gen era respectată complet. Băieți și fete deopotrivă își transgresau genul pentru a fi în competiția pentru treapta I, treapta a II-a, pentru facultate, pentru orice. Într-o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
fondat modelele psihologice ale contemporaneității. Viitorul era sumbru și mizerabil, la fel ca și prezentul, așa că toți am învățat arta supraviețuirii și a competiției acerbe pentru acel minor orizont colorat ce se întrevedea în fața noastră în viitor. În această competiție dementă - și azi îmi dau seama că fără nici un rost - egalitatea de gen era respectată complet. Băieți și fete deopotrivă își transgresau genul pentru a fi în competiția pentru treapta I, treapta a II a, pentru facultate, pentru orice. Într-o
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
energie ca să mai citească. Tot astfel, ofițerii Luftwaffe de pe Aerodromul Pitomnik renunțaseră la sah, în favoarea unui joc de cărți, “Scart”, deoarece le era greu să se mai concentreze. În multe cazuri, mâncarea insuficientă nu ducea la apatie, ci la iluzii demente, precum cele ale misticilor antici, care auzeau voci din cauza malnutriției 2. Dezastrul de la Stalingrad a avut o influență hotărâtoare asupra politicii românești. L-a convins pe Antonescu că Germania nu poseda forța militară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
energie ca să mai citească. Tot astfel, ofițerii Luftwaffe de pe Aerodromul Pitomnik renunțaseră la sah, în favoarea unui joc de cărți, “Scart”, deoarece le era greu să se mai concentreze. În multe cazuri, mâncarea insuficientă nu ducea la apatie, ci la iluzii demente, precum cele ale misticilor antici, care auzeau voci din cauza malnutriției. Dezastrul de la Stalingrad a avut o influență hotărâtoare asupra politicii românești. L-a convins pe Antonescu că Germania nu poseda forța militară pentru a înfrânge Uniunea Sovietică și că
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
a Înserat și funcționarii au părăsit clădirea. Domnul Catz m-a invitat În biroul său, eu i-am povestit de felul În care s-a purtat și m-a ajutat Mocanu, despre care știa și el că avea un comportament dement față de evrei. A rămas chiar foarte mirat, spunându-mi că am avut un noroc extraordinar. Tot vorbindu-mi, s-a apropiat de mine și a Încercat să mă Îmbrățișeze, să mă sărute, șoptindu-mi să fiu drăguță cu el. L-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
putere. Toată această ignorare a procesului democratic părea să fie justificată de tulburările de stînga tot mai violente din 1920; la 9 octombrie 1920 a fost declarată greva generală (eșuată, în cele din urmă), iar la 9 decembrie, un evreu dement a plasat o bombă în Adunarea Națională, ucigînd și mutilînd mai mulți deputați. Era ceva simptomatic pentru spiritul anarhist predominant faptul că vînzătorii de ziare își făceau reclamă strigînd: "Au început să-i termine pe șobolani!", adică pe politicieni 47
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
drepte pe lîngă regim, a încercat să penduleze conceptual între Iorga și Legiune. Nu m-a interesat niciodată naționalismul unui partid!"17a fost răspunsul lui Iorga. Primul atentat asupra vieții lui Iorga l-a avut ca autor pe un student dement, membru al Gărzii de Fier, la 13 aprilie 1936, atentat nereușit 18. Prin a doua jumătate a anului 1937, regimul a început să-și dea seama de pericolul reprezentat de Legiune și și-a strîns rîndurile. Regimul începea să-și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tot timpul pe drumuri. — Mă rog... hai să ne păstrăm mintea lucidă asupra acestui punct... să spunem doar că era un lucru foarte improbabil! Dar... o, cum putea să nu te creadă, cum putea să te tortureze cu asemenea născociri demente! — Lucrurile nu s-au produs dintr-o dată. Hartley mai bău câteva înghițituri de vin. De la bun început a manifestat ostilitate față de Titus, poate pentru că această adopțiune a fost unicul lucru pe care l-am forțat să-l facă împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu îmi iau? Aș vrea să pot renunța la băutură, e un simbol al depravării, o dovadă că ești totuși un sclav. A fi îndrăgostit, asta-i o altă formă de sclavie, stupidă, dacă stai să te gândești, într-adevăr dementă. Transformi o altă persoană într-un Dumnezeu. Asta nu poate fi drept. Slavă Cerului că de capcana asta am scăpat. Iubirea adevărată e liberă și sănătoasă. Obsesia, romanțarea, oare poți scăpa vreodată de ele? Obișnuiam adeseori să discut cu Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajunge încă la timp ca să... Am să fug eu în locul tău, se oferi Titus. — Ai să stai aici, i-am spus, privindu-l poruncitor. Hartley, te rog așează-te aici la masă și încetează să te comporți ca o femeie dementă. Mașina va sosi probabil dintr-un moment în altul. Dar, ascultă-mă, nu vreau să te întorci acolo, nu vreau să te întorci la el, în casa lui. Vreau să rămâi aici, să rămâi aici cu Titus și cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un acces de ostilitate și o și mai accentuată retragere, care m-ar fi adus și pe mine la starea ei de nebunie; pentru că, uneori, gândeam că e nebună. Lăsând însă lucrurile așa cum erau, coexistam într-un soi de precară, dementă, misterioasă tolerare reciprocă. Din când în când, îmi repeta că vrea să plece acasă, dar accepta pasivă refuzurile mele categorice, ceea ce era oarecum încurajator. De bună seamă, cu fiecare ceas care trecea, spaima ei de întoarcere trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]