800 matches
-
de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
covor În colțul camerei. Pe pianul Închis, pe masă, pe bufetul cu sertare sunt așternute milieuri apretate din dantelă, ca acelea care umpleau fiecare loc liber din casa tatălui său din cartierul Rehavia. Mai e și un radio greu și demodat. Niște flori uscate, albastre stau Într-o vază Înaltă. Toate perdelele sunt croșetate, jaluzelele sunt bine Închise, un foc albastru dansează În lampă și din când În când se aude zgomotul ușor al petrolului care coboară din rezervor spre fitil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și milioane de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui evreiesc demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm să ne calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ani, cu puțin Înainte de moartea mamei sale, mergea Împreună cu tatăl lui pe strada Alfasi. Baruch s-a oprit și a Început o conversație lungă În germană sau poate În cehă cu un bătrân rotunjor și Îngrijit, Îmbrăcat Într-un costum demodat, cu papion negru la gât, până când copilul și-a pierdut răbdarea și s-a apucat să-și tragă tatăl de mânecă. Acesta i-a tras o palmă și a strigat la el: „TÎ durak, tî smarkaci 1 !“. Apoi i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cehă, pe care Fima nu le putea citi. În plus, avea de-acum la dispoziție colecțiile de timbre și de monede antice, nouă costume de vară și șase de iarnă, În jur de douăzeci și cinci de cravate În diverse stiluri, cam demodate, și o frumusețe de baston pentru plimbare, sculptat și cu măciulie de argint. În clipa aceea Fima nu se Întreba ce va face cu toate astea, ci ce Înțelegea un om ca el din fabricarea și comercializarea cosmeticelor. Însă fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fără să se oprească să studieze exponatele și să cerceteze cu atenție noile modele din vitrină. Îi trebuia un „aparat potrivit“, adică nu cel pe care îl avea deja, deși Rollyflex era o cameră excelentă. Dar formatul i se părea demodat, era prea mare, prea greu și nici nu reușea performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
aventură. —Ce altă aventură? am întrebat șocată. Încă mi-era greu să mi-l imaginez pe Kieran cu Tally. Imaginea care rezulta din toate astea și care-l înfățișa ca pe un seducător nebănuit era ridicolă. Poate că ochelarii lui demodați erau cei care nu se asortau cu imaginea. Sau poate pentru că-mi făcusem iluzii că-l cunoșteam bine. Îți mai aduci aminte weekendul acela când Mark și Kieran au mers în Portugalia să joace golf cam acum cinci ani? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost gust, cu care nu m-am putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și vorbește chiar atunci când nu vreau să-l ascult: „Am vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector al Comisiei pentru Cultură și consacră acest răgaz planificării unui poem care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
considere ca pe un dezechilibru pur biochimic, tratabil prin terapie medicamentoasă. Unul dintre aceștia spusese chiar că „anxietatea nu mai constituie o problemă În psihologie, n-a mai rămas nimic de studiat“. În mod similar, dinamicile de grup erau considerate demodate, un domeniu care Își cunoscuse zilele de glorie pe la Începutul anilor șaptezeci, odată cu reuniunile grupurilor Gestalt și procedurile de brainstorming. Dar acum totul era doar o amintire. Și totuși, Norman nu se putea Împăca cu ideea. El era de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pur și simplu nu se potrivea. Inclusiv ultimul mesaj: HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Argou de bulevard? Sau doar Îl pastișa pe Harry? În tot cazul, nu era modul lui normal de comunicare. De obicei.. Jerry era agramat și ușor demodat, vorbind despre entități și conștiință. Dar, din când În când, devenea brusc foarte familiar. Norman se uită la hârtii. VOM REVENI DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ PENTRU MESAJE DIN PARTEA SPONSORULUI NOSTRU. Ăsta era un exemplu. De unde provenea oare? Parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-mi cumpere un cadou de ziua mea fiindcă soția lui, cu care nu se află în relații prea cordiale, a pus mâna pe tot salariul lui prin intermediul unei hotărâri judecătorești, nu un bărbat care să mă facă să mă simt demodată și inhibată pentru că m-am înfuriat atunci când m-a anunțat că și-a tras-o cu fosta în a doua noapte după ce și-a tras-o cu mine („Dumnezeule, voi, fetele astea de la mănăstire, parcă aveți un băț în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ăla cu rochia de piele? (Amintiți-vă că asta se întâmpla în anii ’80). — Nu, șuiera ea, ăla blond, cu rasta, ăla care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mănânc“, mă holbam la ele cu o uluire și amărăciune prost mascate, simțindu-mă neatrăgătoare, plină de proeminențe și bovină. Curve norocoase, mă gândeam. Cum de poate uita cineva să mănânce? Eu aveam poftă de mâncare - ce chestie rușinoasă și demodată! Pentru că atunci când lumea se va sfârși, iar noi toți ne vom fi lepădat carcasele de muritori și vom fi în rai, când timpul va înceta să mai existe, când vom fi doar spirit în formă pură și vom avea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vâslit pe care tata le cumpărase cam cu nouă ani în urmă într-o încercare foarte entuziastă, dar de scurtă durată, de a reveni în formă. Și-acum iată-le, pe podeaua din camera lui Rachel, acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fost cuvîntul, dar dacă și la sfîrșit va fi la fel, am sfeclit-o, cine știe de ce frază mirobolantă, chiot ori termen imitativ vom avea parte. Despre stil, În ziua de azi, se aude tot mai rar. Pare ceva demodat, ieșit din uz, fără promo, fără efect. Or, la o carte nu se ajunge decît printr-o tehnică superioară, iar la o tehnică superioară nu ajungi decît după ce aștepți, cauți, alergi, transpiri ca un apucat și te rotești prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Timotei, cu extract de castravete. Și-ar mai fi și proba de interpretare a lui Michael și-ar mai fi și sensibilitatea aranjamentului. În plus, oamenii sînt buni. De parcă n-ar fi fost de ajuns două filme de acest rar, demodat model, Într-o singură săptămînă, mi s-a turnat În pupilă și The Accidental Tourist, o creație aparte a lui Lawrence Kasdan din ’87, cu William Hurt, Geena Davis, cîinele Edward și mai puțin pînă aproape deloc Kathleen Turner, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
program de muncă și activitate a Întregului popor, se presează Împreună cu alte cuvinte, două cîte două, pînă ce-și vor pierde și acestea din urmă aroma, frunzele și florile, În cadrul marilor transformări revoluționare, apoi se Îmbracă perechile rezultate În rochițe demodate, strîmte, de metal, sau, și mai bine, În saci, moment de o deosebită importanță, marcînd transpunerea În practică a mărețelor obiective, se impregnează cu o substanță ignifugă, pe pămîntul scump al patriei, ca să nu ia foc, obiectiv major, sub semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Michael Jackson de mai sus. La simpla rostire a acestui nume, sprîncenele domnului Sava se arcuiau În stufoase iritări. Se mira tot mai enervat că tinerii se duc pe un stadion atît de mare să asculte o muzică atît de demodată, cînd mult mai firesc ar fi fost să meargă la Ateneu sau să stea acasă, unde-ar fi putut asculta În liniște Beethoven. Acum, deoarece diferențele muzicale dintre Dirty Diana și Eroica par că-l pot duce oricînd pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
teme evoluția, instabilitatea și continuitatea universului uman și ale celui animal. Fără să-și dea seama - pentru că nu îngăduia ca extazul să-i fie tulburat de absolut nimic - pășea pe un teritoriu periculos: se îndrepta spre acel punct de răscruce demodat dintre pictura abstractă și cea figurativă, dintre pictură decorativă și pictură accesibilă. Era pe punctul de a deveni nevandabilă. Dar chiar și înainte de a fi în situația de a face această descoperire, existaseră regrese: o criză de încredere în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca să știu că viața În câmpul muncii la un birou nu arăta așa. Nici pe departe. Nu se vedeau pe nicăieri luminile grețoase de neon și covoarele În culori antijeg. Acolo unde ar fi trebuit să dai de o secretară demodată trona o fată tânără, super rafinată, cu pomeți Înalți și deux-pièces-uri (businessă. Accesoriile de birou pur și simplu nu existau! Acele lucruri elementare și necesare, precum dosarele, coșurile de gunoi și documentele nu se zăreau pe nicăieri. Am urmărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la seral, a obținut un post de redactor Începător la revista franțuzească Chic din Paris. La acel moment, păstra prea puține legături cu familia: ei nu-i Înțelegeau modul de viață sau ambițiile, iar ea era jenată de religiozitatea lor demodată și de cumplita lor lipsă de rafinament. Totala Înstrăinare de familie a intervenit la scurt timp după ce a Început să lucreze pentru Chic, când, la vârsta de douăzeci și patru de ani, Miriam Princhek a devenit Miranda Priestly, dezicându-se astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
distanță - sau cam așa ceva - care acum luptă În echipa adversă, În Italia. Îi interesează probabil ca și pe mine războiul ăsta afurisit... Tu ai frați, Vivien? Nu te deranjază că-ți spun Vivien? Ți-aș zice domnișoară Pearce, dar sună demodat În vremuri ca acestea. Ai frați? — Unul singur, dădu Viv din cap. — Mai mare sau mai mic? — Mai mic, zise ea. Șaptesprezece ani. — Șaptesprezece ani! Pariez că-i place chestia asta la nebunie, nu-i așa? De abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]