828 matches
-
fac oamenii? Merg la sală, presupuse ea, dând ochii peste cap (și dorindu-și să fi fost cineva acolo să o vadă făcând asta). Lisa se mândrea că nu se duce niciodată la sală, mai ales în Dublin. Era foarte demodată toată alergătura aceea și trasul inutil de fiare. Industria de fitness din Irlanda era atât de înapoiată, încât acolo încă se credea că mișcarea era o idee nobilă. Nu, Lisa era interesată de modalitățile ceva mai puțin violente și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
distanță - sau cam așa ceva - care acum luptă În echipa adversă, În Italia. Îi interesează probabil ca și pe mine războiul ăsta afurisit... Tu ai frați, Vivien? Nu te deranjază că-ți spun Vivien? Ți-aș zice domnișoară Pearce, dar sună demodat În vremuri ca acestea. Ai frați? — Unul singur, dădu Viv din cap. — Mai mare sau mai mic? — Mai mic, zise ea. Șaptesprezece ani. — Șaptesprezece ani! Pariez că-i place chestia asta la nebunie, nu-i așa? De abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
amestecasem hainele, topuri de la Hennes, pantaloni de la Zara, pulovere de la Joseph. Acum, În ciuda faptului că ieșeam rar la restaurante ca Zuma, aveam o viață socială mai plină decît oricînd Înainte. Nu sînt genul competitiv, dar deseori m-am simțit ușor demodată și prost Îmbrăcată, În tovărășia iubitelor și soțiilor prietenilor lui, și hotărîsem să mă țin mai atent sub observație și să Încep să-mi cumpăr haine mai bune. Chiar dacă acestea erau la reduceri. Majoritatea prietenilor lui Dan erau foști colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că urma să fie o invitație aruncată pe apa sîmbetei, dar el a venit pînă la urmă. În timpul ceremoniei, tata și soția lui au stat În rîndul al patrulea, Înțoliți În hainele de duminică, părînd lipsiți de orice strălucire și demodați În comparație cu prietenii foarte chic ai Lindei și ai lui Michael. De fiecare dată cînd mă uitam la ei, observam că nu se simt În largul lor, că sînt copleșiți și - oare mi-aș fi putut vreodată imagina una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e de părere că ești incredibil de sexy. — Fugi de-aici! Serios! — Dar nu sînt sexy! RÎnjesc ca motanul de Cheshire. De ani Întregi nu mi-a mai spus nimeni că sînt sexy. Nici nu sînt, sînt mamă. O mamă demodată, care-și petrece majoritatea timpului nemachiată, Îmbrăcată În pantaloni de trening Gap și adidași, excepție făcînd momentul În care am făcut efortul de a ieși cu Lisa și-am sfîrșit În compania lui Charlie Dutton. — Știu! rîde Fran. Am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vrumpic să rezolv cazul ăsta, e scrântit de behăie, Îi spun eu lui Gus. După părerea mea, astai o tactică, clatină Gus din cap, plictisit. Îmi place Gus. Arată ca o păpușă de-a lui Jim Henson și e cam demodat, dar Îmi place de el. Posămi permit să-mi placă puțoiu. Deși și el e În cursa pentru promovare. Ce șanse am Împotriva lui? Prea mari ca să le calculez. — Ai al dracu de multă dreptate. Să renunț la săptămâna mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Focul iluminează, dar și ascunde. Distruge, dar creează. Focul transformă. Și este în centrul următorului număr pe care l-am ales pentru dumneavoastră. Eu îl numesc „Omul-Carbonizat”... Școala Cartierului de pe Fifth Avenue din Greenwich Village este o clădire din calcar demodată și modestă, după cum arată și numele. Puțini ar crede că multe din odraslele celor mai bogați și mai influenți oameni din New York învață aici să scrie și să citească. Școala este cunoscută nu doar ca o instituție de învățământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
către Kara, care ridică din umeri. - Noi vorbim totdeauna cu audiența. Un fel de sporovăială. Pe vremuri, artiștii se adresau privitorilor cu „preastimata mea audiență” sau „onorate doamne și onorați domni”. Dar acum toată lumea crede că e cam pretențios și demodat. Se preferă astăzi expresii mai puțin formale. - Să mergem mai departe. - Nu mai știu, Sachs. Cred că sunt secătuit. Nu mai văd decât o mare pată neagră. - Pot să pariez că asta nu e tot. La fel ca o probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua strălucitoare din marmură, nu mai rămăsese nici o urmă din mobilierul greu, demodat, care nu încerca să îți ia privirile, dar tocmai prin asta prețiozitatea sa sporea, pereții acoperiți cu lemn șopteau vorbe de dragoste. Comand un pahar cu vin roșu, deși din câte se pare nu am nici un motiv pentru a sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un scai. Atenția mi s-a întors la ceea ce îi spunea Baby Belindei. —... când i-a spus că acele culori asemănătoare cu pielea nu mai erau la modă. Roz-portocaliu sau nimic. Și, oricum, buzunarele din dreptul sânilor erau atât de demodate! El a fost fantastic, ei nu îi puteau reproșa nimic. Și au scos-o din colecție? — Ah, bineînțeles! James și Susie, după multe smucituri, ieșiră din salon, clătinându-se încet în direcția noastră. — B’linda! a exclamat James. Dragă B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat pînă În tavan. De el era prins cu pioneze un orar de autobuz, tipărit În două culori. Am privit spre stînga, de-a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un cap de fată tunsă băiețește, iar sub birou doi genunchi albi, rotunzi, strîns lipiți. Bună seara, am zis, mai voios decît ar fi fost cazul, frecîndu-mi Între timp brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În fața stîlpului de telefon, localul acela cu intrarea puțin Înclinată... Acolo nu poți intra neînsoțit... Bănuiesc că se simt oarecum vinovați... din pricină că se joacă de-a dispăruții... Ușa era din plăci de lemn. Avea ciocănaș și balamalele-i scîrțîiau. Lămpile demodate aruncau o lumină ce făcea ca umbrele să iasă și mai mult În evidență. Pe lîngă barul dotat cu scaune Înalte, se mai găseau trei mese. Îți lăsa impresia unei atmosfere În care nu interesează decît scopul practic imediat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
reportaj turistico-culinar despre Geneva, difuzat de TV5. Cuțite în inimă și (aproape) lacrimi în ochi. Sentimentul că am fost izgonit din paradis și că mi-am pierdut iremediabil libertatea. Sclav, dar liber. Pedalând pe bicicleta mea cu coș de cumpărături, demodat, dar util, pe străzile din Geneva am gustat senzația sublimă a detașării de lume. STOP. Mirel 7 februarie 2006 Aș vrea să-ți scriu ca de obicei despre enervări, dar observ că, pentru moment, nu am prea mari motive de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Și unele dintre ele (mai ales gențile și bijuteriile ) sunt false. Șșșșșșș... — Am avut o întâlnire, spun și sunt sigură că m-am înroșit. N-am mai folosit cuvântul ăsta de așa de mult timp încât aproape am uitat ce demodat sună. O întâlnire. Hmmm. Nu prea numesc nopțile în care ies cu Tim întâlniri. De fapt, nu prea știu ce sunt. Pur și simplu le văd ca pe seri în care ies. Cineva alături de care să pierd timpul. Doamne, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
geam erau indispuși în somnolența lor cu toate că se anunța o zi frumoasă. Asta-i profesoara de pian a Monicăi? întrebă unul. Asta-i, răspunse Viorel Angelescu după un timp. Trecuse strada o tânără uscățivă. Purta în mână o poșetă minusculă, demodată. E o tipă dată naibii dar ce-i al ei este al ei, știe muzică și o s-o țină ca meditatoare cu toată scumpetea ei. Bună dimineața, domnișoară, salută Angelescu aplecat peste pervaz. Tocmai aeriseau biroul. El se gătise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iar când se apropie ora cinei, trebuie să-l tratăm cu mâncăruri scumpe, comandate la domiciliu. Și trebuie să-ți mărturisesc că tata și-a plătit întotdeauna taxele, nu a trișat nici măcar o singură dată. Așa e el, un tip demodat, dar n-ai cum să-l potolești pe funcționar pentru că el nu face decât să scormonească și să scormonească. „Venitul e cam mic!“ Zău că nu glumesc, Watanabe. Normal că venitul e mic dacă nu avem de unde să mai scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nagasawa, ar zice că este numai vina mea dacă sunt nefericită și că el nu are nici un amestec. — Altfel n-ar fi Nagasawa! Să știi, Watanabe, că nu sunt chiar atât de deșteaptă. Aș spune chiar că sunt proastă și demodată. Mie puțin îmi pasă de „sisteme“ și „responsabilități“, pe mine mă interesează să mă mărit, să mă țină bărbatul meu în brațe în fiecare noapte și să fac copii. Nu-mi doresc mai mult de atât de la viață. — Dar așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să îl aștept. Îl iubești chiar atât de mult? — Da, răspunse ea fără pic de ezitare. — O, Doamne! am exclamat eu, terminându-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc din suflet pentru bandaj și bere. În timp ce mă încălțam, în hol, a sunat telefonul. Hatsumi s-a uitat la mine, apoi la telefon, și iar la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi fost Însuși marele Rigoberto. Pesemne că Dora Își invitase oaspetele În camera de zi și pusese un disc de vinil la gramofon. Devenind mai circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca s-o enerveze pe Asya. A Împins farfuria cât colo, a tras scaunul și s-a ridicat. În seara aceea, la nouă și un sfert, În livingul unui konak din Istanbul, odinioară elegant și opulent, Însă acum de mult demodat și dărăpănat, Asya Kazanci baleta pe un covor turcesc, cu o expresie romantică pe față, brațele Întinse, mâinile ușor Îndoite În așa fel Încât degetele mijlocii să le atingă pe cele mari, În timp ce furia și ura se Învârtejeau În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
considere ca pe un dezechilibru pur biochimic, tratabil prin terapie medicamentoasă. Unul dintre aceștia spusese chiar că „anxietatea nu mai constituie o problemă În psihologie, n-a mai rămas nimic de studiat“. În mod similar, dinamicile de grup erau considerate demodate, un domeniu care Își cunoscuse zilele de glorie pe la Începutul anilor șaptezeci, odată cu reuniunile grupurilor Gestalt și procedurile de brainstorming. Dar acum totul era doar o amintire. Și totuși, Norman nu se putea Împăca cu ideea. El era de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pur și simplu nu se potrivea. Inclusiv ultimul mesaj: HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Argou de bulevard? Sau doar Îl pastișa pe Harry? În tot cazul, nu era modul lui normal de comunicare. De obicei.. Jerry era agramat și ușor demodat, vorbind despre entități și conștiință. Dar, din când În când, devenea brusc foarte familiar. Norman se uită la hârtii. VOM REVENI DUPĂ O SCURTĂ PAUZĂ PENTRU MESAJE DIN PARTEA SPONSORULUI NOSTRU. Ăsta era un exemplu. De unde provenea oare? Parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector al Comisiei pentru Cultură și consacră acest răgaz planificării unui poem care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere. Ceea ce părea tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare de pe ulița prăvăliilor. ,,Arătați ca două prințese, domnișoarelor", spusese atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]