4,078 matches
-
păcat, tot el ni-l înfățișează ca aspru spre a ne îndoi de iertare și a cădea în desnădejde” (Scara, Cuv. 5, 11) de aceea - continuă același sfânt - „nu te speria chiar dacă vei cădea în fiecare zi și nu te depărta de la calea lui Dumnezeu ci stai cu bărbăție și fără îndoială că îngerul tău păzitor va cinsti răbdarea ta... nimic nu se poate asemăna cu mila lui Dumnezeu, nimic nu este mai mare ca ea” (Ibidem, Cuv. 5, 38). În
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Cultural > Vizual > CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Motto:"Nu depinde doar de tendința de a se depărta, ci și de percepția, deseori negativă, pe care bărbatul o are despre trupul lui, față de sublimarea fetișista a frumuseții femeiești"- Elisabetta Leslie Leonelli -"În lipsa unui model de bărbăție sau feminitate sub raportul sexualității trebuie să-l reinventăm la justă valoare
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
au fost și înainte de a ne naște noi... Cruci au crescut mereu în timpul nostru și cruci vor fi și după noi, vor fi întotdeauna... Cu fiecare cruce pleacă un gând, pleacă o adiere, pleacă un suflet mai apropiat ori mai depărtat de noi, care a însemnat un ceva pentru tine sau pentru mine ori pentru alții, multi și necunoscuți, pierduți în mulțime, dar cu suflet, asemeni nouă... Așa a fost de când lumea și pământul și așa va fi până-n sfârșitul veacului
TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383634_a_384963]
-
Articolele Autorului Pe miriști se împleticea ploaia ca o pasare beata. Suveici de vânturi uscațive depănau fuioare din covoarele colorate al aripilor de fluturi. Și tu ai descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
ceva deosebit... Și ca urmare, Răscumpărătorul nu a dat morții prețul pentru noi... nici n-a înfrânt pentru sine împărăția morții... Nu a omorât moartea în trup, nu om a înviat în Iisus Hristos cei ce am murit în Adam... Depărtează-te, deci, de la rătăcire, de voiești, omule, și cunoaște că Iisus Hristos, făcându-se om adevărat, a fost vestit de cuvântoâătorii de Dumnezeu ca unul ce poate fi descris prin cuvinte și zugrăvit. Pentru că cele ce cuvântul le înfățișează istoriei
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
-i fim alături. Fiul: Ați face bine dacă m-ați lăsa singur să-mi plâng mama. Baba 1: Trebuie rânduită, spălată, îmbrăcată, aranjată. Când or să vină oamenii la priveghi trebuie să arate bine. (Babele înconjoară trupul muribundei. Fiul se depărtează pierit.) Fiul: Babele! (O clipă e liniște.) Pe urmă se duc trei zile la rând la mormânt să tămâieze ca mironosițele. (Din nou e liniște.) Babele! Scena a II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
nu-și credea urechilor ce auzea, de unde se aștepta la un șir de reproșuri din partea ei, dintr-o dată a simțit-o un aliat de nădejde. S-a apropiat de ea, a îmbrățișat-o, a sărutat-o pe frunte, apoi a depărtat-o puțin de el și a privit-o cum nu o mai făcuse demult, a admirat-o în toată splendoarea ei de femeie trecută de 45 de ani bine conservată. Părul pană de corb natural fără niciun fir alb, lung
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cum se face că ... Citește mai mult Fără surle și trâmbițe, fără clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
tine am pășit în iad, Ca să te caut și să-ți dau odihnă. PAHARUL ACESTA În nelegiuire am fost zămislit și în păcat am fost născut - așa că nu-s venit tocmai eu, copil al deșertăciunii, spre mântuirea neamurilor. De aceea depărtează Doamne, de mine paharul cel rostit pentru vecie și poartă-mi pașii pe cărări plăcute, senine și limpezi, ce se bulucesc spre iadul de zi cu zi anodin si monoton cu care sunt obișnuit. Sincer, eu tânjeam mai degrabă după
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
gară, Andrei cu capul întors îi trimitea un ultim salut femeii, care rămasă în curtea pensiunii, flutura o batistă; în colțul ochilor Violetei apăruse o lacrimă, era de bucurie pentru noua ei viață și de tristețe pentru cel ce se depărta, în goana mașinii conduse de Victor. Referință Bibliografică: Călătorie neterminată VI / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
un capăt al vagonului și în ordine cronologică se vor termina în celălalt capăt al vagonului, ghinion, cum ar spune un clasic în viață,dacă rândul de scaune avea trei numere în ordine, rândul din fața lui avea numere cu mult depărtate de celălalte. Pe o distanță de 200 de km, bietul nostru tren care părea, că se târăște cu o ultimă suflare, a ajuns, la destinație cu o întârziere de 50 de minute, nu eram supărat, am fost bucuros, că am
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
fi vrut să știe cum e mai bine să facă, mai mult, nu știa dacă poate avea încredere deplină în secretară. Dimineața femeia a plecat la serviciu, înainte de a ieși pe ușă l-a atenționat pe Gilă să nu se depărteze de bloc dacă iese la joacă. Rămas singur, băiatul s-a uitat prin casă, voia ceva să se joace, negăsind nimic a ieșit afară cu gândul de a găsi copii de vârsta lui. Toți erau la școală. Atunci a hotărât
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune” . Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
mișcări, nu să faci din ei un arc întins pentru nevoile lui Obama!), a întors-o ca la Ploiești. Putin e acum băiat bun pentru Juncher, e forțosul lumii și nu poți să-l vorbești de rău, nici să te depărtezi de el, pentru că la nevoie, Putin va scăpa Europa de bau-bau. „U.E. trebuie să-și restabilească relațiile practice cu Moscova și să nu lase Washingtonul să dicteze în Europa. Trebuie să tratăm Rusia decent. Rusia trebuie tratată ca un egal
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune”1. Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
Stațiune o cetate cu adevărat liberă și prosperă. Un refugiu al poeților, al pictorilor: un bastion al artiștilor, ai fi putut! Măcar într-o carte au nevoie de așa ceva. Vei reveni. Nu! Artistul ghiftuit își pierde încrâncenarea, acuitatea simțurilor, se depărtează de starea de grație! Încerci să-i aduci pe toți la condiția ta, nesigură, solitară, aplecată spre bizar. Îți place să privești, năuc, în portofelul mai mult gol? La frigiderul scos din priză, la notele de plată, neachitate cu lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu hotărâre torța din mâna unuia dintre zbiri și o apropie. Mortul era rezemat de unul din stâlpii de susținere ai schelei. Era Îmbrăcat În niște veșminte uzate și cenușii, iar mâinile Îi erau legate la spate. Picioarele Îi erau depărtate, iar genunchii ușor flexionați, ca și când s-ar fi pregătit să facă un salt. Capul și grumazul erau acoperite cu un strat de var care Îi reproducea În mod grosolan fizionomia. Dante Își reprimă instinctul de a-i sări În ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
altceva? Augustino părea dezamăgit. Mă gândeam că mintea dumitale superioară o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar poate că judecata mi-a fost determinată de zvonurile despre domnia ta. Dante strânse din dinți. Apoi Își depărtă privirea, ca și când ar fi fost interesat de oamenii din preajmă. — Mi-am format, totuși, o impresie, zise el apoi, fixându-l iarăși. — Care? — Că voi toți știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el evaziv. De undeva începu să cânte o mierlă. Adia un vântișor și mirosea frumos de te trăznea. — Noi vă lăsăm acum o clipă! - spuse hanul. Apoi, întorcându-se spre Metodiu: Să mergem, părinte. Vreau să-ți arăt haremul. Se depărtară. Tinerii rămaseră singuri. — Șezi! - spuse tătăroaica. Relaxează-te. îi fi ostenit. Călătorești mult? — Enorm de mult! - zise Iovănuț așezându-se cu sfială. — Dar de ce umbli atâta? — Oamenii sunt ca banii. Ăia sunt mai buni care îmblă în toate țările. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lua altul mai slab și mai prost croit, de unde-aș mai ști eu ce hram porți? — Forma gingașă a mâinilor, degetele rotunde și un pic boante, din cauza obiceiului de a bate darabana când ascultă jalbele supușilor, barba îngrijită, urechile puțin depărtate de cap, gata să prindă orice zvon, pieptul cam mic, da-n care bate-o inimă curată, suava boltire a burții în care n-au pătruns decât mâncăruri de soi, picioarele scurte, vânjoase, luând oarecum forma ovală a calului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi mare de apă unde, mai încolo, se zărea plutind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]