16,736 matches
-
gratuit sau la prețuri scăzute; • colonii de vacanță (îndeosebi pentru copii provenind din familiile cu venituri modeste); • cantine școlare și școli cu orar prelungit (îndeosebi pentru țările din Europa Centrală și de Vest). 4. Asistența pentru îngrijirea copiilor și persoanelor dependente: • servicii de îngrijire diurnă a copiilor la domiciliu sau în locuri special organizate; • servicii de îngrijire temporară a copiilor, îngrijire în perioadele de criză din viața unei familii (îmbolnăvirea mamei, absențe fortuite etc.); • servicii pentru îngrijirea vârstnicilor (la domiciliu sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau în locuri special organizate; • servicii de îngrijire temporară a copiilor, îngrijire în perioadele de criză din viața unei familii (îmbolnăvirea mamei, absențe fortuite etc.); • servicii pentru îngrijirea vârstnicilor (la domiciliu sau instituționalizat); • servicii pentru asistența și îngrijirea altor persoane dependente (persoane cu handicap); • servicii pentru familiile cu dificultăți de socializare. 5. Servicii de consiliere familială (dezvoltate mai întâi de sectorul privat din țările puternic dezvoltate, aceste servicii au început să se extindă, sub control public, în toate țările europene și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publică nu se responsabiliza. Un bărbat fără loc de muncă este considerat șomer și, măcar pentru o vreme, primește sprijin din partea statului 62; o femeie fără loc de muncă rămâne exclusiv în grija familiei sale, față de susținerea căreia devine total dependentă. Ca un rezultat al negocierilor dintre patronat, sindicate și guvernanți, au fost acordate de la bugetul de stat subvenții mai ales pentru ramurile industriale unde lucrau preponderent bărbați: în minerit, siderurgie, construcții de mașini 63. Șomajul îi afectează mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
E. Zamfir, 1998, p. 75). Îngrijirea copiilor, bătrânilor, persoanelor cu handicap în comunitate, mai precis în familie, este opusă (prin modul de realizare și prin climatul afectiv creat, prin relațiile interumane stabilite, prin efectele asupra persoanelor îngrijite) instituționalizării (internării persoanei dependente într-o instituție specializată) și preferabilă, permițând un trai cât mai normal, într-un mediu familiar, alături de persoanele dragi. Atunci când o politică publică urmează să fie implementată, se face apel la un set de mijloace (considerate adecvate pentru transpunerea acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să fie implementată, se face apel la un set de mijloace (considerate adecvate pentru transpunerea acesteia în practică). De exemplu, politicile educaționale, cele privind sănătatea populației, politicile pentru echilibrarea pieței muncii și în vederea combaterii șomajului, cele de suport pentru persoanele dependente; toate aceste tipuri presupun familia și comunitatea ca instrumente voluntare de intervenție socială. Argumente în favoarea apelului la familie și comunitate, ca instrumente ale politicilor publice, pot fi: • familia și comunitatea asigură o îngrijire mai adecvată a membrilor săi, fiind în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a contribuției publice mult mai semnificativă prin mecanismul de impozitare (de pildă, în privința impozitului pe venitul global, pentru perioada când părintele singur are în întreținere copii minori, se prevede o anumită cotă de deducere, ținându-se seama de numărul persoanelor dependente din familie), incluzând o arie mai largă de categorii de impozitare. Măsurile de acest tip trebuie corelate cu cele stimulative privind menținerea părintelui singur pe piața legală a muncii. O altă direcție de intervenție ar putea fi ajustarea veniturilor familiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este soție și mamă, își asumă răspunderea pentru reproducerea condițiilor de viață ale membrilor familiei, administrează resursele în plan privat, oferă suport afectiv membrilor familiei, îi îngrijește. În această perspectivă, rolurile femeilor și ale copiilor, ca și ale tuturor persoanelor dependente din familie (bătrâni, bolnavi) erau inferioare față de cele ale bărbaților, subordonate acestora. În acest sens, se poate vorbi despre un model de familie patriarhal. Modelul patriarhal descrie o societate în care domină relațiile de autoritate, în care există o ierarhie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
temeiuri ale stabilirii unor ierarhii ca ierarhii valorice, normative, comportamentale. Logica de fundament este una disjunctivă: sau-sau. O astfel de logică este una ce favorizează dihotomii de tipul: cultură/natură, creație/procreație, minte/corp, intelect/sensibilitate, inteligibil/sensibil, autonom/dependent, puternic/slab, public/privat. Primul termen este determinant, superior, pozitiv, iar cel de-al doilea este determinat, inferior, negativ. Aceste dihotomii pot fi tratate prin analogie cu relația bărbat-femeie, masculin-feminin (M. Miroiu, 1995, p. 50). Comportamentul așteptat este în conformitate cu ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
remunerată în afara casei, iar femeile acopereau necesarul de muncă de acasă, având grijă ca nevoile membrilor familiei lor să fie cât mai bine satisfăcute. Erau casnice. Acesta este un statut de subordonare, erau (și se receptau ca atare) vulnerabile și dependente de soții lor. Femeile sunt purtătoare ale încărcăturii de gen a trecutului lor. Au fost socializate astfel încât să nu fie capabile de competiție, fiind tratate ca sensibile și emoționale. De aceea, ele vor prefera spațiul protejat al familiei. Așa vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celelalte tipuri de inegalități între femei și bărbați se păstrau (inegalitatea privind accesul la resurse, inegalitățile de venituri, inegalități privind recunoașterea socială etc.). La acestea, se adaugă inegalitățile din sfera privată în ceea ce privește diviziunea muncii în gospodărie, a responsabilității față de persoanele dependente din familie. Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
după cum crezi de cuviință (inclusiv o neglijezi, dacă te plictisește). În acest context, se poate remarca un dezechilibru între drepturi și îndatoriri. Femeile au mai multe obligații, bărbații au mai multe drepturi unii față de alții și față de minorii și persoanele dependente din familie. Într-o relație de cuplu nelegalizată, în care gama de opțiuni privind aranjamentele în sfera privată este mai mare, bărbații vor fi puși în situația de a negocia raporturile existențiale cu partenerul feminin dacă doresc să păstreze relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prin liberă opțiune și nu sunt o problemă publică. Bărbații fără ocupație sunt însă o problemă politică asumată ca atare. Munca desfășurată în sfera casnică este ignorată, subapreciată tocmai pentru că nu este aducătoare de venit. De aceea, multe dintre persoanele dependente sunt mai cu seamă casnice, mame singure, femei în vârstă. O categorie aparte sunt adolescenții care s-au despărțit de familiile lor. De cele mai multe ori, dependența de sprijinul public este asociată singurătății în plan privat. Dependența poate fi gândită într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sprijinul public este asociată singurătății în plan privat. Dependența poate fi gândită într-un alt registru și prin referire la cel/cei care acordă suport. Din acest punct de vedere, deosebim : • dependența față de o persoană, de obicei rudă a persoanei dependente (de pildă, dependența copilului față de părintele său, dependența soției față de soț, dependența bătrânului față de copilul său adult etc.); • dependența față de o instituție (casă de copii, cămin de bătrâni, cantină de ajutor social etc.). O dependență de un dramatism aparte trăiesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a absorbit în personalitatea sa independența asociată cu interpretarea ideologică a rolului său, în timp ce personalitatea femeii, cea care îngrijește și crește copii, s-a impregnat până la saturație de dependența celor pe care îi slujește. Opoziția dintre personalitatea independentă și personalitatea dependentă trasează o serie de opoziții ierarhice și dihotomii esențiale în cultura modernă: masculin/feminin, public/privat, economie/familie, muncă/îngrijire, succes/dragoste, individ/comunitate și spirit competitiv/sacrificiu de sine. (Nancy Fraser, Linda Gordon, 1997) Acestea sunt atât stereotipuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să ofere ocrotire. Sunt și cazuri în care femeile părinți singuri se reintegrează în familia de origine, căutând împreună cu copiii săi protecția tatălui-bunic. O ultimă variantă pe care o iau în discuție privește pur și simplu depășirea comportamentului etichetat drept dependent. Înfruntarea problemelor de viață, asumarea responsabilităților pot învăța treptat o persoană să aibă încredere în resursele personale și încet-încet să devină autonomă. În extrema cealaltă, se poate supralicita spre statutul „de trei ori femeie”70. Statutul de mamă căsătorită este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Peste o anumită încărcătură de responsabilități, persoana ce desfășoară activități de îngrijire ajunge tributară sistemului relațional de sprijin, fără de care nu reușește să realizeze efectiv îngrijirea pe care este nevoită să o presteze. Situația persoanei împovărate de îndatoririle față de persoanele dependente din familia sa este una de pierdere a autonomiei, cel puțin temporar. Dependența permite o corelare a termenilor: feminin, privat, familie, îngrijire, dragoste, sacrificiu de sine. Emanciparea din starea de dependență se poate face prin sprijin din partea comunității. Există nenumărate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atingerea unei autonomii care să fie dublată în mod nemijlocit de o anume recunoaștere a puterii (a abilităților, a capacităților) persoanei în cauză. Astfel, se va dobândi autonomia, nu atât în sensul capacităților care-i permit persoanei să nu fie dependentă, ci o autonomie care-i permite să fie puternică. Din perspectiva politicilor publice, realizarea capacitării persoanelor singure ar putea însemna, sub un anumit aspect, scutirea de intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sociale în care copilul lor are posibilitatea să intre - de aici, de puține oportunități ce li se deschid copiilor acestora. Dacă scopul lor ca mame este o dezvoltare în condiții bune sub aspect psihoafectiv a copilului, atunci ajung să fie dependente, indirect, ce e drept, de alocația paternală. Mecanismul de subordonare a femeilor față de bărbați se păstrează în măsura în care femeile ca mame singure nu pot acoperi întreaga alocație parentală de care copilul are nevoie. Emanciparea femeilor în plan privat nu se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
exista o diviziune a muncii, astfel încât bărbații erau răspunzători de procurarea mijloacelor de subzistență pentru familia lor, iar femeile erau preocupate de nașterea, creșterea și educarea copiilor și de administrarea treburilor gospodărești. În această situație, femeile și copiii apăreau ca dependenți de tatăl familiei și, astfel, se consacra ordinea patriarhală. În cazul femeilor, se observă un adevărat paradox: acestea sunt capabile, respectiv, incapabile de a încheia un contract. Conform teoriei contractualiste clasice, femeile nu sunt independente, ci subordonate soților, care le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cinci ani decât pe bărbați de pe piața muncii. Legitimarea unei astfel de politici este protecția, fie a mamei și copilului, fie a femeii „muncite” mai mult. Consecința este însă aceea că femeile pierd în competiția profesională și devin tot mai dependente de veniturile bărbaților. În aceste condiții, așa cum au remarcat Pasti și Ilinca (2001), inegalitatea devine dependență. Pentru femei, în general, se acreditează și existența unor ...discriminări mai subtile: eliminarea tacită din profesiile sau pozițiile ierarhice care au câștiguri ridicate, educația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
venituri față de familiile complete decurg din faptul că, în principiu, un singur venit (adus de persoana adultă din familie) este distribuit astfel încât să acopere necesarul întregii familii (la care, pe lângă minorii din întreținere, se pot adăuga și persoane în vârstă, dependente etc.30). Uneori, diferențele de venituri conduc și la diferențe de status. Persoanele din familiile monoparentale sunt mai sărace, deci mai vulnerabile, iar statusul lor este diminuat. Inegalitățile de status dintre părinții căsătoriți față de cei necăsătoriți, divorțați sau văduvi pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
eliminarea oricărei forme de discriminare se aplică în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii și informării, participării la decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera privată, nu fac obiect de interes în legile discutate. Legea definește discriminarea pozitivă sau măsurile stimulative drept acele măsuri speciale prin care se intenționează accelerarea realizării în fapt a egalității de șanse între femei și bărbați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și presupunea anumite strategii adaptative, apare cu o mare probabilitate șansa repetării lor la noua generație. Marginalizarea ajunge să fie învățată ca una dintre cele mai severe lecții de viață. Cu cât oamenii sunt mai săraci, cu atât devin mai dependenți de sprijinul celorlalți și mai îndepărtați de aspirația spre libertate și de dorința autoafirmării. Participarea la viața publică, dincolo de prezența mai mult sau mai puțin formală la vot, este condiționată de un interes minim, deoarece lupta pentru supraviețuire se află
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
referă la ilegalitatea concedierii femeii gravide sau a celei care se află în concediu de maternitate). Convenția nr. 165/1983, privind șansele egale și tratamentul egal pentru lucrătorii bărbați și femei: se evidențiază responsabilitățile lucrătorilor bărbați și femei față de copiii dependenți de ei. Art. 5 vizează dezvoltarea și promovarea serviciilor la nivelul comunității, publice sau private. Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (adoptată în 1981, ratificată de România în 1982) Art. 11: Pentru a preveni discriminarea față de femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
afla mereu pe masa din salon, lângă pian. Ne va aminti în fiecare zi de existența ta. Datorită Bibliei lui Doré, nu te vom uita niciodată. Și imaginile vor dăinui, indiferent dacă tu le privești sau nu. Biblia nu e dependentă în nici un fel de tine. Orice vei face în viață, Hristos, de exemplu, va fi pus în mormânt la pagina 180 și se va înălța la ceruri trei pagini mai încolo. Bineînțeles, am spus. Așa cred și eu. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]