35,729 matches
-
imagina că ar fi vreodată iubiți. Dar teoria lui merge chiar mai departe: convingerea că nu putem fi niciodată iubiți stă la baza ființei omenești, indiferent de cum e alcătuită fizic, de ce cusururi sau farmece are. De ce? Pentru că de această convingere depinde putința noastră de a ne vedea așa cum sîntem în realitate, de a fi conștienți de noi înșine, cu prețul de a rămîne definitiv înstrăinați și singuri. Templul de Aur, de care Mizoguchi e obsedat, este simbolul frumuseții absolute și inaccesibile
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
să rîdă de ridicolul situației în care se află el, autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e că o face cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a baricadei se situează cititorul, de partea diaristului sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil, amoral. Însă una din fațetele cele mai caracteristice ale Jurnalului lasă o mărturie tocmai
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
stăpînite de el cu secole în urmă. Titlul romanului este doar aparent transparent, pentru că deși anunță dintru bun început o viziune aparte asupra dragostei, el lansează totodată întrebarea evidentă: care sînt ceilalți demoni? Înainte de a-i căuta un răspuns, care depinde, evident, de felul în care citim cartea, merită constatată legătura implicită dintre dragoste și acești "alți demoni". În virtutea acestei legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
făptură umană de care e atașat. Sierva Maria este, astfel, nu atît un personaj (o vedem în foarte puține ipostaze, toate tipizate și generice), cît o metaforă a iubirii care atinge pe toți cei din jur, smintindu-i sau iluminîndu-i, depinde cum vrem (și mai ales cum vor ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
care se păstrează cu gura în zilele noastre. La Ateneul Român, Filarmonica bucureșteană reușește în continuare asemenea performanțe. Atât la nivelul manifestărilor simfonice cât și a celor camerale. Este cazul să se amintească o dată în plus că nivelul concertelor simfonice depinde în covârșitoare măsură de calitatea repetițiilor, de autoritatea profesională a șefilor de orchestră?...și mai puțin de inspirația de moment, de mobilizarea pe scenă, în concert, a membrilor ansamblului, de capacitatea improvizatorică de a ne "descurca" pe loc. Este un
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este acela de a scrie. Dar cartea poate avea un anumit efect asupra cititorilor, a publicului, tot într-un fel angajant. Dacă prin intermediul cărții este realizat un atare angajament, depinde doar de felul în care cartea este scrisă... R.B.: În același eseu în care vă refereați la angajamentul scriitorului ați afirmat că după dispariția Cortinei de fier arta și literatura stau din nou în centrul atenției, o afirmație demnă de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
este o formă a insularității și cercetarea atentă a dispunerii spațiului privat față de cel public spune multe despre organizarea discursului public/ civic într-un oraș, refacerea înfățișării civilizate a orașelor mari din România necesitînd atît refacerea spațiilor private ("spațiul public depinde de existența spațiului în întregime privat în care se întemeiază ființa", p. 161), cît și a piețelor de reuniune a egalilor: "nici încălcare primelor nu este de natură să înființeze spațiul public, nici desfigurarea celei din urmă șa "insulei" publice
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
hainele. Toate. Cu masca de gaz pe față, fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în abur. Reprezentația s-a terminat. Aplauzele sunt inutile. "Morții depind integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a pornit de la București spre Europa superiorității provizorii. An die Musik de Pip Simmons. Muzica: Chris Jordan. După o idee originală de Rudy Engelander. O coproducție realizată de Teatrul
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele se înmulțesc, iar regulile sunt nedeclarat încălcate (așadar cu oboseala repetiției fără perspectivă, a sfidării fără adresă și fără a pune reguli proprii în loc), cu atât se ratează
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
pildă, sau ale unor feministe radicale așteaptă să fie traduse. Dar dacă termenul în sine poate suna cumva a barbarism, conținutul său semantic ne este deja bine cunoscut, întrucît el se referă la acele idei sau concepte a căror valabilitate depinde de norme și cutume sociale sau istorice, neavînd consistență sau adecvare pe cont propriu. După ce Roland Barthes a anunțat moartea autorului, postmoderniștii de generație mai tînără se referă la "autorul" unui text literar ca fiind simplă convenție necesară receptării acelui
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
intrat în poartă, marcarea golului e o chestiune obiectivă, nu dependentă de părerea cuiva (chiar dacă arbitrii și jucătorii își dispută de atîtea ori părerile proprii în domeniu). Dar jocul de fotbal în sine nu are obiectivitate ontologică pentru că existența lui depinde de existența noastră, a unor jucători și spectatori. Păcatul postmodernismului, așa cum îl vede Ian Hacking, este că e ancorat prea adînc într-un proiect de contestare a obiectivității ontologice, dar se războiește numai cu obiectivitatea epistemologică. Ian Hacking, The Social
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am irosit-o, răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o! De împrejurări potrivnice să nu-mi vorbești, nu există împrejurări, totul de noi depinde, răspunderea toată a noastră e! îmi va mai da oare Dumnezeu putința s-o mai dreg, s-o mai plinesc, s-o mai rostuiesc nițel?" Entuziasmul este starea de spirit adoptată aprioric de N. Steinhardt și în judecarea literaturii, ceea ce
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
în livada gen Dalas, mă uit într-o parte orbit de soare, privind chiorîș Pacificul;... în fine, pot să spun că oricine s-ar fi considerat în acel caz a fi într-o formă optimă a existenței, dacă lucrul ar depinde numai de atît. Sînt zile, mai triste sau mai proaste cînd simt nevoia să revăd poza de la Santa Barbara, căutînd-o febril după ani și ani ca pe un document de identitate aproape șters de timp și de care ți-e
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
se modificase însă destul de mult în ultimii ani. Nu ne mai aflam după Congresul XX al PCUS, care combătea stalinismul, după drasticele reacții la mișcările politice și populare antidogmatice. Dacă e să folosim analiza lui Milorad Djilas, tehnocrații, de care depindea succesul industrializării statelor comuniste, au trebuit să cedeze locul ideocraților, fără de care sistemul comunist amenința să se prefacă într-unul capitalist. Garanți ai purității ideologice, aceștia din urmă au văzut venindu-le rîndul. Tezele din iulie '71 au reflectat cotitura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
mult adevărul. De regulă, criticii tineri, mai puțin înzestrați, estetic, nu dețin nici morala pe măsură. De teamă, când împăratul e gol-goluț, ei vor încerca să ne convingă că împăratul e îmbrăcat în cele mai fistichii straie, dar că totul depinde de imaginația noastră... Luminița Marcu și-a ales, cu bună știință, toate riscurile. Care nu se abătură asupra ei cu "țârlâita", ca-n alte împrejurări, ci torențial, având în vedere contextul. Nu m-aș mira deloc dacă, într-o bună
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
se schimbă atât de repede, încât e necesar să descoperim noi mijloace de a o descrie, de a o supune interogației. Operele vechi - abordate din perspectiva unei noi lecturi - pot să ne ajute foarte mult. Domnule Butor, ce caută romanul? Depinde romanul de memorie, de istorie, de uitare, de o luptă cu interiorul, de arta de a seduce picăturica de nemurire din viața fiecăruia? Poezia caută să regăsească un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Câteva din teoriile literare sau estetice "formaliste" sunt deranjate de această evidență. Între limbă și stil, cum scrie Michel Butor? Sub efectul transei? Al dicteului? Al unei lucidități perfecte? Sub impresiile memoriei? Cum scriu? - mă întrebați. Cum pot. Și asta depinde mult de textul pe care îl scriu. Nici transă perfectă, nici luciditate perfectă. Scriu mai întotdeauna să alung uitarea. Scriu mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Eventual le stăpânește parțial. În sfârșit, tehnicile noi de înregistrare și difuzare a scrierilor propun scrisului / scriiturii domenii vaste de explorat. În privința literaturii europene, vai, vai, câte limbi ar trebui să știu ca să pot citi, ca să mă pot orienta inteligent! Depind și eu de traducători, de capriciile editorilor și de finanțatorii lor. Prin urmare, sunt din ce în ce mai năpădit de ceață. Din când în când zăresc o lumină, profit de ea, dar asta nu îmi permite să emit o judecată generală. Există războaie
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Să fie toleranța cu adevărat profundă și meditată? Nu ne scăldăm noi înșine, civilizații, în pseudocultură? Nu se întinde și sub noi pînza freatică a unui aculturalism de masă? Avem educația care ne trebuie? De răspunsul onest la aceste întrebări depind multe. Căci talibanismul nu e numai problema afganilor, așa cum comunismul și nazismul n-au fost doar problema țărilor în care au fost puse în practică prima oară. în orice subcultură crește germenul nociv al fundamentalismului. în orice spectator inocent și
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
Z. Ornea După alegerea și la București, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn și al Țării Românești, dubla alegere părea a fi un fapt împlinit. De fapt, totul depindea, acum, de recunoașterea acestui inteligent act politic de către marile puteri europene, pe temeiul deciziei sale din 1856, producîndu-se acest act politic fundamental pentru devenirea României moderne. Noul domnitor își alesese cîțiva prieteni, bărbați destoinici, și îi trimise pe lîngă cancelariile
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
de la Paris. Măria Sa îmi făcu onorul a mă număra între persoanele însărciante a duce la destinația lor..." Toate instrucțiunile primite de trimisul, totuși, diplomatic se reduceau la îndemnul: "Du-te și fă cum te-or povățui inima și conștiința". Totul depindea, așadar, de priceperea și harul poetului diplomat. Era în februarie 1859 și drumul prin care trecu, pînă ajunse în capitala Franței, era acoperit de nea, timpul fiind friguros foarte, ceea ce nu-i plăcea poetului. Aici, la Paris, ceru, mai întîi
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
a lăsa neîndeplinit dorul de renaștere al unui popor întreg, un popor de viță latină ce se rudește cu marele popor francez". Cerea, deci, ca Franța să recunoască dubla alegere a lui Cuza. Aceasta, i-a răspuns ministrul de Externe, depinde de decizia împăratului Napoleon al treilea. A fost primit chiar a doua zi, deși împăratul, i s-a spus, e mult ocupat în viitoarea jumătate de lună. Îi înmînă împăratului scrisoarea princepelui Cuza. După ce o citi, împăratul făcu această impresionantă
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
Cap de serie, filmul din 1932 cu Boris Karloff pus în cadru de un Giotto al ecranului, operatorul regizor Karl Freund. Comparația cu originalul expresionist care specula doar modeste surse de lumină, nu se mai justifică astăzi cînd senzațiile tari depind în primul rînd de agilitățile ingineriei digitale a specialiștilor din laboratoarele companiei specializate în efecte speciale "Industrial Light and Magic". Loc de naștere și pentru basmul computerizat și pentru horror-ul mitologizat. Noul tip de feerie filmică - în care primează
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
frumusețe. Titlul pare o metaforă, dar el are un sens denotativ. În acest roman, o mică sectă fură frumusețea cu ajutorul unui aparat inventat de membrii săi. Și nu-și schingiuiesc victimele - le fură tocmai... inefabilul frumuseții. O astfel de literatură depinde extraordinar de mult de interpreți, critici sau simpli cititori. Dacă este investită cu sensuri transtextuale, "frumusețea" îi este furată. Dacă cititorul îi tolerează fragilitatea, dacă participă la un pact ficțional radical, atunci "poveștile" capătă o consistență aparte. Alexandru Ecovoiu este
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
De la un profesor la altul, cercul s-a lărgit și am ajuns, mînat de această curiozitate, să cunosc cei vreo treizeci de oameni, în majoritate critici literari, poeți, dar și artiști plastici. Cum au răspuns ei solicitării dvs.? Erau receptivi? Depinde. Am avut și eu timiditățile mele, au avut și ei reacțiile lor. Au fost unii cu care am comunicat imediat, la urma urmei, măcar din politețe au acceptat întîlnirea. După aceea, probabil că și-au dat seama că se poate
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]