1,919 matches
-
sau probleme. Obsesia lui e singularizarea, nu comunicarea. Originalitatea ostentativă devine, în cele din urmă, antipatică, iar romanul se transformă într-o vorbărie agasantă, înglodată în abstracțiuni și bizarerii, din ce în ce mai greu de suportat, chiar dacă înțelegi că totul e dus spre derizoriu pentru că sensul demonstrației bate spre nimicnicia universală. Era de așteptat ca însuși romanul să fie parodiat, disprețuit, deconstruit, de către un avangardist, pentru că specia e cea mai disprețuită de către suprarealiști (contestarea romanului figurează în primul manifest al lui Andre Breton). De
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
de carte. Aflu, prea tîrziu ca s-o mai las din mînă, că aleea Băiuț (nu, nu localitatea maramureșeană...) e-un loc din care se pleacă, iar ,băiuțeii" sînt ei, autorii, frații Filip și Matei Florian, opriți acolo, în paradisul derizoriu, dar tot paradis, al primei lor copilării. Erau veseli, erau adaptați, pictați, ca pieile roșii în culorile locului, dar cînd se-apucă să scrie, viața lor, în anii mici, e, pusă pe caiet, o farsă melancolică. Precum povestea lui Cristos
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
confuză, este textul. Subțirel. O demonstrație naivă la nivelul scriiturii, la nivelul abordării poveștii, că bombardamentul televiziunii, și nu doar, cu lucruri cel puțin îndoielnice este un tip de intoxicare al cărei grad de nocivitate este în creștere, că ispita derizoriului, a societății de consum este patologică, îmbolnăvirea minților și sufletelor neținînd cont de vîrste și generații. Ce propune acest text ca problematică a prezentului imediat mă interesează. Inconsistența este în planul lui "cum". Nu m-am dumirit de ce a ales
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
de prezență"; în absență militantismului partinic, eficiența lor era nulă, daca nu chiar contraproductiva 13. În altă ordine de idei, Ceaușescu nu era de acord nici cu nelijarea flagrantă a sindicatelor de către organizațiile de partid; chiar dacă devenise de mult timp derizorie, "muncă de lămurire a maselor" deținea în continuare capacități discursive deosebite, mai ales în ce priveste disimularea omniprezentei sufocante a partidului în centrul activității economice, politice, sociale și culturale: "(...) sindicatele vor constitui, într-adevăr, pentru partid cadrul de desfășurare organizată
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de apărare a democrației: ,|știa au, legal, dreptul să cînte imnul? Scrie în constituție că maneliștii au interdicție să interpreteze Deșteaptă-te române?" Nu, dar nu-ți bați joc de imnul național. Îi lași pe ăștia să-l bage în derizoriu?" Discuția a luat apoi culoare politică. Un amator de scenarii mi-a spus că ProTv-ul lui Sîrbu a manelizat imnul, ca să i-o tragă lui Băsescu. Adică la așa președinte, așa interpretare a imnului. Ideea mi s-a părut
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
poartă în sine empatia, memoria chemătoare a luminii, din care însăși soarele omului s-a plăsmuit, în al său timp, și el delimitat. * Spiritul nu are cum muri, el nu are cum rămâne în trup, în carne, în materie, în derizoriu, ci transcende. însă omul are a lupta necontenit, întâi intuitiv (neclar, ca lucrarea pictorului în două-trei dimensiuni ale redării și perceperii), apoi conștientizând, însă nu doar prin rationem, ci prin conlucrarea anume dintre Inspirația Divinului - Creierul ancestral (ordinatorul, computerul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
apărut la Universalia Publisher, New York, reprezintă un asemenea caz de abdicare de la orice conștiință profesională și rigoare morală, fiind scrisă exclusiv pentru a promova o pretinsă operă necunoscută a lui Brâncuși, aflată în posesia nu știu cărui colecționar din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
în el" (p. 378). Avem aici o bună parte din ,filosofia" narațiunii derepopesciene, deopotrivă cu deconspirarea resurselor ei subversive, profund antimarxiste. Avem astfel atestarea unei viziuni existențiale care s-a sustras constrângerilor epocii. Retorica adevărului e minată și ea de derizoriu, pentru că, dacă omul nu se cunoaște pe sine, cu atât mai puțin poate afla adevărul despre lumea exterioară, iar rezultatul deliberărilor sale ,este ceva între minciună și adevăr, căci și minciuna poate să ascundă multă omenie și dreptate și adevăr
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
E un fenomen lent al dematerializării, obstaculat poate de acea religiozitate impură a etniei românești pe care au ilustrat-o grăitor marii noștri poeți interbelici. Zbătîndu-se, mereu chinuit de neîmplinirea proiectului său lustral, poetul adastă undeva la mijlocul drumului, într-un derizoriu fatidic: ,într-o zi visă cum va fi./ Cu claritate vedea totul, chiar/ el împotrivindu-se/ laș, caraghios,/ cu un picior în aerul negru, tare,/ cu celălalt în pămîntul moale, umed, pufos" (Stare). Vasile Dan ne dă impresia unuia din
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
largă cu protestele formulate de forurile ecleziale din România, după înscenarea piesei teatrale Evangheliștii. Analogia, oricât de tentantă, nu rezistă. Jurnaliștii danezi au indicat prin deriziune o realitate istorică palpabilă. Alina Mungiu a invadat în schimb, cu perfecta vocație a derizoriului, tema clasică din textele gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
Oricît ar fi de fascinante mijloacele electronice, de pildă, și oricît de puternică dorința de a le manipula, în absolut ele nu au o importanță mai mare decît, să zicem, cărbunele, penelul sau dalta. Și sînt la fel de expuse căderii în derizoriu ca și acelea care par, prin simplitatea lor, deja condamnate la banalitate. Și tocmai acest curaj de a contrazice orizontul de așteptare al unui moment estetic marcat de scepticism, de voință polemică și de tentația ieșirii din convenție este prima
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
a problematicii omului? Pe de altă parte, Ionescu are adesea un aer de funambul, de "pieton al aerului", cultivă o "comicărie" fie și tristă, debușînd în nonsens. Astfel producția sa se bizuie pe două registre contrastante, unul ludic, "caraghios", voit derizoriu, altul grav, patetic, conturînd un "discurs metafizic". Mai întîi o caricatură oarecum caragialian-argheziană: ŤDumnezeu, o! Dumnezeu! iată o vorbă pe care am auzit-o de la nea Georgică și o spun și eu, toată ziua, ca prostul, fără să știu ce
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Albert Kovács într-o scurtă prefață intitulată La o nouă ediție este cu atît mai binevenită într-o vreme cînd poetul național și-a găsit destui detractori, cînd arta și știința traducerii par a fi intrat din nou sub zodia derizoriului, a postulatului intraductibilității poeziei, în general, și acelei eminesciene, în special, cînd "climatul negativismului la modă" care coincide cu "jubilarea ignorantei" pare a se fi instalat comod în publicistica noastră și, mai ales, cînd teritoriul eminescologiei, ca atîtea altele, din
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
la Curtea Europeană de la Strasbourg. În ceea ce privește corupția, Comitetul Național de Luptă împotriva Corupției a fost descris ca nefăcând mai nimic și că atacând doar cazuri minore. Unui Miron Cozma, implicat în mai multe delicte, i s-a aplicat o pedeapsă derizorie. Toate acestea nu sunt de mirare având în vedere declarația făcută de procurorul general al Parchetului Curții Supeme de Justiție înainte de a-i fi expirat mandatul. Astfel, Sorin Moisescu a arătat că politicienii se amestecă curent în treburile Justiției, si
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în cadrul unor partide este recompensată din avutul statului, iar cea mai mica atingere a intereselor celor puternici este sancționată prin sabotaj și amenințări. Deoarece chiriile nu s-au schimbat din 1973, pentru o întreagă vila continuă să se plătească sume derizorii. Această atrage, după părerea celor care se ocupă cu menținerea clădirilor, nu numai degradarea continuă a acestora cât și aspectul neplăcut al orașelor. Care este explicația acestei decăderi? În nădejdea de a se găsi un leac, s-a încercat ades
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Karl al meu !” - drept pentru care, incomodat și de „mormanul de așternuturi calde” îngrămădite înadins, el nu-și amintește să fi simțit „decât o cumplită nevoie de ajutor”... Această „modestă împreunare” este, după cum notează Milan Kundera în Testamentele trădate, pricina derizorie a tot ce va urma în roman: „E deprimant să descoperi că destinul tău are drept cauză ceva total lipsit de semnificație. Dar a descoperi o neașteptată lipsă de semnificație este în același timp o sursă a comicului. Post coitum
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
la absența lui. De pildă, aberația textelor sacre, Vechiul Testament fiind o înșiruire de atrocități în care un Dumnezeu crud și gelos îndeamnă la genocid asupra altor neamuri, în vreme ce Noul Testament e o brașoavă duioasă în care un zeu umil oferă consolări derizorii unei adunături de năpăstuiți. Ca orice adept al selecției naturale, Dawkins vede în credință un sentiment derivat din fenomenul de îndrăgostire (credinciosul manifestă exact simptomele unui îndrăgostit), iar în religie vede un produs secundar al loialității de grup. Relațiile de
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
necunoscut domeniu erau practic nule. Oricum, înainte de a deveni adult am devenit cititor, iar fobia creșterii s-a topit, presupun, în patima lecturii căreia nu i-a mai rezistat nimic. În următorii ani viața mea a rămas ca o haină derizorie pe malul cărților, în care mă scufundam cu sentimentul că erau nu numai mai semnificante, ci și mai verosimile decât realitatea. Nici nu știu când și cum verbul a scrie a devenit complementar și geamăn verbului a citi. (Nu mă
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
fără măcar să bănuiesc, în mine. Urmau să existe, de altfel, în viața pe care abia începeam s-o trăiesc, nenumărate momente - de la spaimele anilor ‘80 până la agitațiile Convenției Democratice - când acea uimire din ochii Tatei avea să mă salveze din derizoriu și să mă așeze într-o altă grilă, esențială, unde toate acestea erau lipsite de importanță. Cred că acestui moment atât de determinant în viața mea, a morții Tatei, ar trebui să-i mai adaug - pentru a fixa toate nuanțele
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
dacă a fost depusă sau nu", a afirmat președintele. "Fac un apel la Victor Ponta să nu terfelească și această instituție. Face doar propagandă electorală și mă tem că poate introduce această temă de securitate națională într-o dezbatere electorală derizorie. Nu voi permite așa ceva", a precizat el. "Plus că elegant era să mă sune: "Dle președinte, am următoarele frământări metafizice și aș dori să le prezint CSAT-ului. CSAT nu e club de dezbatere și eu nu mă joc și
Băsescu: Fac apel la Ponta să nu mai terfelească CSAT by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30748_a_32073]
-
seamă ai partidului susținut de președintele Traian Băsescu promovează "maneliști de ultimă speță". Într-o postare pe Facebook, Mihail Neamțu, pe lângă faptul că deplânge nivelul "mult prea jos" al strategiei aplicate de PMP, în scopul reformării Dreptei, care duce spre derizoriu "lupta lui Teodor Baconschi cu armele cuvântului scris și sutele de ore de studiu și meditație ale eruditului Adrian Papahagi", are un comentariu ironic și la adresa stilului de muzică agreat de către Elena Udrea. "luptăm cu Ponta la sînge, dar vrem
Mihail Neamțu, indignat de PMP, întreabă: Nu-i nivelul mult prea jos by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30787_a_32112]
-
Orlando, poate fi citit și ca eliberare masivă, nu definitivă, de obsesii. Nu altfel se poate explica accentul pe sentimental (eroul tânjește sub teii înfloriți, cum altminteri?, la o femeie frumoasă și pură) și exilarea politicului într-o marginalitate aproape derizorie, deși imixtiunea sistemului în destinele personajelor e în continuare agresivă și umilitoare. Ca și alte dăți, Cornel Nistea delegă un narator la persoana întâi (martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
Ion Bogdan Lefter. Iubirea și grijă lor față de un mare poet, altfel. Și Mircea Cărtărescu care se înaripa vorbind despre Naum. „Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare.” Imagini pe care le duc cu mine. Că și șoaptele misterioase ale Nadiei și ale lui Vlad despre după-amieze și seri cu tîlc și zvîc la Liggia și Gellu. Nu am crezut să mai fie ceva. Să
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
pe care o reliefează versurile lui Mircea Dinescu este tocmai această discrepanță între ceea ce se proclamă cu emfază și ceea ce e cu adevărat, în spiritul autenticității ontice. Regimul existențial, așa cum este el perceput de poet, are aparențele unui spectacol al derizoriului și absurdului, al deplasării grotești de linii, în care convenția ia locul elanului vital, iar mistificarea se substituie adevărului. În această poezie, ca în multe altele scrise de Dinescu, existența are, în mecanismele ei intime ori în acelea de suprafață
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
instinctului ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității etice. Trăind în orizontul precar al modernității, poetul își asumă cu luciditate condiția sa, într-o lume în care miturile se devalorizează, iar existența primește conotații absurde și însemne ale derizoriului. Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]