873 matches
-
pentru verbul a socializa: (1) "a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producție sau alte bunuri aflate în proprietate privată" și (2) "(despre muncă, producție) a dobândi un caracter social datorită dezvoltării forțelor de producție". Definițiile sînt total derutante pentru cineva care întîlnește cuvîntul în contextele actuale tipice, de exemplu: "Socializează și fii veselă, ca să crape el de ciudă și vei vedea ce bine e cu prietenii alături. Invită vecini sau cunoștințe acasă la tine la niște clătite" (club
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
Ar fi vorba chiar de o greșeală logică: în DEX, substantivul feminin plural culisa, folosit la plural, este definit că „spațiu scenic situat în spatele decorurilor, de unde intra actorii în scenă”; prin urmare, spatele culiselor ar desemna un loc incert și derutant, plasat în spatele spațiului din spatele decorurilor... De fapt, formula în spatele culiselor, folosită că echivalent pentru în culise, are o anume motivație: regăsește sensul prim, etimologic, al substantivului fr. coulisse. Termenul românesc a fost preluat din franceză atât cu sensul sau propriu
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
puțin precise. Timp de câțiva ani, Beethoven s-a întreținut cu admiratorii săi, ca să spunem așa, câteva dimineți pe săptămână la Editura Steiner & Co. Schubert se afla deseori acolo, se spune, deși, probabil, ca o prezență tăcută. Relatarea cea mai derutantă despre contactul dintre ei se referă la ultimele zile ale lui Beethoven. Prietenul lor comun, Anselm Hüttenbrenner, a insistat: „E un fapt de netăgăduit că profesorul Schindler, Schubert și cu mine l-am vizitat pe Beethoven aflat pe patul de
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
timp al teribilismului. Trei precizări trădează scriitorul dindărăt: „crea un soi de intimitate (...), un farmec aparte”, „ne țineam cu mâna pe burtă demonstrativ”, „simți că vorbele sunt putrede, se fărâmițează”. „Scăpările”, intenționate ori ba, avertizează cititorul asupra prezenței unei instanțe derutante. Taximetrist ori detectiv de ocazie, Victor nu uită, totuși, să citească - ne asigură naratorul. Ispita literaturizării este peremptorie. Încolo, reluări obositoare de replici tot mai sterile ca expresivitate. Amintirile secvențiale edifică o vârstă aurorală, greu de refăcut în actualitate. Dan
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
chip, este o hieroglifă tragicomică puternică a acestui vis-coșmar. Interpretul a fost, de altfel, nominalizat pentru cel mai bun actor al anului în 2001. O creație admirabilă realizează cu rafinament Atsuko Ogawa în Lady Duncan. O figură complexă, pe rând, derutantă, malefică, periculoasă, de o senzualitate perversă, "o Evă la care simți șuieratul Șarpelui." O întruchipare viguroasă a tandemului Candor - Glamiss, "două clone monstruoase" sunt actorii Motonobu Hoshino și Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și alți romancieri ai "obsedantului deceniu" (sintagmă derutantă, pusă în circulație de Preda pentru a delimita comunismul "de omenie" al lui Ceaușescu de cel al predecesorului său) au mers mai departe pe drumul criticii civice, autorul Moromeților dînd impresia a fi "mai curînd preocupat de operația inversă, de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
Să verific în alte limbi proaspetele descoperiri. Orice aș fi făcut, nu puteam depăși o lege a „cuvântă toarelor” pe care mama o rezuma lapidar: „Și minciuna-i vorbă!” I-am adăugat, după șiruri de lecturi, o completare și mai derutantă: nu e doar vorbă, ci, vorbă fiind - manipulată și manipulatoare ca orice lectură -, e, pe cale de consecință, și realitate. Legea lui „ca și cum”, als ob, vaihingeriană, totuna cu acel „ziceam că”, al jocurilor din copilărie, dar și discursul îndrăgostit legitimând un
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
din România (UNITER), care își exprimă profunda tristețe la dispariția celui care a fost "vizionarul" generației sale. A fost creatorul care a îmbogățit lumea teatrului cu spectacole remarcabile, căci el a înțeles teatrul în epiderma lui gravă, complexă și adesea derutantă. A trăit într-o profundă și ascetă discreție, slujbaș stăruitor al unei etici sănătoase, pierdută, însă. Aceea a purei și delicatei absențe. Așa se face că puține știm despre Aureliu Manea, despre regizorul pentru care „spectacolele de teatru sunt sărbători
Aureliu Manea a murit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41909_a_43234]
-
parte chipul său nemachiat, dezarmat în fața misterelor vieții. Eul se caută pe sine pe ocolite. Poate se află la mijloc și o timiditate în fața conceptului de poezie, venerat cu o intensitate ce evită a se da în vileag, preferînd deghizamentul derutant. În orice caz poetul vrea să apară în public altminteri decît cu natura-i morală, pe care se străduiește a o contrazice pas cu pas. Numai că aceasta nu dispare, semnalîndu-se mereu în transparența textului. Mai mult, implicîndu-se activ în
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
de "globalizare" a lumii actuale se asociază inevitabil cu multiplicarea contactului dintre limbi și, ca urmare, cu activarea împrumuturilor de la o limbă la alta. Împrumutul grăbit - adeseori în condițiile unei asimilări imperfecte - al unor cuvinte poate constitui sursă unor formulări derutante sau obscure din perspectiva receptorilor (formulări uneori insuficient de clare - si responsabile - chiar și pentru emițător). Un exemplu ilustrativ în acest sens oferă recentă vîltoare stîrnita în societatea românească de "Declarația de la Cluj". Acest text, mai mult ciorna/proiect, baza
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar fi trebuit să se intituleze mai adecvat (repet) Recapitularea modernismului poetic românesc, oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe de altă parte, putem constata și o mare lacună: I. B. Lefter trece în revistă modul adesea oscilant al criticilor interbelici de înțelegere
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
practică promisiunile de schimbare. Pot presupune că situația economică a țării, văzută dinăuntru, era infinit mai dramatică decât se prezenta ea dinafară. Dar atunci, de ce a continuat domnul Constantinescu să ascundă realitatea? Din speranța că va îmbunătăți lucrurile pe parcurs? Derutante sunt și alternanțele de activitate febrilă pe la microfoane și disparițiile, luni în șir, din raza vizuală a opiniei publice. N-am aflat ca președintele să fie bântuit, precum Ion Iliescu, de fantasmele scrisului. Atunci, ce-o fi făcând? Cum își
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
noapte... antonescian. Occidentul, la rîndu-i, a vehiculat recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. *** Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
spectacol al vieții e întrerupt de accidente, de morți individuale, de suferințe particulare, ca ale celor doi Marcu, dar ele se pierd în marea masă a viului feeric și a timpului impasibil. E ceea ce vrea să spună toată această înlănțuire derutantă de fapte, amestec concret de epoci și geografii, de operete și tragedii, de fericiri și nenorocuri. Hazardul este mai puternic decât fantezia oricărui autor" - recunoaște naratorul (p. 335). Aglomerarea de nuclee epice creează impresia unei dispersii a narațiunii, ramificată rizomatic
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
instabilitate", o predispoziție care te face imun la osificare, încep să văd un Berlin strălucitor ca un soare la Austerlitz, ca s-o citez pe Miruna Vlada. Așa că trebuie să mai spăl un pic ferestrele Berlinului din jurnalul meu. E derutant destinul cărților, cum seamănă și el, și oamenii... uite, mă gândesc acum la Sexagenara și tânărul, ce glorioasă intrare în scenă, trei reeditări, patru premii, patru apariții în străinătate și, în Germania, a trebuit să aștept șase ani, să colind
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
nevoile în timpul trasului." Și să urmeze ceva hazliu, care să dea peste cap toată ordinea. Ei bine, un astfel de cititor va fi dezamăgit, poate chiar derutat. Pentru că nu s-a petrecut absolut nimic din toate acestea. Lucru cu adevărat derutant, deoarece imposibil. Unchiul și mătușa își încadraseră viața într-o ordine fixă. Însă, se știe, oamenii nu pot suporta decât ordonarea, nu ordinea. De ce dăm, de exemplu, în cărți? Pentru că orice pasiență reușită reprezintă o victorie asupra lipsei de ordine
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Cândea, Ed. Univers, colecția Sinteze, București 2000, 447 de pag., f. p. De la Mantis religiosa la femeia fatală Faptul că preocupările teoretice ale lui Roger Caillois s-au axat, încă de la începutul carierei sale, pe problematica atît de complexă și derutantă uneori a genezei și funcției miturilor, nu mai constituie o noutate. Surprinzător este însă efectul pe care o carte a sa din 1938 (este vorba de volumul Mitul și omul apărut recent în traducere românească la Editura Nemira), continuă să
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Constanța Ciocârlie Jean Echenoz, scriitor francez contemporan de prima linie, a publicat în 2012 romanul 14, cu titlu o clipă derutant, dar despre care cititorul află foarte curând că se referă la Primul Război Mondial, acela care a pus capăt înșelătoarei belle époque și a inaugurat energic ororile planetare ale secolului 20. Centenarul declanșării acelei încleștări care s-a abătut asupra
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
cronicile literare pe care le-am publicat vreme de treizeci și doi de ani, săptămînă de săptămînă, din martie 1962 pînă în iunie 1993. Păreri amestecate. E ca și cum aș privi într-un album cu fotografii vechi, de la diferite vîrste. Amuzante, derutante, stupefiante și, cîteodată, mai ales cele dintîi, ușor penibile. Există și un punct de ruptură în șirul de texte (în jur de o mie două sute cincizeci!), cînd clișeele (de gîndire, de expresie) se estompează sau chiar dispar și cînd încep
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
II, Povestea teiului, Strigoii, Despărțire, Atât de fragedă, Călin (file din poveste), alături de publicistică, cronică dramatică, frânturi dintr-un dicționar de rime, plus... câteva zeci de file albe, în conformitate cu manuscrisul. Imaginea acestui laborator de creație este deopotrivă uluitoare, cuceritoare și derutantă prin diversitatea materialului și prin caracterul magmatic al creației. Ediția mai este însoțită în final de o relatare a lui Gabriel Ștrempel, director general al Bibliotecii Academiei Române, despre tribulațiile manuscriselor eminesciene și despre încercările anterioare de facsimilare. Un plan editorial
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
mai angajante, dar discret trăite, discret revelate. Cel mai plictisitor concert? Cel al formației "Aperto"; este un grup de profesioniști dăruiți și devotați muzicii; au avut însă ghinionul de a li se fi repartizat lucrări cvartetistice dintre cele mai anoste. Derutante prin convenientă lor au apărut lucrările cu caracter concertant, Concertul pentru violoncel semnat de compozitorul taivanez Hwang-Long Pan, Concertul pentru pian al polonezului Zygmunt Krauze; nici Concertul pentru flaut al azerbaijanului Ismail Gajibecov, nu a putut fi salvat de profesionalismul
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce au trăit și trăiesc. Naratorul prim, Tică Dunărințu, e
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
toată istoria literaturii se organizează schematic pe axa realism-antirealism. Realismul socialist, în cel mai sănătos spirit revoluționar proletar, crește pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
să considerăm cartea lui Virgil Tănase roman biografic (autobiografic), deschis, pe de o parte, întâmplărilor comune ale vieții, iar pe de alta, către cele ale istoriei mari. Astfel fusese invadarea Cehoslovaciei în 1968, cu poziția luată de Ceaușescu atât de derutantă, aptă să le creeze scriitorilor iluzia că el ar putea fi un reformator al comunismului. O reușită a cărții este, neîndoielnic, imaginea puternică pe care ne-o oferă despre cotidianul lumii românești postbelice, cu amenințările la care cei mai mulți oameni se
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
pe Yoko Ono, John Lenon se afla la capătul unei perioade de intens consum de droguri, avea o căsnicie obosită, relațiile cu ceilalți Beatles erau perturbate și creativitatea sa muzicală sleise. Ce a urmat se știe: una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic, dublul statut, amîndoi exhibînd cu ostentație figura a două jumătăți
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]