774 matches
-
l-a învățat de la mama lui, în anul 1928. Simptomele bolnavului erau: arsuri la stomac, inimă rea, slăbirea organismului, visuri rele, etc. Cauza bolii era aceea că persoanei respective i s-a făcut „de ursită”. Persoana astfel bolnavă trebuia descântată de strânsul frigărilor, astfel ea putea muri. La acest descântec se folosesc nouă fiare în miniatură, prinse pe o verigă, printre care o lopată, un topor, sfredel, suliță, hârleț, coasă și secere. Asemenea fiare de descântec erau confecționate de către cei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Jenică Chirilă și Costică Buingiu din Tarnița sau Cezar Ojog din Gloduri. Pentru descântat, se punea un castron cu apă pe o cofă așezată cu gura în jos, în care, în timp ce se stingeau frigările înroșite în foc, se descânta astfel: „Cum se stâng,/ Cum se potolesc,/ Cum se liniștesc frigările în apă/ Așa să se potolească, să se liniștească/ Arșița și durerea și arsurile și usturimile lui Ion/ Și ceasul cel rău/ Și pocitura și lichitura și diochitura/ De
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Să iasă de la inima lui Ion/ De sub inimă, de la baierele inimii,/ Din chele, de sub chele, dintr-o mie de ciocănele/ Să rămână curat, luminat/ Ca soarele când răsare/ Ca busuiocul în floare/ Descântecul de la mine,/ Leacul de la Maica Domnului’’. Se descânta de trei ori. După primul descântec se bea de nouă ori câte o gură, apoi se spală cu apa din castron pe mâini, pe față și pe corp; după al doilea se bea de șapte ori; după al treilea de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
șapte ori; după al treilea de trei ori. Restul de apă se duce la un pom roditor și se toarnă la rădăcină. Frigările folosite la descântec se dau bolnavului câteva nopți la rând pentru a fi puse sub cap. Se descântă timp de trei zile la rând și dacă bolnavul nu se vindecă înseamnă că nu-i boala asta și se va căuta alt leac. Descântecul „de sancă” sau „de strânsul cel mare” Când copiii mici se învinețeau, începeau a se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vindecă înseamnă că nu-i boala asta și se va căuta alt leac. Descântecul „de sancă” sau „de strânsul cel mare” Când copiii mici se învinețeau, începeau a se strânge, plângeau și nu aveau poftă de mâncare, pentru a-i descânta Artimia Stoica folosea ulei și sâneală și descânta în zilele de luni, marți și miercuri. Sâmbăta și în zilele de post era interzis descântecul. Pentru ca descântecul să aibă leac, se punea o lingură de lemn la brâu, la bata pestelcii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se va căuta alt leac. Descântecul „de sancă” sau „de strânsul cel mare” Când copiii mici se învinețeau, începeau a se strânge, plângeau și nu aveau poftă de mâncare, pentru a-i descânta Artimia Stoica folosea ulei și sâneală și descânta în zilele de luni, marți și miercuri. Sâmbăta și în zilele de post era interzis descântecul. Pentru ca descântecul să aibă leac, se punea o lingură de lemn la brâu, la bata pestelcii (Pestelcă - (pop.) Șorț de pânză sau de postav
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la adulți a unei bube care nu se mai vindeca, necesita a fi vindecată. Pentru descântatul acesteia se folosea o bucată de pânză din cânepă, făcută mototol, groasă cât degetul, care era arsă. Cu scrumul de la aceasta se ungea buba, descântând de trei ori, spunând: „Bubă ră, zgaibă ră/ Nu coace, nu sparge./ Din vârf te-ai usca/ De la Maria / Să rămână curată și luminată/ Ca argintul de strecurat/ Ca Maica Domnului din cer ce-a lăsat’’. Descântecul se făcea de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
curată și luminată/ Ca argintul de strecurat/ Ca Maica Domnului din cer ce-a lăsat’’. Descântecul se făcea de trei ori și, dacă buba nu se vindeca, se mai spunea de trei ori. Un bătrân din satul Bărboasa știa să descânte „de bubă ră” și „de bube dulci”, folosind balega de cal. El descânta trei duminici la rând, de câte trei ori, indiferent dacă era sau nu lună plină. Descântecul se făcea la gura cuptorului, cu focul aprins pe vatră. El
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a lăsat’’. Descântecul se făcea de trei ori și, dacă buba nu se vindeca, se mai spunea de trei ori. Un bătrân din satul Bărboasa știa să descânte „de bubă ră” și „de bube dulci”, folosind balega de cal. El descânta trei duminici la rând, de câte trei ori, indiferent dacă era sau nu lună plină. Descântecul se făcea la gura cuptorului, cu focul aprins pe vatră. El lua câte o părticică din balega de cal pe care, după ce o dădea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
efort mare sau a unei răceli apăreau junghiurile care își găseau leacul și cu ajutorul unui descântec pentru care se foloseau o ață de cânepă, apă neîncepută într-o mosoaică și un cuțit. Ața de cânepă era „ciucită” de cel ce descânta și-o torcea din mână cel descântat, cam de 1,5 m. Ața era amestecată în mosoaică unde se afla apă, folosind un cuțit curat, spunând descântecul ce rezuma povestea cultivării cânepii, astfel: „Luai sacul cu cânepă/ Mă dusei și-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lăsat/. Descântecul de la Elena Bertea,/ Leacul de la Dumnezeu’’. Cu apa din mosoaică se uda locul dureros, ața se punea de-a curmezișul umărului. Apa rămasă se toarnă pe un câine a să se ducă durerea bolnavului la el. Se descânta de trei ori pe zi, se punea la loc curat. Tot pentru vindecarea junghiului se folosea un ou crud. Se spărgea în așa fel încât să rămână gălbenușul întreg, se purta pe corpul omului până în locul dureros. Acolo gălbenușul se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Să ia apă de la trei fântâni/ Sătancile și poporăncile, dușmancile/ Din urmă i-a luat-o/ Ea la față s-a îngălbenit/ Ochii i-a albăstrit./ Nu te mai căina, Ioană/ Că la Ileana ai alerga,/ Ea apa ți-o descânta/ Cine ți-a făcut cu una,/ Eu desfac cu două,/ Cine i-a făcut cu două/ Io îi desfac cu trei,/ Cine i-o făcut cu trei,/ I-oi desface cu patru./ Cine i-a făcut cu patru,/ I-oi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu șase,/ I- oi desface cu șapte./ Cine i-o făcut cu șapte/ I-oi desface cu opt./ Cine i-o făcut cu opt,/ I-oi desface cu nouă./ I-oi desface de tot/ Ți-i dau peste cap”. În timp ce descânta, bătrâna Elena Bătrânu stătea cu mâinile în apă, împreunând de fiecare dată degetele și desfăcându-le pe rând, după fiecare vers. La urmă dă mâinile peste capul celui descântat, desfăcându-le. Apa în care s-au ținut mâinile se folosea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tresăriri prin somn. Toate acestea provin din spaimă, frică sau amenințări. Pentru acest descântec, Catinca Tofan folosea următoarele ingrediente: vin roșu, tămâie,un ghici (bici) de găsit, un pai de la mătură, fire de cănepă, trei bucăți de tămâie, cu care descânta astfel: „Plecatu Niculina pi cali, pi cărari,/ Grasă și frumoasă./ La jumătate di cali,/ Se întâlni cu Moș Roș/ Cu cojocu-ntors pi dos ,/ Cu ochiul cât un ghiol di mari,/ Cu fața cât o caldari./ Carnea mi-o moșfocă,/ Sângili
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nu te mai văicăra./ Du-te la Constantin/ Că el cu ghiciul ți l-a bate,/ Cu cuțitul ți l-a taia,/ Cu mătura ți l-a mătura,/ Cu tămâia ți l-a tămâia,/ În vin roșu ți l-a descânta,/ Peste nouă mări ți l-a arunca./ Nouă pricolici când or auzi or alerga/ Și Niculina o rămânea curată ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce-a lăsat’’. Apoi gusta din vin de trei ori, după care, timp de trei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
or auzi or alerga/ Și Niculina o rămânea curată ca argintul strecurat/ Ca Maica Domnului ce-a lăsat’’. Apoi gusta din vin de trei ori, după care, timp de trei seri la rând, mânca cele trei bucăți de tămâie. Se descânta pe lună nouă, se termina pe lună veche; de trei ori la început de lumină și de trei ori la sfârșit. Descântec „de păr sau păroaică” (cules de la Elena Porcoș) Când apărea o bubă foarte periculoasă, ca o infecție puternică
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
degetul infectat. Din mămăliga caldă, amestecată cu miere se făcea o legătoare la degetul beteag, până se înroșea. Se ținea două ore în castravetele murat, se spăla cu zeamă de calapăr, și îi aplica iarăși legătura de mămăligă cu miere, descântând: „Plecatu pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pe cale, pe cărare,/ Pe cale, pe cărare întâlnește pe Maria, Sântă Maria,/ Ce te văicări, tu, Tincă ?/ Cum nu m-oi văicăra/Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara că știe-a descânta,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu miere te-a mirui/ Cu frunze de calapăr te-a îmbăia,/ Cu castravete ți l-a pune./ A lua castravetele și ți-a spune:/ ,,De-o fi păr de vacă, de bou/ Păr în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cale, pe cărare/ Se întâlni cu Maria, Sântămaria./ Ce te vaicări, ce te caini, Tudoriță ?/ Cum nu m-oi văicăra,/ Cum nu m-oi căina ?/ Nu te mai văicăra,/ Nu te mai căina./ Aleargă la Mărioara,/ Că Mărioara știe a descânta/ Ea cu limba ți-o cânta,/ Cu acul te-o înțepa,/ Cu miere te-o mirui,/ Cu apă te-o spăla,/ Cu frunză de calapăr te-o îmbăta, / Cu castravete ți l-a pune,/ Ți-o lua castravetele și te-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de ghițăl,/ Păroaică de gâscă,/ Păroaică de rățoi,/ Păroaică de curcă,/ Păroaică de nouăzeci și nouă de neamuri./ Acolo să cheie, să răscheie/ Ca spuma de mare,/ Ca roua de soare./ Să rămână Tudorița curată, luminată/ Ca argintul strecurat’’. Se descânta de câte trei ori, trei zile la rând. Dacă la 4-5 zile boala dă înapoi înseamnă că descântecul și-a făcut efectul. Dacă s-a înfierbântat, se înroșește și nu dă înapoi, atunci se taie ceapă mare în două și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în 1922 în Tarnița) ne-a relatat un interesant descântec „de ursită”. Pentru aceasta folosea o frigare anume făcută de fierar, vin, pâine și o ceapă. Se făcea un foc mare în vatră, se dezbrăca de haine atât persoana care descânta cât și cea care era descântată. Se descânta marți seara, joi seara și sâmbătă spre duminică, numai în câșlegi, în post fiind interzis. Persoana descântată, dezbrăcată, cu părul despletit, se așeza pe un scaun, lângă vatra unde ardea focul. Lângă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
relatat un interesant descântec „de ursită”. Pentru aceasta folosea o frigare anume făcută de fierar, vin, pâine și o ceapă. Se făcea un foc mare în vatră, se dezbrăca de haine atât persoana care descânta cât și cea care era descântată. Se descânta marți seara, joi seara și sâmbătă spre duminică, numai în câșlegi, în post fiind interzis. Persoana descântată, dezbrăcată, cu părul despletit, se așeza pe un scaun, lângă vatra unde ardea focul. Lângă ea, descântătoarea băga frigarea în foc
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
interesant descântec „de ursită”. Pentru aceasta folosea o frigare anume făcută de fierar, vin, pâine și o ceapă. Se făcea un foc mare în vatră, se dezbrăca de haine atât persoana care descânta cât și cea care era descântată. Se descânta marți seara, joi seara și sâmbătă spre duminică, numai în câșlegi, în post fiind interzis. Persoana descântată, dezbrăcată, cu părul despletit, se așeza pe un scaun, lângă vatra unde ardea focul. Lângă ea, descântătoarea băga frigarea în foc și spunea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o inimă de cucoș tăiat, ca să se pornească ursitorul. Dacă cel descântat era bărbat, se băga frigarea într-o inimă de puică. Frigarea înfiptă în inima păsării era dată persoanei descântate care, în fiecare noapte, o punea sub pernă. Se descânta de trei ori și duminica fata se trezea cu ursitorul ce venea și o cerea în căsătorie. Descântecul „de năjit” (cules de la Iordache Maftei) Acest descântec era practicat pentru vindecarea durerilor de urechi. În timp ce se spunea incantația, se aruncau în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se spunea incantația, se aruncau în foc bucățile de baligă uscată în prealabil, tot la foc: „Ieși năjit/ Din creierii capului,/ Din fața obrazului,/ Din auzul urechilor./ Vine lupul de la munte/ Cu gura căscată, cu gura te rupea./ Cu gura am descântat,/ Cu mâna am luat./ Soarele asfințea/ Și năjit în balega de vacă era ./ Iar Costel să rămână curat, luminat/ Ca Maica Domnului ce l-a lăsat’’. În anii când se înmulțeau excesiv șobolanii, localnicii foloseau mijloace specifice pentru combaterea acestora
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]