8,001 matches
-
răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea care mă chinuie, și ca să-mi descarc nervii. Aici, în timpul zilei, dacă nu te duci în campus, la bibliotecă, să asculți cursurile colegilor, sau la cafeneaua Universității, n-ai unde să mergi; deci, singurul lucru de făcut e să te apuci de alergat în lung și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi plâng de milă, s-agăț vreo japiță aciuată pe-aici? Să mă descarc de stres, nu? Păi, să-mi fie rușine! Dar nu-mi este. E o lumină ca săpunul, fumul de țigară iese în vălătuci pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar nu-mi răspunde nimeni. O fi cufundat în vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bundițe și legat cu brâie, când am tradus noroc-sănătate-voie-bună-să-hâc-pardon-scuzați-trăiți-să-mai-veniți-pe-la-noi-aveți-o-țară-foarte-frumoasă-ospitalieră-hâc-nu-i-așa?, în vreo cinci limbi, și-am adăugat de la mine atenție-la-scări-că-vă-frângeți-gâtul-așa-ușa-i-la-dreapta-acolo-i-veceul-nu-încăpeți-toți-acum-o-cotim-după-mine, regretam că n-am învățat surdo-muțește, tot trebuia să mă apăr cu mâinile, că n-am aparat auditiv, să i se descarce fără preaviz bateria, să le tai sonorul. Poți să-mi spui Cucuzel! Am reușit să scot frază și din „iogândiescnoaișvremsdizvoltămieconomiișsfacimrilațâibunicustrainatatia” a prefectului! - Vino să te pup, Cucuzel! Îi ard obrajii. E-așa de ușoară, parc-a mai slăbit. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a dat duhul chiar acolo, din pricina pierderii de sînge, dar ceilalți doi rămași În viață fură conduși cu forța la loc sigur. Mai tîrziu, Oberlus plecă În căutarea lui Sebastián Mendoza și a norvegianului Knut, pe care Îi obligă să descarce tot ceea ce i-ar fi putut fi de folos din rămășițele naufragiatei Madeleine. În cabina căpitanului găsise două pistoale și o cantitate deloc neglijabilă de praf de pușcă și de muniții, iar asta a fost, fără Îndoială, cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ultimul copil care v-a mai rămas în viață, așa c-ar fi bine să începeți să-mi dați puțină atenție. Tăcere. — Felching, cobor vocea. Acum sunt calmă. Felching e atunci când un bărbat te fute-n cur fără căciulie. Se descarcă și-apoi își lipește gura de anusul tău și-și suge propria spermă caldă, plus tot lubrifiantul și fecalele care mai sunt pe-acolo. Asta înseamnă felching. Opțional, adaug, include și-un sărut, ca să-ți dea sperma și materiile fecale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă răpească. O să torn totul despre Manus și Evie și scârboasa lor poveste de amor. Cuvântul amor are gust de ceară de urechi când îl gândesc în legătură cu Manus și Evie. Izbesc cu patul puștii în ușa dulapului, și pușca se descarcă. Încă un centimetru, și aș fi moartă. Cu mine moartă dincolo de ușa încuiată, Manus ar arde de viu. — Da, strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți poștale ilustrate și filme cu mare, dar de închipuit cum trebuie să fie ea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orice servitor, oricît de devotat ar fi stăpînului său, pînă la urmă ajunge să dezvăluie și cele mai ascunse secrete. La mijloc puteau fi două motive, fie că se sătura pînă peste poate de "bunăvoința" stăpînului și așa își mai descărca nervii, fie că voia să arate cît de apropiat îi este, uneori, în fața ascultătorului, întîmplător servitorul substituindu-se, fără să-și dea seama, stăpînului său, cerînd cîteodată să i se dea lui tot ce se cuvenea celuilalt. Oricum, și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit, un rîs care te poate speria dacă nu te-ai afla în fața lui, văzînd așa cum se chinuie, simțindu-și gîtlejul prins într-o gheară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stimată etc. etc., trebuie să admit că nu știu! Dar - voi adăuga imediat - pot să verific În biblioteca mea portabilă. Toți Începură să râdă. Era clar că Arcadie Ipolitovici vorbea astfel nu atât din pricina ebrietății ușoare, ci pentru a‑și descărca sufletul din pricina bibliotecii vândute, pe care o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fund de nisip, Navigatorul-Căpitan ordona să se arunce ancoră. Zece războinici săriră în apă, cu armele pregătite, se răspândiră rapid pe plajă, gata să respingă orice eventual atac venit din întuneric și, câteva minute mai tarziu, restul echipajului începu să descarce, cu ajutorul bărcii auxiliare, tot ce se află pe navă: cele câteva animale domestice care le mai rămăseseră, catargele, velele, alimentele și obiectele de uz personal. De fiecare dată, barca se întorcea cu pietroaie grele, care erau așezate pe fundul vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zeița de pe ecran își bate copiii cu umărașul. Directorul de ziar are dreptate. Ken Wilcox de asemenea. Viața lui e un interviu pe care n-o să-l cumpere nimeni. Ca să pregătesc terenul, toată săptămâna de dinainte de întâlnire caut pe internet. Descarc fișiere din fosta Uniune Sovietică. În care apar altfel de copii vedetă: școlari ruși cărora nu le-a crescut încă părul pubian sugându-le-o unor babalâci grași. Fetițe din Cehia care încă n-au ciclu, futute în cur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui, mâna mea într-o mănușă, cu degetul pe trăgaci. Micul Kenny e întins pe sofa, dezbrăcat, cu mădularul lubrificat cu grăsime de gătit, iar la televizor se derulează un episod din vechiul lui serial. Dovada hotărâtoare e pornografia pedofilă descărcată pe hardul computerului. Imaginile cu copii supuși perversiunilor sexuale pe care i le-am lipit pe pereții dormitorului. Pungile cu sedative le-am vârât sub pat. Heroina și cocaina le-am ascuns în borcanul de zahăr. Într-o singură zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Pentru aparatele profesionale de format mediu, în ultimii ani s-au produs casete digitale, digital backs. Acestea pot fi atașate într-un mod asemănător casetelor de film și permit realizarea unor fotografii digitale de mare rezoluție care, ulterior, pot fi descărcate în computer. Evident, și prețul acestora este extrem de ridicat. Fig. 2.30. Placa presoare a filmului Fig. 2.31. Caseta de film pentru aparatul Hasselblad 2.6. Dispozitive auxiliare și accesoriitc "2.6. Dispozitive auxiliare și accesorii" O cameră fotografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în care aparatul se declanșează, lumina cade pe senzorul CCD sau CMOS; pixelii sensibili la lumină din componența acestuia generează un semnal electric analogic. Senzorul de imagine este, așadar, o unitate analogică. Aceasta operează cu fotoni și electroni încărcați și descărcați sub acțiunea luminii. Semnalul electric analogic care iese din senzor conține „date electrice”, transmise unui procesor de imagine ce funcționează ca un convertor analogic-digital. Acesta captează impulsurile electrice (care sunt transformate în timpul procesului în tensiuni electrice de ordinul milivolților) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata își descărcă sacul de impresii negative și ciuda împotriva cursului pe care-l luase profesia soțului ei. Ștefan, bărbatul meu e psiholog. Are facultate, pricepi? Cum, naiba, de m-am trezit dintr-o dată măritată cu un șofer? Ești șofer de taxi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă adânc în ochii lui neștiutori, îi mângâie părul și-l îmbătă cu pielea albă, fierbinte iar el își descărcă exaltarea pricepând cu greu că ratase momentul și că ea, cu o delicatețe de mătase, îl pregătea din nou, pentru a fi, așa cum era scris de când lumea și pământul, al ei. Și-au unit miezul sufletelor și învelișul tânăr ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă ierți! Eram supărată pe tine, pe viață, pe tot. Băusem câteva pahare, a fost o rătăcire din care m-am trezit prea târziu. Eu... Ștefan o opri. Nu vreau să știu. Dar ea dorea să se explice, să-și descarce conștiința care, o dată mânjită, nu mai putea fi spălată. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! A fost o nebunie, un blestem! Bărbatul acela e mort. Ce-ai făcut? L-ai înjunghiat când ți-ai venit în fire? Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scăpare. Îl suna sâmbăta și-l întreba dacă are un program prestabilit pentru a doua zi. Răspunsul lui venea pe nerăsuflate. Era liber, ca pasărea cerului și întru totul la dispoziția ei. Plină de vervă, așteptând cu nerăbdare să-și descarce sacul de noutăți, ea venea de dimineață în mica garsonieră pe care el o păstrase intactă, își savurau cafeaua împreună și cu ceașca în mână, agitată, nereușind să-și găsească locul, Luana își făcea reproșuri și se întreba cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțit capul pe piept și sunetul dulce al vocii În coșul pieptului, care nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu pomenise nici o vorbă despre fratele ei, ca și cum nici n-ar fi existat, ocolise cu prudență orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de tăcere erau neverosimile. E drept, plecarea lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-i deloc plictisitor, la o adică, comenta Fanny notându-și ceva. — De ce vă luați notițe dacă tot aveți un reportofon? o întreba el. Suflați și-n iaurt? E o măsură de precauție pentru cazul în care vi s-ar descarcă bateriile? — Reportofonul va înregistrează cuvintele, îl lămuri ea, iar agenda consemnează comentariile mele. — Aha, făcu Adrian. Pot să arunc o privire? întreba apoi, întinzând mâna. — Nu, i-o reteza ea. Care-i prima dumneavoastră amintire pe pamant? — Prima mea amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore. — A venit Șam, relua ea. El tresari violent și o fixă cu privirea. — E la baie, adaugă Eleanor. Adrian își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]