1,786 matches
-
după părerea lui Marvin Harris (1968), sunt posibile într-o asemenea perspectivă: „Când rata eficienței tehnologice în producția hranei (caloriile output per caloriile input per număr total de ore om-producție) depășește 20:1, este probabil să fie găsite grupuri de descendență stratificate endogamice”. S-a sugerat drept criteriu al evoluției și adaptarea la mediu. Acest criteriu este însă foarte slab. Există cazuri în care o adaptare prea eficace duce la blocarea evoluției în general. S-a constatat că un sistem are
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Theodosie și a Vieții patriarhului Nifon. „Versurile la stemă” alcătuite de N., „primul stihuitor cult din literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile epocii lui Matei Basarab, au avut în practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția poetică în limba slavonă - câteva tropare, imnuri ori rugăciuni ocazionale -, aceste stihuri heraldice, alături de care trebuie amintite, spre a întregi averea „poetică” a scriitorului, epitaful pentru Mateiaș, compus, se pare, în trei versiuni: latină, slavonă și
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
care montează un sâmbure epic pictural. Poezii înscrise în tiparul impus în epocă, dar și altele, de factură clasică, intră în sumarul culegerii Poeme (1963), unde predomină totuși lirica peisagistică și de dragoste, adăugându-i-se exploziile expresioniste ardente, în descendența lui Lucian Blaga. Impietatea desacralizatoare de conjunctură - nemăsuratul orgoliu al creatorului (Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
intelectual al Școlii, asupra a ceea ce Înseamnă eticheta Chicago (Chicago label). Aceste ultime abordări transcend, practic, perioada interbelică, percepută convențional Școala de la Chicago, Încercând să evidențieze direcții ale existenței unei a doua sau chiar a treia școli, bazată pe aceleași descendențe intelectuale (Abbott, 1999, 5). Cele două perspective corespund la trei perioade separabile În ceea ce privește scrierile istorice: istoriografia Școlii poate fi documentată Începând din anii ’60 și ’70, deci relativ târziu, dacă ne gândim că perioada definită, consensual, Școala de la Chicago este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Într-un lanț al generațiilor, filiația legând „Într-un tot biologicul, socialul și inconștientul” (Legendre, 1985). Antropologia a statornicit universalitatea nevoilor strămoșilor. „Recunoașterea filiației unește pe cei vii cu cei morți și le conferă legitimitate. Prin intermediul cunoașterii străbunilor și a descendenței, grupul se reafirmă prin reputația și prin teritoriul proprii.” (Segalen, 1996, 202). Această funcție a filiației nu a dispărut În familia modernă și, după cum afirmă Dechaux (1997) vorbind despre amintirile referitoare la cei morți, legătura se metamorfozează pentru a deveni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
reprezentând totodată și centrul de greutate al mobilității sociale a copiilor lor; b) succesiunea moștenirilor și transmiterilor implică cel puțin trei generații. „Recunoașterea filiației unește pe cei vii cu cei morți și le conferă legitimitate. Prin intermediul cunoașterii străbunilor și a descendenței, grupul se reafirmă prin reputația și prin teritoriul proprii” (Segalen, 1996, 202); c) schimburile Între generații au o funcție de reglare socială și economică. Deși ambele sexe contribuie la solidaritatea familială, bărbații și femeile fac acest lucru În mod diferit: bărbații
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acestui incident pare să fie mai adânc: În primul rând, cel care a concesionat terenul acesta fabulos a fost considerat (a vrut el oare să fie astfel considerat?) un urmaș al megalomaniei fostului „mare vânător”, s-a situat Într-o descendență de actor social dominant. În al doilea rând, totul s-a desfășurat Într-un spațiu privat Închis, privilegiat, stabilind linii de demarcație față de lumea obișnuită, față de mediile populare fascinate de această opulentă desfășurare de forțe. În al treilea rând, au
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ardealului. P. debutează editorial în 1939, cu Gânduri de totdeauna, plachetă ce trădează încordarea experimentului, formele lirice oscilând între confesiune, dialog și epica de inspirație legendară. Tema iubirii „dincolo de fire” și inserțiile mitologice, deși absorbite de ingenioase colaje imagistice (în descendența lui D. Bolintineanu), sunt minate frecvent de expresia stângace, de versificația imperfectă și de fantezia prea ancorată în livresc (Nirvana, Legenda nufărului). „Poemul național” România (1940), închinat monarhului, nu aduce vreo noutate, fiind mai mult un exercițiu declamativ. Cele unsprezece
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
din 1998 a pieselor prezentate ca „spectacole lectură” la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Obiecte mișcate, prima carte a lui P., anunță o viziune și o poetică bine închegată, în fond o filosofie poetică. Autorul poate fi pus în descendența poeților citadini, a poeților realului sau a poeților epicizanți (Mircea Ivănescu, optzeciștii ș.a.), cu influențe vizibile în alegerea spațiului (orașul, strada, camera, gara), a tonalității (oralitatea) sau a sintaxei (insolita juxtapunere și amestecul dintre poezie și proză). Tânărul poet se
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
se vede, întrebările vizează corespondențele dintre viața universitară și cea profesională și socială. Răspunsul cel mai direct și la îndemână este că și unele, altele se află deocamdată într-o corespondență strânsă și se reproduc reciproc pe o pantă a descendenței. De aceea, „cercul vicios” este denumirea pe care o propun pentru această reproducere consecventă, exhaustivă și distinctă, întreținută cum este de cadrul și stilul vieții noastre universitare. Spunând acest lucru, nu vreau să mă limitez la formula ispășirii păcatului prin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de creația unui poet reticent, pare să o caracterizeze în primul rând. A putut fi considerat un continuator al suprarealismului, un neosuprarealist sau, în sens mai larg, un reprezentant al neoavangardei postbelice, emergentă de prin anii ’60. Așezarea lui în descendența suprarealistă a fost legitimată și de apartenența la grupul oniric, onirismul înnodând într-un fel cu suprarealismul, chiar dacă prin negare. Totuși, diagnozele de acest gen erau de regulă însoțite de precizări atenuatoare: poetul utiliza doar procedee suprarealiste, fără radicalism, mai
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea esopică”. Lecturi critice comprehensive și empatice ale poeziei lui M. sunt acelea ale lui Lucian Raicu și Valeriu Cristea, primul remarcând că „poemele acestea au strania putere de a se
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
gorun, / Ți-am văzut, mărite, calul.” Prețuite în lumea literară sunt parodiile lui M., ce refac sclipitor stilurile multor poeți contemporani, reliefând particularități care semnalează excesul, manierismul. Este, de altfel, cea mai originală parte a poeziei sale, situată într-o descendență ilustră, de la G. Topîrceanu la Marin Sorescu. Spirit ludic prin excelență, parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu aforisme și paradoxuri debitate cu aplomb. Obsesia dramaturgului e
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
Ochean (1996), Maipuțincaperfectul. Istoriile lui Policarp Cutzara (1998), Poștalionul din vis - roman epistolar (1999), Măsura urmelor (2000), Târgul Șaradelor. O povestire tridimensională (2000) și Moștenirea astrelor (2002) - au în comun mai multe caracteristici ce situează scrisul lui M. într-o descendență ce poate fi plasată în zorii literaturii române. Și asta deoarece multe dintre personaje reafirmă tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
consistență și personalitate, uneori imaginile sunt indecise, alteori tributare (strident) unor modele celebre (lui Ion Barbu, de pildă, în Lasă-mi doar trecerea). Cu toate aceste ezitări, M. se așază în mod evident în linia neoexpresionismului ardelenesc, mai precis în descendența lui Lucian Blaga: „Prin lehuzele văi de prea strâmt suferind / Sângeră-n boabe pereții prin somn / Și clatină plânse icoanele verzi / Când zeii-ncolțirii adorm” (Treier cosmic). Sunt prezente și în versurile din Desprinderea fiului (1976) și Trăind într-o rază
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
Ross, ei înșiși gânditori deontologiști, au crezut că și-au găsit un părinte în Kant. John Rawls, la rândul său, a fost profund influențat de acești filosofi intuiționiști și nu a socotit necesar să documenteze într-un mod prea amănunțit descendența kantiană a vederilor lor. În consecință, istoria potrivit căreia Kant și utilitariștii trebuie să fie în dezacord este acum povestită în mod constant tuturor începătorilor care studiază filosofia morală.” (M.R. Hare, „Could Kant have been Utilitarian?”, în M.R. Hare, Sorting
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Partea a V-a Alți pași pe calea Reiki Capitolul 17 Importanța evoluției spirituale După cum știm deja, rădăcinile sistemului Reiki, așa cum este el practicat În zilele noastre, au apărut În Japonia și se regăsesc Într-o tradiție budistă. Dată fiind descendența din Școlile Mistice orientale, Reiki este și o disciplină spirituală - un instrument prin care sînt stimulate Înțelegerea și evoluția personale și spirituale și prin care se ajunge la un mod de viață mai Încărcat de spiritualitate și de sens. Însă
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acum În California, SUA. Derivă din Reiki Usui, precum și din Karuna Reiki® și Tera Mai™ și este predat pe șase niveluri, pe parcursul cîtorva ani. Satya Reiki Japonez Aceasta este o altă ramură a sistemului Reiki originar din Japonia, cu o descendență orientală Usui, Eguchi, Miyazuki, Mitsui, Takahashi, Mochizuchi și Sakuma. Mitsui a studiat și Tehnica Radiantă alături de dr. Barbara Ray, modurile de predare a acestor două sisteme fiind asemănătoare. Cel la care ne referim este predat pe trei niveluri și s-
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Takata. Furumoto, Împreună cu un alt Maestru al doamnei Takata, Paul Mitchell, a Înființat „Oficiul Marelui Maestru”, care a schițat ceea ce ei numesc „cele patru aspecte” (practica de vindecare, evoluția personală, disciplina spirituală, ordinea mistică) și cele nouă elemente (tradiția orală, descendența spirituală, istoria, principiile, forma cursurilor, banii, inițierea, simbolurile și tratamentul) ale sistemului Reiki Usui, despre care ei cred că ar trebui Înglobate În pregătirea și practica Reiki. Maeștri, care fac parte din Alianța Reiki urmează, de obicei, acest sistem de
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
noi mai ales în varianta straniului scriitor-pușcăriaș: intrigant politic, hoț, escroc, violator, Thomas Malory a petrecut în închisoare opt ani, scriind, în detenție, texte de-o înălțătoare, incredibilă puritate a ideii. Prin urmare, el ar sugera imaginea unui gentleman-cambrioleur în descendența lui Arsène Lupin. Realitatea onomastică ar putea fi, însă, mai puțin spectaculoasă, departe de speculațiile și ascendențele culturale: „Marlowe House” era numele unei clădiri din Dulwich, cartierul londonez unde Raymond Chandler își făcuse studiile. Așadar Mallory, Marlow, Marlowe. Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nu e greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm încordarea din scrierile sale, efortul de a oferi un context plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Chandler la un loc. Și asta nu era totul: Parker trecea drept unul dintre urmașii (vocile răutăcioase erau chiar mai radicale: imitatorii) lui Chandler. Personajul central al cărților sale, Spenser, se înscrie, chiar pentru un cititor superficial, în directa descendență a lui Philip Marlowe. Schimbând ce e de schimbat - Los Angeles-ul nevrotic al lui Chandler devine, în anchetele lui Spenser, un Boston plin de capcane și primejdii -, tonul, temele și obsesiile cărților îl plasează în aceeași familie de scriitori. Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile să-și favorizeze descendența. Să mai notăm că Badcock (1986) apropie acest kin-altruism (altruism de rudenie) de teoriile Annei Freud și că, în definiția cuvântului altruism propusă de Dicționarul de psihologie al lui Doron și Parot (1991), se vorbește în mod aproape exclusiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]