622 matches
-
mână. M-a apucat iarăși de dupa umeri și m-a sărutat pe ceafa. I-am zis: -De ce-ai venit?... I-am prins mâinile într-ale mele și i-am spus se plece cât mai repede. A început să mă descheie la nasturi, urmând să mă dezbrace. A început să se dezbrace și el, dar l-am avertizat că nu sunt singura acasă. S-a apropiat, m-a luat iarăși de mână și m-a condus spre canapea. Și-a plimbat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
adăpostul unei stânci imense și s-au privit atent o vreme ,admirând peisajul de la picioarele lor. Acolo, feriți de briză mării, le era foarte cald, iar el o invită pe Lăură să-și scoată tricoul, iar mai tarziu i-a descheiat chiar nasturii, lăsându-i sânii expuși în soare. Deși era foarte supla, Lăură avea sânii mari, cârnosi, susținuți de mușchi puternici, fără să-i atârne câtuși de puțin cu toată greutatea lor. O clipă nu au spus nicunul nimic, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
constate gradul de inanițiune al membrilor Societății și dreptul lor la un capuținer cu un corn. Iată procedura. Când un membru se prezenta la cafenea și cerea un capuținer gratuit, Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomah și îl bătea cu două degete: dacă suna a sec, avea dreptul la un capuținer cu un corn, iar dacă suna a plin, cererea era respinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuținere pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe ea atâția bani, ar fi aruncat-o imediat. La ce bun o cămașă atât de frumoasă, se gândea, dacă nu are unde să strălucească ? La ce bun o cămașă atât de cati- felată, dacă nu are cine s-o descheie cu dragoste pentru a-i săruta pieptul ? Doar se va roade și se va toci, stând cu mâinile la birou, peste notele care deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
certe pe care îl ardea s-o provoace și atunci pur și simplu m-am ridicat și-am plecat din separeu fără să privesc înapoi și fără să-mi iau rămas bun și m-am pomenit stând în bătaia soarelui descheindu-mă la cravată și valetul din parcare mi-a adus lângă bordură acel 450 SL de culoare crem. Am schițat un zâmbet pe jumătate față de această amintire, gândindu-mă că aș fi putut tolera răul pe care un tată îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vin și gustări, notarul se liniștește. Au pus țara la cale; ș-au făcut datoria. Un om tânăr, slăbănog, castaniu, are un ochiu verde și unul foarte negru, ca o măslină. Proca mânâncă o dată în zi; umblă fără palton iarna, descheiat la jachetă, cu mănuși însă în mână; doarme fără foc, în frig și cu fereastra deschisă. Buradà; care mergea încet pe stradă ca un culbec, făcând pași târâiți de 5 cm. Cucoana Elena Lascu aude pe doi tineri vorbind despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture după nasture, în ritmul muzicii. Ne-am distrat teribil pentru că Măric avea sub cămașă un maieu, lipit de corp, care nu a mai putut fi dat jos, cu tot chinul stripteuzei de la bar. Măric era foarte bine dispus, deși
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și io să scriu acum. Probabil, la el, de aici și nepotrivirea de adresare, inadecvarea de roman de secol al XIX-lea. „Domnu’ Palade.“ Tonul efeminat, solemn și prețios. Ca un baron simțit care, ca să-ți atragă atenția că ești descheiat la prohab, te ia pe departe, te amețește. Vorbea altfel, nu ca noi. Ca unul d-ăla care bea ceai fix la ora cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Sponsorii, dacă nu-i cunoașteți. Așa îi cheamă. Sau Mareana, pentru intimi. Buboi le zice și nu se dezic de nume. Probabil fac parte din high-life-ul satului dâmbovițean care l-a oferit artelor pe Puiu. Domnul Buboi are cămașa albă descheiată la doi nasturi, cât să se vadă mărarul viril de pe piept și lănțișorul (alt diminutiv), care e, în realitate, gros cât lanțul de la fântână. Mai jos, pozele membrilor formației care îl acompaniază pe Puiu. Marinică, Dănuț și Adiță. Plus încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pentru prima dată niște picioare delicate, cu pielea fină, se încolăceau în jurul picioarelor mele. Îmi simțeam, în contrast, picioarele mele foarte păroase (deși, în realitate, nu erau așa), și treaba asta mă făcea să mă consider foarte bărbat. I-am descheiat nasturii de la cămașa ei încadrilată, iar ea și-a dat-o jos. Tot ea și-a dat jos, pe sub pătură, și chiloții. La fel am făcut și eu. N-a fost mare filozofie să intru în ea, dar, o dată ajuns
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a oferit locul mamei care nu părea să aibă mai mult de 35 de ani. Din priviri, prin mimică și gesturi le-a indicat băieților să-și dea jos rucsacurile, cu care probabil urmau să meargă la școală, să-și descheie gecile, iar fetiței să-și scoată de pe cap căciulița de blană cu urechi, care o prindea foarte bine. Copiii executau întocmai dispoziții transmise de privirile și gesturile mamei, fără a scoate niciunul vreun cuvânt. Puținele șoapte ale mamei nu le-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
spațiu privat al unui individ, ci un loc public, iar ea e în egală măsură și a realizatorilor, dar și a telespectatorilor. A spune că dacă nuți convine ce vezi poți să schimbi canalul e ca și cum un individ care se descheie la prohab în plină stradă îți zice că dacă nu ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cuvânt care trimite la sex este blamabil și trebuie înlocuit cu beep sau cu o literă urmată de puncte de suspensie. Iar CNAul, organismul care stă de strajă la fruntariile pudibonderiilor societății, are grijă ca nici o imagine și nici un cuvânt descheiat la nasturi să nu agreseze sensibilitățile feciorelnice ale publicului telespectator. În realitate, indecența, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depășesc cu mult granițele țării sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
retrag, odată cu Don Șef, să mă așez pe un scaun, lîngă perete. Nu-nu, la masă, mai sînt locuri, precizează bărbatul blond. Mă așez pe unul din scaunele libere, de lîngă masă, îmi pun sacoșa pe genunchi și încep să-mi deschei nasturii scurtei îmblănite. Cred că știți despre ce este vorba, mi se adresează bărbatul blond, cu o voce calmă, ponderată. Ați fost chemat să spuneți dacă puteți porni separatorul și în cît timp. Tovarășe prim-secretar, intervine directorul, dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și pleacă spre rezervoare. Don Șef vine în grabă, cu șuba descheiată la piept, roșu de oboseală: Ce facem, dom' Vlădeanu, cu ventilatorul acela, pe care l-au lăsat la ușa din mijloc?! Îl montăm la filamente, că le tot promitem ventilație de nu știu cînd. Dom'le, ce-ți mai trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu timiditate și-i descheiau încet nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat, aproape dezgustat, pătrunzînd între blocurile îngrămădite ale Cartierului de Nord, în care verdeața a fost înghițită de beton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de fericire privind-o și mă întreb unde aș putea s-o pun. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bine să nu mai privești înapoi, să trăiești cu amintirea perfectei noastre înțelegeri, cea mai frumoasă amintire din lume, tinzând către dragostea perfectă. Fii bună și vitează, fii sănătoasă și binecuvântată. M. P. S. Cordonașul rochiei verzi se încheie și se descheie pe dedesubt. 23/1949-1950 I 27 decembrie [1949], marți [...] Surâd îngerilor, gândindu-mă la tine: trăiești, ești a mea în mijlocul acestui noian de foc și de amenințări. II 28 decembrie 1949, marți [...] Chiar și dacă se întâmplă ce-i mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altora... Și de ce vă spuneam că ni se părea că la Regiment era mai ușor? Păi, prin Divizion dacă mergeai trebuia să fii în formație, dacă erau cel puțin trei soldați. La Regiment mai mergeau și așa, tândălit, și mai descheiați la copcă. La noi, dincoace de trotuar, era altceva. Ne uitam cum stăteau tolăniți pe iarbă, după-amiaza, pe când noi mergeam încolonați, în pas de defilare sau cu cântec. M. M.: Sunt și câteva reguli tâmpite, pentru că am preluat regulamentele rușilor
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile orașului era interzis să te dezbraci; dar era voie să-ți deschei cămașa și șiruri Întregi de tineri cu trăsături nordice pronunțate stăteau cu ochii Închiși pe bănci, expunându-și coșurile frontale și pectorale acțiunii solare aprobate de Întreaga națiune. Fiorul de scârbă, poate exagerat, ce răzbate din aceste rânduri ar putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
buzunar, cu un lanț de fixat în cheutoare. Avea mare trecere printre prietenii mei un astfel de ceas "clasic". Era un ceas pe care îl aveau mai ales ceferiștii, costa 115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că eu sunt mama. "Mama ta", a insistat. Nu am putut răspunde. Nu era mama mea, nu eram Victor, nu eram nimic, mai puțin decât nimic... Dar bătrâna doamnă m-a sărutat pe tâmplă și m-a rugat să-mi deschei cămașa; mi-a ascultat inima... Îi simțeam urechea aspră. Bătrâna credea că-l regăsise pe Victor, care fusese de-o vârstă cu mine și avea un trecut oarecum asemănător cu al meu. Dispăruse pe front, nu mai știa nimic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
costumația aristocratică a secolului al XVIII-lea (tricorn, redingotă cu nasturi mari, pantaloni trei sferturi, cizme înalte sau pantofi cu catarame) și cea a rebelilor marini fără cauză (centură lată, pantaloni largi, cap acoperit de eșarfă, sabie scurtă, pistol, cămașă descheiată la piept, barbă, ochi acoperit, o mână sau un picior cu proteză). Îl recunoaștem oriunde, în producțiile occidentale de gen, în cărți, filme, benzi desenate, animații, reclame, costumații de carnaval. Mixtura vestimentară divers colo rată a piraților e atât semnul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]