4,161 matches
-
chipul lui de om blajin și cu pielea aproape lipsită de tatuaje. Lui Tapú Tetuanúi și lui Vetéa Pitó, necunoscutul sălbatic le-ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi, copii care cer ajutor ca să scoată un rechin din apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care i-l băgau cu de-a sila pe gât. În puținele lor momente de răgaz, majoritatea băieților de pe insulă veneau să-l vadă, desi păstrau, ce-i drept, o tăcere plină de respect față de cei care se străduiau să descifreze complicatul rebus pe care părea că-l constituie acel trup masiv, crucificat. Totuși, în ciuda eforturilor lui de a trece neobservat, ori de câte ori captivul îl zarea pe Tapú Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și, de cum pășiră pe nisip, femeile îngenuncheară, sărutându-le mâinile, iar bărbații îi băteau prietenește pe umăr, încercând să se facă înțeleși într-o limbă guturala și absolut imposibil de descifrat. Totuși, primul lucru care le atrase atenția polinezienilor fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile - miroseau a măruntaie de rechin, o putoare acidă, pătrunzătoare, care provenea, din câte puteau ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mediul ei drept un habitat aproape idilic pentru supraviețuire. Băiatul înțelegea, totuși, dorința lor firească de a se întoarce la căminele lor - dorința pe care o simțea și el în momentele de nostalgie - și ar fi dat orice ca să poată descifra limba lor complicată, ca să-i poată încuraja, asigurându-i că, de îndată ce dulgherul va termina de reparat barcă, dotând-o cu un balansier lateral și cu o frumoasă pânză, vor putea naviga până la capătul universului. Însă în afară de șobolani, aur, spadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să aflu ce-i cu familia mea. Karl a oftat. și-a așezat ușurel furculița pe marginea farfuriei, apoi s-a aplecat și s-a sprijinit În coate. A ridicat brațele și s-a uitat intens la palme, de parcă Își descifra acolo tainele vieții. și-a lăsat fruntea În mâini și a oftat din nou. — Eu te-am găsit la orfelinat. Asta e. Acum știi toată istoria. Nu mai e nimic de spus. Adam nu Încetase să-i ocolească privirea. — Fiecare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe fiecare foaie, iar când degetul Îi ezita sau se oprea la un nume sau la vreun cuvânt greu de descifrat, Margaret era tentată să se Întindă peste ghișeu și să-i smulgă dosarul din mâini. De câte ori infirmiera numită Cantik ofta ori clătina din cap, Margaret tresărea. Se temea să-i audă glasul surorii Cantik și spera ca degetul ei să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Z. Continua să-l maseze, ajunsese la gât. În capul lui se făcea un mare gol, o amorțeală plăcută care-i Înnegura vederea și Îi slăbea auzul, așa Încât Îi era greu să dea atenție vorbelor ei. Se chinuia să le descifreze, vocea ei era un cântec de leagăn ritmat de tic-tacul pendulei și de mâinile ei. Cei bogați ca mine, da, ca mine, fac tot ce le place. Ceilalți n-au speranțe. Trăiesc și mor la voia-ntâmplării, nu stăpânesc nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prin radio. Domnul Schneider zice să nu mergem la ambasadă. Trebuie să vă duc la această adresă. șoferul le-a dat o hârtie, a băgat În marșarier, apoi a pornit În vite ză. Margaret n-a fost În stare să descifreze scrisul. Domnul Schneider a zis: Veniți iute, nu-i timp de pierdut. 32 Cândva, pe când Adam era Încă un băiețel, a plecat să se plimbe de unul singur pe poteca pietruită de lângă casă, paralelă cu marea. Se vede că chiulea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea se perpeli în așternut. Citește, citește, auzea vocea stridentă a Ninei, hai, citește. De jur împrejurul ei pluteau decupaje din reviste, divers colorate. Se chinuia să descifreze măcar titlurile, scrise cu litere mari, îngroșate, fosforescente, ce se stingeau de îndată ce se apropia de unul dintre ele. În cele din urmă, cu mare greutate reuși să silabisească: Me-mo-ri-a neș-tear-să a ti-pa-ru-lui. A doua zi la serviciu, se gândi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate întreg mesajul comportării ei. Era foarte conștientă că poate exista un "la o adică", întotdeauna își pregătea portița de salvare, era foarte atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze numele artistului le adunau În grabă și le duceau acasă, fericiți că au trăit un miracol. Aceștia din urmă Însă nu au fost mai mult de trei: pentru că era Într-o duminică după-amiază, cu treizeci de grade la umbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană își încrețește fruntea în felul ăsta? Ce soi de viață dă naștere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam. Bărbatul era un străin și trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Am întins mâna unul către celălalt și vârfurile degetelor ni s-au atins, ale mele calde și unsuroase, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se pierd mai ușor, fiind atât de mici și de precise, ca o monedă aruncată de pe puntea unei nave în adâncul mării. În dimineața următoare, în jurul orei patru, am închis într-un târziu caietul cu coduri și grafice. Decodam și descifram textul becului de aproape treisprezece ore neîntrerupte, separând cu atenție fiecare literă de sediment; verificând, clasificând, contextualizând, aducând lucruri de mult îngropate înapoi în lume. Nu avusesem de gând să atac Fragmentul becului în felul ăsta. După ce am descărcat cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul, "Nu, mă!" "Bî... A... Pî... Tî...", se poticnește altul. Cuvîntul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sandra Brown, scris de Emil Iordache. Dacă se îndrăgostește de Iordache, intră în Cartea Recordurilor. Exagerezi cu "efectul de real" al romanelor tale", nu mă tolerează vocea de-a doua. În loc să am coșmaruri cu ploi de gheață (freudist, s-ar descifra așa: o imensă nevoie de tandrețe, un uriaș rezervor afectiv neconsumat), în loc să mă simt ca pielea de pe tobă, bătută și răzbătută pînă la a nu mai ști dacă a fost vreodată animal viu ("L'animal que donc je suis"), în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-am ieșit în întîmpinare. Eram circumspectă, pîndeam intenția rea în toate. La prima personală, i-am întors spatele: "Ce-i asta, Rusalin? O piedică în calea uitării, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fridîm-dîm-dîm, și cu dabîl iu. Totdeauna propaganda s-a echipat "corespunzător": cămașa tip rubașcă a staliniștilor și vestonul tip Krupskaia-Pauker al stalinistelor, cămășile rabattu ale activiștilor lui Gigi Bej (așa-i ziceau Iordan și tata lui Gheorghiu-Dej, să nu-l descifrăm noi, copiii), cămășile negre ale propagandiștilor din anii șaptezeci (cu cravată neapărat albă), costumele gri-sceptic********* din ultimii ani ceaușii. Și-acuma, pălării western, pălării Dallas, pălării NATO. S-au descoperit bravos națiune! zece familii Buș, trăitoare în Rumeiniă. Un Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și s-au ridicat. Citeam, dincolo de zidul de frunză și floare-albastră, înalt de cinci metri. Nu mă vedeam din stradă; nu mă vedeam pe nicăieri. Mă mișcam pe muchia dintre viață și cărți‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Și-n strigătul vînzătorului ambulant de lapte descifram un "Hai la caaarte!" Spre dimineață, mobila gemea, în special bătrînul secretaire. În vena vineție de pe mijlocul oglinzii (nu-i crăpată, e doar foarte veche) deslușeam o literă. O altfel de literă decît vreuna din cele 28. Una? Un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
puțin spațiu; ezitînd între a se duce și-a mai rămîne. Mi-era greu s-o recunosc pe Miss Deemple, cu spiridușii ei dați în paște, în femeia vulnerabilă, intimidată de Rusalin Pop. Dar inconfundabila neliniște a iubirii neîmpărtășite o descifrez bine, surioară. Și îndoiala de tine însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]