657 matches
-
după apusul soarelui și nici până răsare soarele dimineața, deoarece e semn că-ți va merge rău în familie. Dacă puii mici mănâncă ouă și brânză în zilele de Paște, se zice că se dezvoltă bine, cresc mai repede. Când desfăcam păpușoii de grăunțe pentru sămânță, ciucălăii nu se pun la ars în sobe. Ei se aruncă pe o cărare pietruită tare. Se spune că, așa cum este bătătorită cărarea (drumul), așa va fi bătut păpușoiul de grăunțe în anul următor sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu-mi doream decât să văd cine a mai fost norocos. Tata însă m-a luat în cârcă și m-a dus în casă. Le-am urat la toți noapte bună și i-am poftit pentru a doua seară la desfăcat. L-am rugat pe tata ca la primăvară să semene mai multe boabe de porumb roșu, ca la desfăcat să-i putem găsi mai ușor, fiind mulți mai mulți decât acum. El mi-a făgăduit c-așa va face. N-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
m-a dus în casă. Le-am urat la toți noapte bună și i-am poftit pentru a doua seară la desfăcat. L-am rugat pe tata ca la primăvară să semene mai multe boabe de porumb roșu, ca la desfăcat să-i putem găsi mai ușor, fiind mulți mai mulți decât acum. El mi-a făgăduit c-așa va face. N-am știut când s-au retras ceilalți la culcare, doar mi-amintesc c-am auzit, lătratul lui Rex prin
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fii viteaz, vitejiu, Să umbli precum ai umblat, Să muști precum ai mușcat, Să treci văi adânci, ape reci. Hai, du-te. Păcat mare să-l omori după ce l-ai fermecat. E păcat să-l lași fermecat, fără să-i desfaci farmecul. Descântec pentru mușcătura de șarpe De dimineață mă sculai, Mâna pe cofă pusei, La fântână plecai, Cu Maica Precistă mă-ntâlnii. De mâna dreaptă mă luă La fântână mă duse. Acolo văzui șarpe trist și mânios. Ce stai, șarpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu-i plac musafirii, gazdei nici atât. Supărarea prostului e că nu poate fi totdeauna vesel. Tatarul vinde și pe tatu-său. Să nu fii dator turcului (țăranului spre distincție de Otoman) că vine și-ți cere în ziua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prostie, ori lașitate. În schimb, în staff-ul lui Nicolae Ceaușescu au fost și 7 oameni capabili, dar, în același timp, cu un comportament tiranic și foarte viclean. Unul din aceștia a fost generalul Ion Dincă, supranumit ”Ion Teleagă”, adică desfăcând al doilea cuvânt, ar ieși ” te leagă”. Acesta mergea în fiecare localitate rurală, unde i se semnalau acțiuni de ”sabotaj” a producției agricole, în permanență cu două cătușe, la fel ca milițienii și gardienii din penitenciare. În Oltenița, un inginer
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acolo nici nu aveam ce mânca nici pe ce dormi. Și a auzit tata că eu m-am logodit cu Maria Ionescu. Și în câteva sări așa pe întuneric, și cum era și cu chef, m-a făcut să mă desfac de Maria Ionescu. Deși era cu chef dar vorbea foarte bine: "Tu ai să fii învățător într-un sat, are să poată, Maria Ionescu să mulgă vaca? A muls ea vreodată vreo vacă? Ție îți trebue o fată de gospodari, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost apreciată de tovarășul și tovarășa și care a dus la numirea mea aici ca ambasador. Aștept de la dumneata să faci totul, că doar ești de meserie. Se ridică în picioare, semn că se încheiase convorbirea. Am plecat să îmi desfac bagajul și să am o primă imagine a locului de muncă. La ieșire, mă aștepta un bărbat înalt, cu părul puțin grizonat, care îmi întinse mâna și se recomandă. Era cifrorul, lucrătorul de la S-4. Avea o înfățișare de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fost găsite În posesia dumitale. Mi s-a părut prea groasă ca s-o-nghită cineva. - Nu-i o idee bună să apar prea instruit. Juraților nu le plac tipii cu studii În Europa. - Păi, ai putea să-ți mai desfaci puțin cravata și s-o dai pe un accent sudic sănătos. Mă și vedeam apărînd ca un cetățean dintr-o bucată, cu un accent sudic prefăcut. Renunțasem de douăzeci de ani să-ncerc să mă dau unu’ dintre băieții populari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
știind că avea să mai treacă cel puțin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu părea a fi așa de gravă. În așteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana și mă lansez într-o mică conversație. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de pachete străine pe care ai mei le aveau în „minibarul“ din bibliotecă. Luam pur și simplu, căci ai mei nu prea le știau socoteala, și de aceea n-am folosit niciodată tehnicile amicilor mei, care mă învățau cum să desfac celofanul, cu grijă, prin fundul pachetului, și apoi să-l lipesc cu albuș de ou. Cînd eram printr-a unșpea, taică-meu s-a lăsat de fumat, după o vizită făcută la on cologie, la bunică-meu, care avea cancer
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mișcă încet, pînă ce vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochii! Se strânsese lumea ca la urs, și ea a-nceput să mă împroaște cu tot felul de acuzații demente... Cred că uneori femeile astea de carieră o cam iau razna pe la patruzeci de ani. Poți, te rog, să-mi desfaci fermoarul? Nu se poate să fie chiar ea. E imposibil, trebuie să fie cel puțin vreo mie de amante blonde în New York, care au fost agresate pe Madison Avenue de fosta nevastă a prietenului, scoasă din minți. — Cum... ai zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Uite, îmi vine perfect. Face o piruetă, admirându-se în oglindă. — Dar nici măcar n-am început! — Și ce dacă? Gata, m-am hotărât. Pe-asta o iau. Se uită la ceas. Și, în afară de asta, sunt și cam pe fugă. Îmi desfaci fermoarul, te rog? — Amy... mă sforțez să zâmbesc. Cred că, totuși, n-ar fi rău să mai încerci câteva înainte de a te hotărî. — N-auzi că n-am nevoie să mai încerc nici o rochie? Ai ochi foarte bun. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
putea măsura slabele ei puteri. îi învelește pe copii mai bine ca să nu simtă răcoarea dimineții de primăvară și ca ei să-și poată continua dulcele somn al dimineții. își adusese din coșer un coș cu știuleți de porumb ca să desfacă boabele de pe ciocălăi, pentru a hrăni mulțimea de păsări ce le aveau în gospodărie și, în timp ce boabele curgeau în căușul așezat lângă scăunelul de lângă ea, făcu un inventar rapid în minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
produse, încât soacră-sa își aduce aminte cu drag și acum, după ce se scurseseră peste 40 de ani de la marele eveniment care a fost nunta lor. Toate aceste amintiri și gânduri se învălmășeau în mintea Mariei în timp ce grăunțele de porumb desfăcate de pe ciocălăi, cădeau în căușul de pe dușumea. Aruncă o privire și spre patul în care dormeau copiii să vadă dacă nu s-au dezvelit dând din picioare la cine știe ce vis. Emilia e fată mărișoară, trebuie să fie atentă cu ea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lacrimile și îngână cu glas scăzut „Dumnezeu să-i ierte și să-i așeze în ceata îngerilor, că tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scoală de dimineață. Lasă, că o să mai dormiți la amiază, îi încurajă ea. − Lasă, că știu eu cum e cu somnul de amiază, bombăni Mihăiță dar se sculă și se îmbrăcă, ieșind împreună cu Emilia, care înșfăcase un lighean cu grăunțele desfăcate de maică-sa îl puse pe prispă și aduse lângă el și pe al doilea. Emilia se îndreptă spre poiata păsărilor ce se afla la deal de șură, deschise portița apoi se dădu la o parte din calea șuvoiului de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dintre personaje erau destul de absconse și de enigmatice, eu și actorii Îl asaltam cu Întrebări, dar curând ne-am dat seama că el nu se simțea confortabil printre noi, În concretul teatrului, unde nu putem lucra dacă nu discutăm gălăgioși, desfăcând mai Întâi mecanismele pentru a recrea apoi misterul. I-am respectat sensibilitatea discretă și am renunțat să-l mai torturăm cu neliniștile noastre. În ultimele zile Înainte de premieră Îl vedeam Înfășurat În paltonul lui negru, lung, de cașmir, deși era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
clipeau spre mine de pe un deal Îndepărtat, și care apoi au dispărut Într-un săculeț de catifea neagră: diamante pe care mai târziu le-am dăruit personajelor mele pentru a mă ușura de povara bogăției mele. Probabil că reușisem să desfac și să Împing În sus transperantul dens de la capătul patului și călcâiele Îmi erau reci, dar ședeam În continuare În genunchi să privesc. Nimic nu este mai plăcut sau mai ciudat decât să meditezi la acești primi fiori. Ei aparțin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scrâșnet lung de frâne cu aer comprimat. Ceva (ochelarii fratelui meu, după cum s-a dovedit În ziua următoare) a căzut de sus. Era minunat de palpitant să te deplasezi până la picioarele patului, târând după tine o parte din așternut, ca să desfaci precaut prinzătoarea transperantului de la geam, care putea fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
kilogram de semințe vărgate de floarea-soarelui. Întorcându-ne agale spre casă, printre fluturii de sfârșit de după-amiază care se pregăteau pentru noapte, am ronțăit și am scuipat, În timp ce el Îmi arăta cum să efectuez aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de el însuși, spune Vlaicu. Face haz de necaz, săracu'... Născocește vorbe de duh, aiasta-i mai ostoiește amarul, spune Ștefan. Nimeni și nimic nu scapă limbii lui ascuțite, măcar că-i blajină. Am primit vești de la judele Brașovului, spune Tăutu desfăcând o scrisoare. Nu mă mai joc! E rândul tău să te faci Mahomed! intră Olena, țipând, luptând cu o sabie de lemn, parând lovitura săbiei lui Petru. Olena-Elena e o fetiță de vreo zece ani, înăltuță, blondă, îmbrăcată cu contașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din urmă, bolborosește: Și el?... Încă un pumnal... Încă... Boierii izbucnesc: Trădătorul! Vânzătorul! Un nemernic. Iudă! Când te bagi în haită, urli ca lupii! Când te gândești că Măria ta l-ai făcut domn! Eu l-am făcut, eu îl desfac! se dezlănțuie Ștefan. Niciodată n-am rămas dator. Nu-s omul care atunci când a primit o palmă să întind și obrazul celălalt. Păzește-mă, Doamne, de tovarăș, că de dușman mă păzesc singur, spune Vlaicu. Trecând prin Țara Românească, povestește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]