755 matches
-
calm, non-violență și (lucru foarte important!) la abținerea de la consumul de alcool. De altfel, prima măsură luată de CJFSN a fost aceea de interzicere a comercializării băuturilor alcoolice. Și ce dacă? Prin toate scările de bloc oamenii „de bine” se desfătau cu mare sârg și lacrimi bovine de bonomă fericire în ochi din șipurile cu vin sau rachiu aduse de acasă. Peste două zile se celebra Crăciunul, așa că fiecare se aprovizionase de la țară cu vinișor „de butuc”, tescovină sau prună. Mă
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu are nimic din umilința identității naționale. Ca și atitudinea trufașă a lui Jean-Marie Le Pen față de holocaust, naționalismului nu-i este rușine de trecut sau de prezent căci el crede că doar străinii și "dușmanii națiunii" sînt vinovați. Se desfată în glorie și umple memoria națională cu povești despre strămoși nobili, eroism și vitejie în înfrîngeri. Se simte invincibil, vîntură drapelul și, dacă este necesar, se umple pe mîini de sîngele dușmanilor săi. Esența naționalismului și printre cele mai specifice
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se mută, ca diacon, la Biserica Golia. La 30 aprilie cere și este confirmat ca diacon "definitiv". 1868. 17 februarie : este numit definitiv institutor la clasa I. La 26 februarie ziarul Convențiunea descrie doi preoți, care în Teatrul Național se „desfătau privind și aplaudând afectele și simțămintele din piesă”. Nu se dau nume, dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
un simplu "portret". Artistului nu-i scapă adevărata natură a sentimentelor sale când mărturisește: "[...] pentru mulți iubirea e o aprindere fulgerătoare de pofte, o dorință neînvinsă de a strânge în brațe. Sunt pictor. Ochiul meu simte armonia formelor. El e desfătat de o linie frumoasă, cum ești desfătat când treci mâna peste o stofă de mătase. Înțeleg totuși altfel iubirea. Nu iubesc pentru forme, ci pentru suflet (s.n.)". Greșala sa e că nu încearcă să descifreze "sufletul" în persoana concretă a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
adevărata natură a sentimentelor sale când mărturisește: "[...] pentru mulți iubirea e o aprindere fulgerătoare de pofte, o dorință neînvinsă de a strânge în brațe. Sunt pictor. Ochiul meu simte armonia formelor. El e desfătat de o linie frumoasă, cum ești desfătat când treci mâna peste o stofă de mătase. Înțeleg totuși altfel iubirea. Nu iubesc pentru forme, ci pentru suflet (s.n.)". Greșala sa e că nu încearcă să descifreze "sufletul" în persoana concretă a Biancăi, care, o simplă femeie fiind, nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caras, căci crapii cu icre îi vedeam mai rar. Seara le-am dat mămăligă caldă cu lapte. Să-l fi văzut pe Tarzan ce mai înfuleca cu lingura de lemn! Și timpul trecea tiptil, prin noi și pe lângă noi, ne desfătam în acest rai, căci nu vedeam alt loc pe pământ mai ferice decât acolo, pe Șontea. Așa au trecut zilele și nopțile, ca în vis, repede, cu regretul nostru că în curând trebuia să părăsim aceste locuri de basm. Stăteam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se petrece într-un fel de nemișcare schimbătoare, nu știu dacă pot să spun bine. Ți se pare că totul este nemișcat și totuși peste o clipă este altceva. Câți știu că nu doar soarele apune? — Măria ta, m-am desfătat privind dansul bărbaților și apusul soarelui, dar e ceasul rugăciunii. Nu este dans ce-ai privit, este o poveste despre cai sau poate despre centauri... Ce ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe țăruși din lemn de brad și podită cu scânduri din același material. Estrada era spre apus, în așa fel ca lumina răsăritului de soare să-i prindă pe osândiți din față și ca privitorii invitați special să se poată desfăta netulburați de razele dimineții. Ienicerii din gardă se strânseră într-un cerc, înghesuind condamnații între ei. Se luminase, torțele fură stinse și paznicii închisorii își luară locurile lor în jurul cortului din mijloc decorat cu însemnele sultanului și ale cumnatului său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să căutăm cele mai frumoase flori. Cele mai frumoase, abia atinse de roua dimineții. Ai grijă să nu te îndepărtezi prea mult, iar dacă e ceva, fluieri. Cele mai frumoase flori. Abia ieșeau. Erau și copacii înfloriți, iar unii te desfătau cu florile lor galbene, alții doar cu frunzele crude pe care lucea roua de dimineață. Am adunat repede cât am putut și ne-am întors la tractor. Florile miroseau a Dumnezeu, iar parfumul lor umplea văzduhul. - Crezi că o să le
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
don' locotenent... că pe urmă să mă pot duce la biserică... ― Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! strigă Apostol de-abia stăpînindu-se să nu-l îmbrățișeze, într-atîta bucuria din sufletul lui simțea nevoia să se împartă și să se desfete. Nu intră în odaie, ci se repezi afară, ca și când ar fi vrut să-și vestească fericirea deodată cerului și pământului. Răcoarea serii îl dezmetici. Se întoarse înapoi. În fața casei îi apăru ca o străfulgerare prin creieri să meargă și el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căteva clipe trăisem succesiv viețile tuturor bărbaților pe care îi iubisem: un marinar îmi adusese marea și oceanul din depărtări, un fiu de diplomat îmi dezvăluise mistere, un poet mă nemurise în volumul “Flori pentru Augusta”, un critic literar mă desfătase cu satisfacția creației, iar de la un șef al Serviciilor Secrete învățasem zilnic timp de 12 ani, legile iubirii platonice...Iar acum, tocmai cậnd ajunsesem la evaluarea finală, cậnd urma să povestesc curioșilor că singura iubire adevarată, capabilă să ne susțină
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
dai un sens existenței mele efemere ! Încerc uneori să-ți caut amintirea în nesiguranța plină de neprevăzut a serpentinelor din defileile carpatice. Munții înlănțuiesc violent un cer timid și capricios ca tine. Peisajul, simfonie de culori tandre și aspre, îmi desfată și uimește ochiul, invitậndu-mă la gravitate. Gậndurile mele se îndreaptă de fiecare dată către tine, Yoane! Inima mea e tristă ca salcia de pe maluri ce se oglindește despletită în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Taurii lor sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13. Își petrec zilele în fericire și se coboară într-o clipă în locuința morților. 14. Și totuși ziceau lui Dumnezeu: Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale. 15. Ce este Cel Atotputernic, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
putea întocmai-zugrăvi altora simțirile sufletului nostru. Iară încît se atinge de folosirea terminilor cea științifică se cuvine să luăm aminte următoarea regulă: 1) să nu întrebuințăm termini tropici și metafore, pentru că aceștia, fiind mai mult obicinuiți la oratori și poeți, desfătează mai mult decât învață; [a] 2-a) să încungiurăm terminii îndoielnici și universali, însă dacă din lipsa terminilor, ar fi neapărat ca să întrebuințăm terminii prin care se însemnează mai multe înfățoșări, mai înainte se cuvine a hotărî care înțeles are să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
voioasă, întărește trupul, gonește întristăciunea, arată iubință; pe oameni îi îndeamnă să cânte, să gioace, să aibă îndrăsneală și să se socotească viteji. Cu adevărat făr' de vin ar fi fost oamenii făr' de inimă bună și nu s-ar desfăta. Aceasta [nu] are o mai frumoasă tovărășie decât aceea a lui Vachos (Dionisos), când nu ținea multă vreme. Iaste plină de frumoase cuvinte, de slobozenie, de libov, de toate acelea ce aduc desmierdare, în scurt, este un Dumnezeu a păgânilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
spun mie de data asta, mai ales că mă prind într-un târziu că este vorba de cei doi pantofi ai mei, plini de noroi, încă uzi înăuntru, aceiași pantofi, care, lucioși și curați ieri, de fapt, alaltăieri dimineață, se desfătau de sub pat cu o priveliște de invidiat. Imaginează-ți puțin, în ce loc strategic, dar nu de tot băgați, doar cât să ciupească din călcâiul puțin "subpat", i-am așezat. Ei s-au împrietenit primii cu chiloții Monicaăi, pentru că este
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au intrat. Fiți binecuvântate de oameni și de zei, Gingașe și miraculoase flori de tei. Încântare Un vin bun, ca și o poezie, Te încântă și-ți produc euforie. Degustat fără măsură, vinul te îmbată Poezia, elevată și multă, te desfată. Neîncredere În călătoria-mi celestă, Unde m-am plimbat cu Carul Mare, M-am împrietenit cu un nor Să mă apere de soare. Norul, însă, m-a trădat... De atunci, Nu mai cred în prieteniile efemere. Ca un giuvaer Sub
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sau dușmani ai săi să ucidă. Nici n-avea dușmani. N-avea timp să-și mai aibă dușmanii lui, când avea regele destui. Întâia oară când a fost dus să cucerească orașe străine, l-a încălzit și lupta, l-au desfătat și orașele. Atunci a văzut orașe frumoase și necunoscute, care nu erau ca ale țării lui, chiar dacă erau mai mici. Orașele acelea străine în care a intrat aveau mult aur și argint, aveau cărnuri dulci și poame răcoritoare, aveau printre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind apele din Hapi sau desișurile de papirus, ori se plimbau pe țărmul mării albastre, numită de negustorii albi cu bărbi negre din insula lungă de la răsărit Marea dintre Pământuri, iar de acești băștinași rome, fără nici un rost, sau poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
decât de obicei, datorită unui surâs pe care Auta nu-l înțelese. I se păru că nu-l mai văzuse pe Tefnaht surâzând anume așa. O clipă, sclavul socoti că tainicul surâs este oglinda ultimei nopți în oare preotul se desfătase cu o frumoasă dănțuitoare din neamul mașauașa. Dar nu era așa. Strălucitorul slujitor al Zeului Puterii dovedi îndată că nu la ea se gândea acum. - Știi de ce te-am chemat? îl întrebă pe sclav. Auta își aplecă fruntea spre pământ
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și chiar decât mulți oameni liberi. Mulțumește-te cu ce ai, ca să nu pierzi într-o zi totul. Eu te sfătuiesc, pentru că nu ești neînțelept, să-ți alegi clipa cea mai fericită din viața ta și las-o să te desfăteze. - Clipa cea mai fericită, stăpâne, este aceea care încă n-a fost. - Mai bine ți-ai fi ales o sclavă sau o cântăreață neagră de-aici. Poți s-o iei cu tine pe corabie! - Mi-am ales, stăpâne, răspunse Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cele mai rare l-a adus în casa Marelui Preot. Odată, acest adevărat stăpân al Atlantidei de care și regele se temea, apăsat prea mult de singurătatea sa de bătrân înțelept fără soții și fără odrasle, a vrut să se desfăteze ca un copil și a intrat în casa robilor încremeniți în fața lui și le-a pus zece întrebări năstrușnice. Vrând să glumească mai mult cu sine decât cu ei, de urât, le-a spus că pe acela care-i va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca pe o licoare dumnezeiască. Alți sclavi, îndoiți din șale, duceau în spinările lor trunchiuri de copaci, lespezi șlefuite de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu încuviințarea ei, o prefăcuse în zeiță, fără să aibă nici parte de ea, nici măcar speranță. Își aduse apoi aminte de timpul petrecut în Ta Kemet și de convorbirea cu Tefnaht, când preotul Zeului Puterii l-a îndemnat să se desfăteze cu dănțuitoarele mașauașa. Tefnaht avea patruzeci de ani și gustase din viață tot ce se putea gusta. Auta avea treizeci, însă mai mult a bănuit decât a gustat... Începu să râdă. Tefnaht a fost atunci atât de liniștit și chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]