1,251 matches
-
concept, și chiar dacă întîlnim gîndul strecurat în ea, este vorba doar de îngemănare întîmplătoare [37 td]. Moralitate, rațiune, subiectivitate, toate acestea sînt desființate, iar extremele în care indianul trăiește sînt pe de o parte cufundarea nemăsuratei puteri de imaginație în desfătarea senzuală, și pe de altă parte pieirea acesteia în completa abstracție a interiorității... La indieni, fiecare lucru prezent și subexistent se [193] dispersează în vise multiple. Pentru ei înțelegerea este condiționată de excitarea nervilor ce îi împiedică să accepte obiectele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și să-i dea cele mai felurite forme, când una, când alta, când așa, când așa. Lutul rămâne'n orice cas acelaș ..." (ms. 2285, f. 127). Ideea nu era nouă și Eminescu o putea afla în opera lui D. Cantemir: "Desfătările tale: pulbere și fum, care cu mare grosime în aer se înalță și, îndată, rășchirându-să, ca și când n-ar hi fost să fac..." "Risipire", "mistuire" în vânt. Într-un manuscris citat, Eminescu a notat această expresie: "fiul pulberii" (2286). Întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
adormit în sine însuși") a omului trezită în momente de cumpănă. Esență translucidă, "ființă diamantină"12, amintind de asceții Indiei, care prezidează peste goluri și peste înțelesurile lumii, magul eminescian stăpânește prin privire. Muntele este la Eminescu locul maxim al desfătării ochiului, punct nodal de interferență a două lumi: "jos firea, sus se-nalță puterea și voința", precum a tradus însuși poetul versul din Imnul creațiunii 13. Privirea este forța lui care ține de o demonie a cunoașterii, de o răscolire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cetățean liber, conștient de drepturile sale, după care instrucția se cuvenea să fie rațională, realistă, adaptată nevoilor practice. „Luminele inteligenței nu trebuie să rămînă numai ca atare spre bucurarea minței teoretice și precum lumina soarelui este nu numai lumină spre desfătarea ochiului, ci și elementul de viață pentru plante și viețuitoare, astfel și lumina inteligenței trebuie să trezească în viața reală chiar puterile de trai și de propășire a unui popor”. A combătut sistemul nostru școlar, care dădea țării „birocrați și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
plîng și gem. Ah, groaznic! groaznic!" În Rai Femeile trec iarnă dormind în valuri moi de borangic Țesute de-a' lor mîini spre a le-ascunde în mormîntul sumbru; Însă Bărbați nemuritori trăiesc reînnoiți prin morți ale femeilor; în lină Desfătare ele mor, si primăvară reînvie cu muzica și cîntec. 65 Enion zise: "Cu bine, eu mor. M-ascund de ochii tăi cei scrutători." Astfel grăind, Din pieptul sau teșind ușor din fibre trainice un Tabernacol pentru Ierusalim, ea printre Stînci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci recunoscători de ne-arăta-vom Ei vor opri dulcea iubire, a cărei hrană spinii sînt și-amare rădăcini. 250 Auzim goarne de război, vedem sferele ce se-nvîrtesc, Si totusi Tu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cu groaznicul Apus, 70 Și-n asta vreme plugul cel de fier tăié grozavnicele brazde-n Ulro, sub Beula, unde cei morți Noapte și Zi se tînguiesc. Luváh fu aruncat într-ale chinului Cuptoare și pecetluit, Iar Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele cu foc. Severul Urizen privi, de nevoință-mpins să țină 75 Nefasta zi departe, de n-ar putea din întîmplare cu o putere oțelita Să iși alunge disperarea; îndurerat și-nfricoșat, pe Vala O văzu încolăcindu-se în jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cei slabi Lucrarea și-o încep, si multe plase-s împletite, întinse multe Plase, si multe Spirite sînt prinse; nenumărate plasele, 160 Nenumărate lațurile și capcanele, si multe-alinătoare flaute Sînt întocmite, si multe încordate lire peste nemărginire-ntinse. În crudă desfătare ei prind în cursa pe-aceia care-ascultă, și-n crudă desfătare-i Leagă, puternicele energii în spații mici strîngîndu-le74. Unele sămînță se făcură-a plantelor care vor fi sădite; altele 165 Bulboase rădăcini, îngrămădite în hambare și grînare. Apoi se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
întinse multe Plase, si multe Spirite sînt prinse; nenumărate plasele, 160 Nenumărate lațurile și capcanele, si multe-alinătoare flaute Sînt întocmite, si multe încordate lire peste nemărginire-ntinse. În crudă desfătare ei prind în cursa pe-aceia care-ascultă, și-n crudă desfătare-i Leagă, puternicele energii în spații mici strîngîndu-le74. Unele sămînță se făcură-a plantelor care vor fi sădite; altele 165 Bulboase rădăcini, îngrămădite în hambare și grînare. Apoi se înălțară Ziditorii. Întîi divinul Arhitect planul Și-l desfășoară. Și minunată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea toate Femeile le alungắ de el departe. Los se înveseli, si Enitharmon rîse, zicînd, "Să mergem jos și Să vedem această truda și tristețe". Merseră jos să vadă chinurile Valei și-ale lui Lúvah chinuri, să-și tragă înăuntru desfătările. Și Vala că o umbră adesea-i apărea lui Urizen. 215 Regele Luminii o privi cum se jelea printre cuptoarele de Cărămidă, noapte și zi Silită printre focuri să trudească; glasul ei tînguios Se-aude-atunci cînd iar se lasă liniștită noapte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe vîntu-ngrozitor cu gelozie-n tînguirea-i: "De ce nu pot ca să mă Bucur de frumusețea ta, Încîntătoare Enitharmon? 185 Cînd mă întorc din Nori de Jale în Elementele rătăcitoare Unde tu, înfiorîndu-te cu bucurie, fermecătoare strălucind că vară, Te-odihnești în desfătare, rumena cînd sînt plecat, de frumusețe-nvăpăiată, Rece și palida în suferință cînd m-apropii, de frica Frunții și-a ochilor mei groaznici tremurînd, buzele tale că trandafiri în primăvara se-ofilesc. 190 Cum ai scăzut! strugurii tăi care-n al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de-abia răsúflă și licăresc ușor. Crinii tăi care dădeau lumină cînd dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam și mai chemăm jivinele și păsările spre desfătarea lor, 200 Dar nu stiam ca, singur lipsit de-ale iubirii bucurii, Trebuie să port război cu iezme-ascunse ale lumilor care prind viața 201. O, de n-aș
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam și mai chemăm jivinele și păsările spre desfătarea lor, 200 Dar nu stiam ca, singur lipsit de-ale iubirii bucurii, Trebuie să port război cu iezme-ascunse ale lumilor care prind viața 201. O, de n-aș fi văzut ziua! acum în tihna aș fi fost, Nici nu as
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-am găsit? te-am găsit? de teama tremuri 225 Din cauza lui Orc? căci și-a croit haotic drum Din pîntecele-ți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
240 Vala, crinul pustiei topindu-se în miez de zi; Pe sînul ei în dulce fericire căzu neputincios. Uimire a cuprins Tot cerul; învăluit de întuneric îl văzură; clădit-au zid de aur În jurul lui Beula. Acolo printre Flori în desfătare petrecu. Vala rămase-nsărcinată și îl născu pe Urizen, Prinț al Luminii, 245 Întîi născut al Generării. Apoi, iată, o minune pentru Ochii Omului acum căzut; un dublu chip apăru Vala, Bărbat Și femeie; palid cutremurîndu-se Omul Căzut sări napoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n vremurile de demult!" Enitharmon și-ntinse buclele strălucitoare peste vînt și spuse, "O,-Încîntătorule grozavnicule Los, minune-a Veșniciei, O, Los, scutul și călăuza mea, Lucrările-ți sînt toată bucuria mea și-n ale tale focuri sufletul meu găsește desfătare; Și de ard ele cu blîndețe și cu măsura dreapta, și-n noapte-ascunsă 450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare măiestrita uimitoare, Ei Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita, șoptind un imn și îngăimînd o rugăciune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să-l însele pe mîniosul Tharmas, să-i potolească sufletul cel furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-m-au cînd Enion statu naintea-mi Tremurînd aidoma cu-o umbră, ca o ceață, ca văzduhul. Și a plecat, și-aicea singur port război cu întunericul și moartea. 240 Glasul ți-aud, dar chipul nu ți-l văd; tu, toata desfătarea, Viața, vă arătați și-apoi pieriți, batjocorindu-mă cu umbre-ale speranței mincinoase. Uitat-ai că văzduhu-ascúltă prin toate țărmurile sale, și spune Cele mai subtile gînduri închise din lumina în camere-ale Lunii?" "Tharmas, Luna are-ncăperi unde-ai iubirii prunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stăvilească furia, Călcînd colinele-n picioare, înaintînd anevoios ori înotînd, zburînd cu furie, căzînd, Sau bubuind că un Cutremur de Pămînt într-ai pămîntului rărunchi, 265 Ori că un nour dedesubt, si ca o flacără-n înalturi vîlvîind, Umblînd în desfătare peste dealuri sau prin vîlcele murmurînd Că un torent care țîșnește dedesubt, iară deasupra piatră care cade, Nor de furtună-n miazăzi și glas alinător în miazănoapte auzit. Și ea merse nainte și văzu chipurile vieții și ale încîntării 270
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în lucrări încîntătoare Sălașurile să-și clădească; fiindcă Elementele din plin pe lume aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
drugi, Apoi trăgînd în fire grozavnicele Pătimi și Iubiri A' morților Spectrali. De-acolo duse la Războaiele de Țesut ale lui Cathedron, Fiicele lui Enitharmon țes ovarul și integumentul 254 Cu gíngaș borangic, din propriile măruntaie tras cu o lasciva desfătare, 210 Cu cîntec dulce cadențat pentru vîrtelnița și fusul ce se-nvîrt, Alinind spectrele morților ce plîng, Înveșmîntîndu-le mădularele Cu daruri și cu aur din Eden. Uimite, de-încîntare năucite, Groazele-și pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să iți pun? Dacă mă părăsești, mă mistui-voi peste stînci. Aceste fibre ale ochilor care obișnuiau să-ți rătăcească-n depărtate ceruri, Pe mine-abandonîndu-mă, jos le-am legat c-un fier încins. 300 Aceste nări ce se-Întindeau cu desfătare-n cerurile dimineții În jos le-am aplecat cu plumb topit în mugitoarele-mi cuptoare. Sufletul meu este șapte cuptoare, necontenit foalele mugesc Peste cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]