10,581 matches
-
singurătății” (metafora lui P.H.Lippa). Cealaltă „casă” i-a adunat pe tustrei: mamă, tată și fiică, modelându-le sufletele clipă de clipă, conform unei arhitecturi interioare unicat, compusă din gânduri, emoții, visuri și dorințe, ceva ce se face și se desface ca o ființă proteică în oceanul zilelor, cerând fiecăruia iubire și oferind la fel de mult. O dinamică inefabilă din care, odată ce ai intrat, n-ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind-o pe Clara, care țopăie în jurul lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd nici o importanță faptului că fusese trasă la sorți. Lui Virgil îi mai veni puțin inima la loc. Nimeni n-a comentat hotărîrea Ilincăi, iar ea, în fața unei astfel de atitudini, desfăcu pachetul și oferi fiecăruia cîte un biscuit. Adică... ce spun eu? Nu chiar cîte unul! Și nu la toți la fel! Nimeni n-a observat că singurul care a primit nu doi biscuiți, ci trei! a fost Virgil. Ce altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul în două. Zadarnic s-au chinuit însă să-i dea apă. Cum să dai apă cu sticla unui ied? Încercară să toarne în palmele lui Vlad și să-l apese pe ied cu botișorul acolo, dar tot degeaba. Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
locul indicat; Robo pregătește elicopterul. La drum! (ies). Aurora: Ela, cafea pentru toată lumea. Apoi scoate dintr-un sertar dosarul de care-i vorbise, cu o zi mai înainte profesorul. Profesorul mi-a spus să mă uit în acest dosar. îl desface; fotografii, și mai multe adnotări. Trec fotografiile din mănă în mănă cu Eva și Adam. Eva: Deci domnul profesor știa locul unde au aterizat musafirii cu nava?! Aurora: Nava?! Poate sunt niște turiști extravagantți și nu chiar niște extratereștri. Privește
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
acestei existențe sub diversele ei aspecte, de la frumusețile naturii la iubire și bucuria de a putea parcurge diversele lumi ale Creatorului: Simt că toate stelele palpită în mine. Lumea țâșnește în viața mea ca o apă curgătoare. Florile se vor desface în ființa mea. Toată primăvara priveliștilor și a râurilor suie ca o tămâie în inima mea, și suflul tuturor lucrurilor cântă în gândurile mele ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a recrea un univers virtual care nu va coincide cu cel gândit de imaginarul poetului. Astfel un poem ambiguu pare că reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Dar versul, dacă nu este asemenea zeiței Isis care refuză să-și desfacă vălurile, poate să ne înalțe, și atunci devine sacru. Cuvântul tribului este o iluzie în raport cu adâncul lucrurilor, dar cuvântul poetic este o iluzie superioară, un model pentru altă alternativă a genezei. Preocupat de ambiguitatea lumii alcătuită din profan și sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
parcursese progresiv etapele eliberării ultime depășirea oricărei determinări, depășirea ideii de sine eliberat, și încheind cu depășirea conștiinței eliberării, a ideii de libertate. Atunci am exclamat într-o beatitudine indescriptibilă: "În această clipă "eul" meu se schimbă: vechea ființă se desface în două entități: una umană, cealaltă o conștiință extramundană. Un ochi transcendental le desparte, și ele se îndepărtează spre cele două extremități ale infinitului." * De atunci, am rămas convalescent al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua din bibliotecă, urmăream cu degetul conturul albinei uriașe de pe ambalaj ascultând Aventurile lui Sherlock Holmes de pe disc. Mama venea să ne ia pe seară, încercănată și tăcută, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca de rechin. Ivan-he ringul bătuse în lung și-n lat adâncurile până când își dibuise victima. Carnea roz a somonului se desfăcuse în fâșii curate, risipite de apă într-o boare alburie. „Nu, nu!“ țipase Ivan cel adormit. Ivan-heringul însă mușcase și mai crâncen, până când somonul nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pulsația de viață din trupul plantelor și de a muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum ar fi știut că va veni, că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
anume fel doar pentru că știi că așa e mai bine pentru tine?! ...Chemarea inimii a fost aceea care l-a convins pe Lupino să urmeze sfatul căpriorului. A doua zi, în zori căci în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea unui mutilat lup necunoscut, un înțelept de la care aștepta să poată lumina bezna din care nu reușise încă să iasă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Engels, Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica și tovarășii lor), dar era, orice s-ar zice, ordine. Profesorul de sport spunea că și bibliotecara școlii (mereu avea ceva de spus împotriva ei) ar avea de învățat de aici, ea care nu desface pachetele de noutăți editoriale cu lunile, preocupată mai mult să caute ceasuri întregi, printre rafturi, nu știu ce cărți pentru directorul-adjunct Țurlea. Și totdeauna în prezența solicitantului... Dar prea-tânărul responsabil nu avea vreme să asculte asemenea vorbe. Pe el îl absorbea cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
că tovarășul Radu este lipsit de „simț autocritic”. Ce altceva pot să însemne cuvintele pe care le mormăie în barbă atunci când se recunoaște învins de câte o mașinărie nouă pe care încearcă să o remonteze, chiar în birou, după ce a desfăcut-o pentru a-i găsi vreo imaginară chichiță? Nu constată el atunci, cu oarecare duioșie: „Parcă-s tâmpit! Ar râde și curcile!...”? De fapt, cine este Radu Mercea-Iacobeni? Dacă aș fi reporter la ziarul Făclia, aș răspunde simplu și direct
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
exemplificare un moment înghețat în anonima uitare colectivă, mai exact acea perioadă de secol 19 a unei Rusii pe care nici praful nu mai reușea să o acopere. Un secol blând, în care încă mai domnea intelectual contele ce și desfăcea în chioșc corespondența cu destinația Iasnaia Poliana. Într-una din zilele acelor vremuri, măcinat moralicește de amintirea propriei tinereți, petrecută în beții boeme și sub semnul jocurilor de noroc, hotărăște conceperea tinerei doamne, acea nefericită Anna - cu doi „n“ întru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dată când avea norocul de a găsi un astfel de chiștoc bine păstrat. Ce să mai, era aproape intact. Își imagină că e o țigară întreagă pe care abia ce a scos-o dintr-un pachet de pe care numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
numai ce desfăcuse țipla. După cum fusese stinsă, era în mod cert abandonată de o mână de femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dintre America și Spania, în 1898, ducele de Arcos, la acea vreme ambasadorul Spaniei la Washington, a expediat domnului Canalejas, aflat în misiune la Havana, o scrisoare prin care își făcea cunoscută opinia asupra președintelui MacKinley 105. Corespondența a fost desfăcută, conținutul ei a fost dezvăluit, iar presa l-a publicat. Hazardul a făcut să mă aflu lângă ducele de Arcos, în momentul în care secretarul de stat, domnul Day, s-a prezentat la acesta pentru a-l întreba dacă scrisoarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
aminti de cuvintele scrise în scrisoare: „- Deocamdată așa e mai bine pentru noi.” Scrisoarea. Cea mai recentă pe care o primise. Uitase de ea. Deschise poșeta și scoase plicul pe care îl găsise în acea dimineață în cutia poștală. Îl desfăcu cu mâini tremurânde și citi: „- Zâmbește, ești atât de frumoasă când zâmbești! Bucură-te de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mărunte care o fac să fie frumoasă! Nu te adânci în tristețe și durere, care nu fac altceva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dispărut. Nici nu-și mai amintea cât timp rămăsese scrisoarea în cutie fără să o ridice nimeni: o săptămână, două. Acela a fost al doilea moment în care a simțit că legătura aceea tainică care îi unea s-a mai desfăcut puțin, sau poate că prea mult. Primul moment a fost cel în care și-a dat seama că pentru el femeile sunt doar simple obiecte de consum. Nu respecta femeia, iar vulgaritatea exprimării lui era de-a dreptul respingătoare. Și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu se-ascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep?truns", cănd „umbră celor nef?cute nu-ncepusea se desface, / ?i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codru: „ ??ci s???ții, iubite frate C? nu-s codru, ci cetate, Dar vr?jit eu sunt de mult Pan? când o s? ascult ??sunând din deal În deal, Cornul mândru triumfal Al craiului Decebal. Atunci trunchi-mi s-or desface ?i-n palate s-or preface..." („Mu?ațin ?i codrul"). Aceast? d?inuire e posibil? doar Într-un spa?iu În care cunoa?terea se deschide unei comunic? ri directe Între transcendent ?i imanent. În vechea spiritualitate dacic?, zeii „expresie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
teiul, salcâmul, floarea albastr?, marea, izvorul, stelele, norii etc. sunt numite motive sau topos-uri poetice sau fragmente-motive etc, studiul acestora are o Însemn?țațe deosebit?, pentru c? ele reprezint? „uria?ul mecanism viu" al universului poetic eminescian, „ce se desface curiozit??îi analitice iscoditoare de taine ale crea?iei, În piese care palpit? semnificând spre unitate" (Zoe D.-Bu?ulenga). Studiul semnifică?iilor pe care acestea le au poate relevă sistemul de corela? îi Între aria de cultur? tradi?ional
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu seascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep? truns", cănd „umbră celor nef?cute nu-ncepuse-a se desface, /? i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Tot ceea ce este acum supus devenirii, duratei, trecerii timpului Înseamn? reprezentare fenomenal? a Ideii („adev?rata realitate" care exist? Între personalit??ile sau formele empirice ?i voin?a universal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
voin?a universal? În concep?ia lui Schopenhauer): „ Dar deodat-un punct se mi???... cel Întâi ?i sigur " [...] Punctu-acela de mi?care, mult mai slab că boaba spumii, E st?panul f??? margini peste marginile lumii... De-atunci negura etern? se desface În fă?îi, De atunci r?sare lumea, lun?, soare ?i stihii... De atunci ?i pan? ast?zi colonii de lumi pierdute Vin din sure v?i de chaos pe c???ri necunoscute ??i În roiuri luminoase izvorând din infinit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]