3,459 matches
-
din sufletele celor trei femei care Își puseseră mari speranțe În faptul că Victor, proaspăt Însurat, nestatornic și fustangiu va fi bucuros dacă Va ar rămâne pentru totdeauna la ele! Băiatul era supărat că nu știe să citească, pentru a desluși el biletul lui Victor, intuind că bunica-sa nu i-a spus tot ceea ce scrie Victor, spuse: Doriță, Didiță! Arătați-mi cum se citește scrisoarea! Atunci a izbucnit cu obidă Ochenoaia: Toantele astea! N-au vrut și n-au putut
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
După un timp lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie Priveam orașul Iași cu un aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile de mult apuse. Orașul trăia într-un fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile prind puteri cu încetul. Marginea pădurii se deslușește tot mai greu și fantasmele ies la iveală pentru cei cu imaginația bogată. Închid ochii și nu sînt deranjat de țînțarii care fac rost de o cină fără plată. Mă întreb mereu și mereu dacă să... Nu-i păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noaptea uneori o petreceau împreună. Maria asculta pe la ușă și rămînea surprinsă că tinerii nu vorbeau decît monosilabic și foarte rar. Ce fac acolo? Doamne iartă-mă! Într-o noapte Daniel era cu doi prieteni și Maria n-a putut desluși nici un cuvînt din scurtele lor conversații. Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele acestea sunt reverberații ale unei acustici întoarse pe dos. Ascult cântări despre dezbrăcarea de cele sfinte. Pulberea sărată măsoară timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea de jurnalist, a cutezat să rupă două peceți de pe ceea ce ținea ferecat În el: povestea lui Weisz și propria sa poveste, a lui Valeriu Ruba, din anul 1944. Din drama lui Weisz din acel an nu mai pot fi deslușite prea multe. Tata și cu el legaseră o prietenie, o alianță strînsă odată cu zborul În cosmos al lui Iuri Gagarin. Se Întîlneau de atunci mai des. Părintele meu, trecut de la secretar la funcția de președinte al Sfatului Popular comunal, ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deja Întîlniri numai Între noi doi În care el Îmi dezvăluia toate tainele clandestinității și ale tacticii de partizan, toate tehnicile de camuflaj, Îmi descria armele, Întreținerea și confecționarea lor, aprovizionarea cu muniții, ambuscadele, ciocnirile cu poterele regimului, evadările, Îmi deslușea urzirea rețelei lui de tăinuitori. Deveneam depozitarul tuturor mărturiilor sale, urmînd să le scot la lumină Într-o carte publicată În Occident și să le ascult difuzate În serial la Radio Europa Liberă. CÎnd, după 1989, mult după captivanta povestire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apucat totuși să umple o ulcea. Floare nu ținea Însă banii la vedere. Îi cosea și-i descosea dintr-o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
căzut la pace gândul de veghe... ― Bună dimineața, doctore Gruia - s-a auzit salutul pornit din spatele unor mustăți cât o lume, adăpostite sub o pălărie de pai cu o zagara largă trasă pe ochi... Surprins, Gruia s-a oprit să deslușească cine se ascunde dincolo de acele mustăți și ochii dosiți sub pălărie. Omul, care se sprijinea Într-un baston - cu gest leneș, dar studiat - și-a ridicat borul pălăriei, pentru a-și descoperi fața... Gruia a privit la el cu atenție
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
afară. O căruță se vedea apropiindu-se încet pe drum, cu un felinar bălăngănindu-se între roți. Hooo!... Pttrrruuu!... strigă căruțașul, când îl zări la rându-i și trase tare de hățuri, că să oprească. În lumina lunii, i se deslușeau trupul îndesat și ușor adus de spate, căciula de pe cap și barba mare, ca a sfinților din icoanele vechi. Culae se apropie de căruță, dându-i omului cu smerenie bună seara și îl rugă să-l ia și pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb cu irizații violet își oprește plutirea, se apropie și o atinge ușor. Locul contactului devine cald, din ce în ce mai cald. Dora percepe un mesaj, din care deslușește : Sunt..., sunt Mino... sunt Minodora..." "Nu cunosc nici o Minodora... decât poate cea din vis..." gândește Dora și, spre marea ei mirare, percepe un ciudat răspuns instantaneu : "Ar fi trebuit... Ar fi trebuit să mă cunoști. Sunt... Sunt sora ta." Schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
palpitând ușor. "Oare acesta să fie corpul meu imaterial ? Și oare poate el gândi, se poate mișca și comunica ?", se întreabă Dora. Din nou răspunsul la întrebările pe care și le pune este instantaneu. Dora percepe un contact arzător și deslușește un mesaj : " Alindora a adormit, așa că am putut veni până la tine." "Este oare iarăși Minodora, cea care zice că este sora mea ?", se întreabă Dora. În spatele pleoapelor închise se întruchipează două imagini : o formă alungită, având o nedefinită culoare alburie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să mă iertați că v-am deranjat. Am avut senzația la un moment dat că se pierde. Parametrii se deteriorau... Aveam impresia că nu mai respiră... Dar acum și-a revenit și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând că are o halucinație sau poate a adormit și visează. Dar nu, este adevărat ! O femeie, al cărei chip nu îl poate desluși, șade acolo, în fața lui, într-o bizară atitudine rigidă. La început distinge doar o pălărie ca un fel de cunună aurie care îi înconjoară capul. Inele argintii de fum, de o perfectă formă rotundă, se ridică din locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate astea ?", se întreabă ea cu amărăciune. Incertitudinile și întrebările fără răspuns nu se opresc aici. Operația la care a fost expusă s-a produs nu numai în cutia ei craniană, dar și în intimitatea ființei ei. Este decisă să deslușească enigmele cu care a ieșit împovărată din încercarea prin care a trecut. Știe, presimte, că nu își va putea regăsi cu adevărat locul până nu va avea răspuns la întrebări pe care nu contenește să și le pună. Scotocește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care stăruie în mintea ei. A doua fotografie reprezintă o femeie ținând de mână o fetiță de patru-cinci ani. Femeia și copilul se găsesc în fața unei case, au capetele îmbrobodite cu basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate fi descifrat chipul micuț al fetiței. Se pare că este frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hartă nu mai figurează nici o localitate. Dora își reproșează faptul că știe puțin, mult prea puțin, din istoria zbuciumată a acestei provincii din Nordul țării ei de origine. Își amintește destul de bine dialogul dintre părinți, pe care îl putea lesne desluși când dormeau în aceeași cameră minusculă care fusese cancelaria școlii în care locuiau, singura bine încălzită în iarna grea care urmase întoarcerii tatălui din prizonierat : "La ce slujește să te frămânți atât, Simi ? Poți tu oare răsturna cursul istoriei ? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dincolo de cuvinte de această întâlnire la care nu am încetat să gândesc. Da, am visat de când eram copil să vă întâlnesc. V-am visat de pe când citeam Robinson Crusoe sau poveștile lui Ispirescu și a fraților Grimm în paginile cărora deslușeam urmele ochilor care le citiseră și a degetelor care le întorseseră înaintea mea. Am cunoscut-o pe Dora prin intermediul acelor cărți de povești, pe când era o fetiță de vreo zece ani iar eu abia de aveam ceva mai mult. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ar reface un drum inexistent, un drum spre originea timpurilor. Într-un târziu, șoapta sugrumată de emoție a lui Dragoș pare să confirme această incredibilă întoarcere : Nu pot scăpa chemării de a mă întoarce atunci, la momentul începutului. Atunci când tremuram deslușind urmele ochilor și degetelor unei fetițe întipărite în paginile cărților cu povești. Dora nu spune nimic, tace dar este cuprinsă și ea de o emoție copleșitoare. Amintiri, gânduri despre copilăria ei, îi trec prin minte fără nici o legătură logică. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților din Nordul Bucovinei. Se primeneau, mâncau, stăteau de vorbă cu tata și se culcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu doar o fantasmă a ei. Nu își amintește cu precizie cum s-a despărțit de Victor. Nu i-a lăsat nici o informație despre ținta călătoriei ei, care și pentru ea fusese o nebuloasă care abia, abia, începe a se desluși. Gândurile îi sunt întrerupte de o frânare bruscă a atelajului. Realizează că se găsesc în fața unei case pierdute în mijlocul nămeților, o casă cu o singură fereastră luminată spre noaptea târzie. Brațul lui Ciprian o ajută să coboare. Este puțin amorțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate câte ne pot tulbura. O să încep cu Dorina, am mai proaspătă în minte relația cu fata mea și încercând să înțeleg de ce relația noastră nu este cea pe care și-o dorește orice mamă iubitoare, voi putea poate să deslușesc și ce s-a întâmplat între mama și mine. Repetabila greșeală... Greșeala care se repetă la fiecare generație și peste tot în lumea asta. M-ar mira să nu găsesc în vorbele tale și deslușirea propriilor mele greșeli. Dorina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-au găsit numaidecât doi dintre feciorii lui, unchiașii mei Nicolai și Gheorghe, cu ajutorul lui Ursu care scâncea dureros pe flaneaua de lână rămasă pe zăpadă. Abia l-au deslușit în roata morii: stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]