17,663 matches
-
dărîmarea puterii, chiar dacă vei fi nevoit după aceea să aduni cărămizile, ca să refaci ceea ce a făcut puterea dinaintea ta. Cu cît ai fost mai aproape de un anumit partid, cu atît se cuvine să-l desființezi mai tare după ce te-ai despărțit de el. Loveste-ti aliații înainte ca ei să te lovească. Atacă-l azi pe aliatul de mîine, ca să știe ce cîștiga atunci cînd te vei potoli. Alegătorii au memorie scurtă, dar și ziariștii și-o pot scurtă la o
Consolări pentru o criză cît un cutremur by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17688_a_19013]
-
studiat fenomenul dorinței cititorului de ziare din România sînt de acord că ar mai fi loc, la noi, de un ziar. Un ziar căruia încă nu i se cunoaște formulă ideală, dar care, cel puțin teoretic, ar trebui să se despartă și de formulă artistică și de formulă nostalgiilor solidarităților de tot felul - la capitolul editorialistic cel putin.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
carieră de critic i-a fost întreruptă pe toată durata proletcultismului. Destin comun, așadar, cu al cerchiștilor, care, cu foarte puține excepții, n-au publicat mai nimic în deceniul al șaselea, debutînd editorial tîrziu, cam o dată cu generația mea. Deși ne despart douăzeci de ani, Cornel Regman a debutat editorial (în revistă a debutat în 1942, la R.F.R.) în același an cu mine: 1966. (cu Confluente literare) (iar eu cu Lecturi infidele, după un volum în colaborare, un an mai devreme). C.
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
marginale", recuperabile dinspre postmodernism. La fel de inadecvată (și chiar incorectă!) mi se pare a fi considerarea într-un fel de bloc monolitic a modernismului și a ceaușismului, deși, din nou, înțeleg rațiunile pentru care scriitorii și criticii optzeciști doresc să se despartă simultan de totalitarismul comunist și de modernism. Eu împărtășesc reacția în sine, mi se pare în firea lucrurilor, dar cred că despărțirea poate avea loc în termeni cu adevarat radicali, adică mult mai exacți. În sfîrșit, convins fiind, la rîndul
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
element legat de planul contingentului, al evenimentului, ca fatalitate care contribuie la împlinirea unui anumit destin al eroilor. Cehoslovacia comunistă, Elveția neutră, Cambodgia unei dictaturi militare - sînt spații în care personaje ce se cunosc între ele, se caută și se despart, se iubesc și se părăsesc, trăiesc, toate, revelația felului în care viața lor este, sau nu este, o veșnică reîntoarcere la ceva, o formă de fidelitate în sens absolut, sau dimpotrivă, o alunecare continuă către alte orizonturi, o plecare etern
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
nici un drept să-și arate mușchii. Pentru simplul motiv că investitorul (în cazul în speță, un investitor străin) ne va spune la revedere și va returna stătulețului mormanul de fiare vechi de care-i vine atât de greu să se despartă. Și atunci, nu va mai fi vorba de câteva sute de disponibilizați, ci de trimiterea în șomaj a absolut tuturor celor care își mai fac de lucru prin fabrică. Efectele sunt, după cum se vede, catastrofale. Lăsând de-o parte semnalul
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
și sursele lor primare. Călcata în picioare, ștearsă prin chiar actul de comunicare, această lume de imagini se reintegrează, prin descompunere, purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea artistului față de propria să opera, față de real și de convențiile simbolice, dar și faptul de a asocia limbajului consacrat un metalimabaj, un limbaj de context, inepuizabil că bogăție și că
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
față." Cuvinte profetice. * Toate acestea, printre care cea mai grea și mai plină de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
profetice. * Toate acestea, printre care cea mai grea și mai plină de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
care cea mai grea și mai plină de consecințe este Dogmă infailibilității Papei, au rămas complet în umbră în timpul vizitei istorice a Papei în România. Acel "Non possumus" total potrivnic oricărei imixtiuni laice a despărțit și desparte și va mai despărți catolicismul român de ortodoxie. Noi, cu bizantinismul nostru, am îndreptat credință pe calea politicii noastre externe și a necesităților laice ale țării, - intrarea în NATO. Nu vreau să cobesc. Sau să pun răul înainte, dar vom plăti destul de scump, în
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
panglică de lumină/ peste mlaștină sângerie/ a viscerelor scoase la vândut". Natură însăși își are visele ei rele, la acele ore opace când întunericul își dispută cu lumina dominația clipei: "Lumină nu se înalță încă,/ norii se caută să se despartă/ iarbă se mai deșteaptă o dată/ după ce s-a visat spartă, de sticlă" - Iarbă a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă. Mă despart, în această apreciere, de opinia lui Alex. Ștefănescu, probabil, unul dintre primii recenzenți ai studiului (România literară, nr. 21), care a împins gustul postmodern pentru ludic pînă la a afirma că o carte despre postmodernismul lui Cărtărescu ar fi fost
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
Trebuie să ne deprindem a respecta toate opiniile serioase și care au în spate personalități. În ce mă privește, desi nu-i pot nega d-lui Grigurcu justețea multor observații, bazate, de altfel, pe fapte sau pe citate elocvențe, mă despart de d-sa într-o privința și anume într-una esențială. Dacă n-ar fi scris articolul pe care-l publicam în paginile 3, 12-13 și 14, eu tot aș fi scris editorialul, la a cărui idee țin și care
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
d-sa într-o privința și anume într-una esențială. Dacă n-ar fi scris articolul pe care-l publicam în paginile 3, 12-13 și 14, eu tot aș fi scris editorialul, la a cărui idee țin și care ma desparte de dl Grigurcu. Am observat mai demult că reacția la Călinescu vine îndeosebi dinspre generația de dinaintea noastră, aceea care l-a cunoscut în anii '40. Dl Virgil Ierunca, ieri, dl. Adrian Marino, azi, sînt purtătorii de cuvînt ai acestei atitudini
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
azi, sînt purtătorii de cuvînt ai acestei atitudini extrem de critice. Dl. Grigurcu este, el, o excepție de la regulă generației noastre, care l-a cunoscut în anii '60, si care este mult mai favorabilă lui Călinescu. Cele două decenii care ne despart pe unii de alții conțin cheia diferenței de apreciere. Imediat după 1944, Călinescu a fost pentru mulți intelectuali o decepție. Grabă cu care s-a aliniat ideologiei comuniste (interpretată și exprimată destul de liber, în stil personal, fie zis), entuziasmul cu
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
de stat). A mai rămas o vreme ca prim-ministru și ministru de Interne, cînd relațiile dintre cei doi oameni politici s-au răcit, domnitorul ajungînd să-l suspicioneze pe sfetnicul sau că vrea să-i ia locul. S-au despărțit, desi Kogălniceanu n-a participat la preparativele pentru detronarea domnitorului. Fapt este că darurile de om politic ale lui Brătianu și radicalismul idealist al lui Rosetti, ajutați de alți cîțiva colegi de ideal, au pregătit constituirea viitorului Partid Liberal. Au
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
lipsi cel care le trăiește. Ideea nu se întinde, asemeni oricărui lucru, de aici și până aici între doi conlocutori, ci îi leagă nevăzut, subtil, cu atat mai strâns cu cât este mai puternică. Prin gândirea să maestrul nu se desparte, ci vine în mijlocul celorlalți. (Ștefan J. Fay, Sokrateion. Mărturie despre Mircea Vulcănescu, ediția a II-a, cu adăugări, Edit Humanitas, București, 1998, 142 pagini, preț nemenționat.)
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
George Tzipoia, stabilit de șaptesprezece ani în Elveția, la Geneva. El a revenit în România de nenumărate ori după 1989, atît pentru a se racorda din nou la un spațiu artistic de care ultimele două decenii ale comunismului l-au despărțit în mod brutal, cît și pentru a iniția un act de justiție în istoria artei noastre contemporane. Fiu al pictorului Alexandru Tipoia - unul dintre cei mai importanți și mai demni artiști din generația lui, maturizata deplin după cel de-al
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
de vorbă cu autorul recentului (atunci) succes editorial, Închisoarea noastră cea de toate zilele, carte pe care o citisem pe nerăsuflate. Mă așteptam la o discuție literară, de cel mult o oră sau chiar două, dar... nu m-am mai despărțit de familia Ioanid vreme de trei zile, cît am poposit în burgul german. Regaseam, în casa lor, cu bucurie uimită, o lume de care abia îmi mai aminteam și pe care o crezusem definitiv dispărută. Ne descopeream cunoștințe comune, aveam
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
și inimoasa din Oltenia îmi povestea, la începutul mineriadei care s-a sfîrșit la Stoenesti, cum au decis liderii să vină în Capitală. Ziarista știa bine ce înseamna viața minerilor și simpatiza cu protestele lor, dar - profesional - știa să-și despartă simpatiile de observarea faptelor. Astfel că a evaluat destul de exact șansele de izbîndă ale ultimei mineriade. Liderii jucaseră prost și porniseră la drum urmați de o echipă a șocului de strînsura. Cortina trasă la Stoenesti, urmată de arestarea liderilor, unul
Un nou Stoenesti sindical by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17884_a_19209]
-
istorisirea să, esențial patetica, produce un siaj de amintiri culturale și experiențe onirice care relativizează elegant, ca în proza lui Huxley, trăirea propriu-zisă. Personajul-narator este un roman stabilit la New York, Vlad, prizonier al unei existente zilnice previzibile. Dimineață, după ce se desparte de soția lui, Sofia, el se duce fără excepție la Universitate, unde își câștigă existența ca profesor. Pe acest traseu, singurul spațiu care îi oferă șansa unei evadări este Washington Square, un mic parc din New York, cu arbori bătrâni și
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
în alt fel... Sunt mii de feluri în care te poți exprima. Dar ești de o parte sau alta a baricadei. Acum există o baricadă. Care? Puterea. Cei care sunt împotriva puterii, puterea propriu-zisă. O nedreptate din ce în ce mai puternică, ce-i desparte pe aceia care îndrăznesc, de cei care n-au îndrăznit. Să luăm Africa de exemplu. Dacă-i cunoști pe africani, ei n-au aceeași concepție despre bani ca alții. Pentru africani, banii sunt echivalenți cu gunoiul. Or, gunoiul există și
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi care nu cunoaștem moderația. Ne azvîrlim în tăcere ca să aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca o unghie tăiată". Poetul se desparte de lucrurile care vorbesc, cu infinite precauțiuni, trăiește cu o tristă voluptate golul ce-l separă de lumea fenomenală, încearcă nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
neașteptate la maniera critică și istorică a școlii bucureștene, îndeobște respinsă de școala clujeană, fără a-și trăda însă vocația de pedagog și de cercetător al izvoarelor. Spiritul transilvan a fost pînă tîrziu pentru Mircea Zaciu, care nu s-a despărțit niciodată de Cluj, însoțit de o ciudată nostalgie. Doar că a fost transferat din cărțile lui de critică în paginile de memorii, în reconstituirea biografică, în evocarea atmosferei inefabile a locurilor, întîmplărilor și oamenilor în mijlocul cărora se născuse și trăise
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
orice adunare. Se îmbrăca elegant, cu finețe clasică, fără nimic strident. I-am admirat cu toții sacourile lui cu tăietură englezească. Era plăcut, cald, generos, dar și susceptibil, în măsura în care ținea să i se întoarcă gentilețea și prietenia. Ne apropiau multe. Ne despărțeau puține, îndeosebi, pesimismul lui incurabil, eu fiind un optimist la fel de incurabil. Cădea lesne pradă depresiilor. Dădea atunci fuga la București să mă vadă. Am simțit că naivitatea mea expansivă îi face bine. Mi-a și mărturisit-o. Mă mîndresc a
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]