678 matches
-
Acum chiar că am o poftă de lup, le spune Matei. —Cum să n-ai. Te-ai împăcat cu Cecilia, te-ai logodit cu ea. Numai că iar suntem despărțiți. Așa este soarta voastră. De când v-ați cunoscut mai mult despărțiți ați fost. — Voi când vă căsătoriți? — În primăvara anului viitor, că acum deja este iarnă, suntem și în postul Crăciunului. De sărbători nu veți fi împreună. Ne-am făcut partea. Dar nu se știe. Poate-i fac o surpriză și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spus Toderiță lui Matei, aflând despre ce este vorba. Dacă vrei să mă servești, mă planifici cumva în programul tău, ca să pot intra și eu în casa mea după ce mă voi însura, că și așa de câțiva ani stăm tot despărțiți. Vă căsătoriți cu domnișoara avocată? —Cu ea. — Apoi de la o mare încurcătură m-a scos dânsa odată. — Păi vezi? Trebuie să dai și tu o mână de ajutor când ea are nevoie. —La asta mă gândesc și eu, domnule doctor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mic decât secunda. —Nu iau în calcul fracțiunile. De ce n-ai venit? — N-am putut. Te rog să înțelegi. Am atât de studiat, sigur nu mă crezi. —Ba te cred, fata mea din parc, dar mă doare că suntem mereu despărțiți. Abia aștept să vii, să te îmbrățișez, să fii mereu lângă mine. Salută-l și pe unchiul Filip. Te pup cu toată dragostea. —Și eu te pup. —Cum? —Moa! Moa! Nu așa, iubito! Mă pupi pur și simplu, sau întrun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii despărțiți. Pe jumătate travestit imitând o cântăreață, pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sunt două ipostaze mai curând complementare, Crypto simbolizând latența obscură, fricoasă de manifestare, iar Enigel înțelepciunea atotcuprinzătoare (prin urmare, geniul e la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mult; m-aș duce cu ea, așa, până la capătul lumii, adică nu, până ceva mai aproape, la niște locuri pe care le știu eu; astfel s-ar sparge cercul care ne amenință acum și am putea viermui împreună sau despărțiți, printre bolovani negri; iar dumneata, Iason, ai putea să te duci dracului !“ - aici, ochii mi s-au îndreptat spre bardă și era cât pe-aci să mă reped, dar m-am abținut pentru că Zenobia, înțelegându-mă destul de bine, s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și le-am dus la părinți. M-a întrebat părinții, frații, fii cuminte, mă, nu-i Rodica chiar așa. Te împaci tu. Am stat despărțiți o săptămână. Am mers la cămin să văd ce are de gând. I-am zis să meargă la ai mei la țară, a fost de acord. Amărât, necăjit. Tata a fost sărac, dar niciodată n-am dat în cap, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a început să curgă genericul. Nu s-a întâmplat nimic, dar acest sentiment de panică, libertate, dependență, goliciune și dor - greu de scris, de descris și greu de definit - a rămas cu mine și apare ori de câte ori eu și Eva suntem despărțite. E un sentiment minunat, o prietenă îl descria prin a avea două inimi, una care bate în tine, alta care bate în afara ta, undeva departe, al cărei sunet tot încerci să-l prinzi. E o lucrare a Liei Perjovschi, reprezentând
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
ca frică și revoltă. Iată de ce martorul găsește potrivit să descrie, în acest moment de vârf al căldurii și al bolii, situația noastră generală și, cu titlu de exemplu, violențele concetățenilor rămași în viață, înmormântările celor morți și suferințele îndrăgostiților despărțiți. Spre mijlocul acestui an vântul se pornise și a suflat timp de câteva zile, peste orașul ciumat. Vântul este temut în mod deosebit de locuitorii Oranului, deoarece nu întâlnește nici un obstacol natural pe podișul pe care este construit orașul, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DISTRAȚI, ȘI PRIVIREA LOR ERA ATÂT DE PLICTISITĂ ÎNCÂT, DATORITĂ LOR, ÎNTREGUL ORAȘ SEMĂNA CU O SALĂ DE AȘTEPTARE. CEI CARE AVEAU O MESERIE O PRACTICAU ÎN RITMUL CIUMEI, METICULOS ȘI FĂRĂ STRĂLUCIRE. TOATĂ LUMEA ERA MODESTĂ. PENTRU PRIMA OARĂ, CEI DESPĂRȚIȚI NU SE MAI SIMȚEAU STINGHERIȚI SĂ VORBEASCĂ DESPRE CEL CARE ERA PLECAT, SĂ FOLOSEASCĂ LIMBAJUL TUTUROR, SĂ-ȘI CERCETEZE DESPĂRȚIREA SUB ACELAȘI UNGHI CA ȘI STATISTICILE EPIDEMIEI. DACĂ, PÂNĂ ATUNCI, ÎȘI SUSTRĂSESERĂ CU ÎNDÂRJIRE SUFERINȚA LOR DIN NEFERICIREA COLECTIVĂ, EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
S-O SPUNEM, CIUMA RĂPISE TUTUROR PUTEREA IUBIRII ȘI CHIAR A PRIETENIEI. CĂCI IUBIREA CERE PUȚIN VIITOR, IAR PENTRU NOI NU MAI EXISTAU DECÂT CLIPE. Bineînțeles, nimic din toate acestea nu era absolut. Pentru că, dacă este adevărat că toți cei despărțiți ajunseseră în această stare, este drept să adăugăm că nu ajunseseră toți în același timp si de asemenea că, o dată fixați în această nouă atitudine, străfulgerări, întoarceri, lucidități bruște îi readuceau pe cei loviți la o sensibilitate mai proaspăta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele simțului critic, dobândind în același timp aparențele stăpânirii de sine. Puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni nu se mai ocupa de calitatea hainelor sau a alimentelor pe care le cumpărau. Totul era acceptat în bloc. Putem spune in încheiere că despărțiții nu mai aveau acel privilegiu ciudat care îi ocrotise la început. Pierduseră egoismul iubirii și folosul pe care-l trăgeau din el. Cel puțin, acum, situația era clară, flagelul privea pe toată lumea. Noi toți, în mijlocul detunăturilor care se auzeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
stare de spirit, Cipriano Algor i-ar fi răspuns cu asprime, însă acum, fie pentru că îl atinsese resemnarea cu aripa ei melancolică, fie pentru că nu se pierduse definitiv câinele Găsit, ori chiar, mai știi, din pricina scurtei discuții între doi oameni despărțiți obiectiv de un urcior, olarul a vorbit cu blândețe, Vineri, la ora obișnuită, vin să te iau, sună dacă primești până atunci vreo veste, și, fără să-i dea timp lui Marçal să răspundă, încheie dialogul, Ți-o dau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de ani, și numai străinii Îmi vorbesc despre orașul Isfahan, eu nu l-am văzut niciodată. De-abia dacă exagera. Denumirea de Isfahan a desemnat mult timp nu un oraș, ci o oază În care se Înălțau două orașe distincte, despărțite unul de celălalt printr-un drum de un ceas, Djay și Yahoudiyé. Va trebui să vină secolul al XVI-lea pentru ca acestea și satele dimprejur să se contopească Într-o adevărată cetate. În vremea lui Khayyam, ea Încă nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Maindov Tud Răsăritul celui deal doilea soare Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) MAINDOV TUD (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Maindov Tud Răsăritul celui deal doilea soare EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ Capitolul 1 Acum a început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avea sfârșit. Rămaseră împreună pe vârful de munte, uitându-se, pentru prima dată în aproape patru ani, la revărsatul zorilor de zi și știau că este răsăritul unui alt soare... răsăritul celui de-al doilea soare! CUPRINS Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ 5 Capitolul 1 7 Capitolul 2 20 Capitolul 3 32 Capitolul 4 45 Capitolul 5 54 Capitolul 6 65 Capitolul 7 73 Capitolul 8 96 Capitolul 9 109 Capitolul 10 120 Capitolul 11 131 Capitolul 12 149
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l de păr și mârâindu-i în ureche ca o maimuță blestemată, așa că Billy întinsese mâna în spate, îl înhățase, iar Maimuțache îl mușcase ca ... oooo! Ce durere! Văzuse stele verzi. Bineînțeles, supraveghetorul, dl. Mucinceai, nu făcea nimic, văicărindu-se: — Despărțiți-vă băieți. Gata, băieți. Îl duseseră pe Maimuțache la detenție și o chemaseră pe mama lui să vină să-l ia, dar se părea că ea nu-l luase acasă, ceea ce era foarte rău pentru el. Pentru că acum erau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
muzica, de exemplu... Ce știu eu? Zic și eu ce zice Miruna. Eu nu am timp de prostii! Da, așa cred că a început. Dacă nu cumva a început mai demult. Poate atunci când am plecat singur spre Nord. Prima dată despărțiți, după nouă ani de când ne cunoșteam. Și când ea a „profitat”, plecând singură în țară... Sau poate în anul următor, când ea a refuzat net să vină cu mine în concediu - și s-a supărat groaznic că eu totuși
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nimeni dar eu te iubesc <vick47>: maya, eu sunt însurat. Ți-am spus <maya>: nu te cred <maya>: niciodată nu mi-ai spus că nu poți vorbi cu mine <maya>: indiferent de oră <vick47>: ea locuiește la Vancouver <maya>: sunteți despărțiți <vick47>: fac naveta la vancouver, de multe ori. De aceea nu intru duminică <maya>: și care e problema? ping. țușca intra în room #sebavik <țușca>.: knok knok. Ați tăcut? <țușca>: ai crezut că scapi de mine? <țușca>: ieși imediat afară
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ora pentru ședința de grup. Cu toții ne-am ridicat, împotriva voinței noastre, lăsându-l pe Don singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe coridor. Au mai rămas mai puțin de patru zile și scap de-aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prin cuvinte și cărnuri, te poți odihni cu pacea tămâii, cu somnul urșilor polari, cu apariția zâmbetului tău într-un ciob de oglindă. șase în al treilea loc: te întorci de mai multe ori în vis, unde ești tot departe, despărțit, ca atunci când fumezi în vis după ce te-ai lăsat de fumat, ca atunci când vezi un film experimental la muzeul de artă contemporană, stai în sală toată ziua, el scoate pantoful stâng la fel a patruzeci și una oară, ca atunci când
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Am primit o vizită de la Balcic, vărul fetelor, Charles. Foarte ciudat acest Charles, și Ioana povestea despre el lucruri senzaționale. Un om de vreo treizeci de ani, în care vezi mai ales sprâncenele îmbinate, ochii lucioși și dinții mari, lați, despărțiți, apărând la cel mai ușor zâmbet. Fusese prin Rusia chiar după venirea bolșevicilor, hoinărise prin Germania, avusese o mulțime de aventuri, încercase o mulțime de meserii, între măturător de stradă și artist de varieteu. Ioana pretinde că Charles este de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
analizezi, dar întregind pe un om. Aud ironia omului sănătos, protestând că lipsește o explicație limpede: "Ăștia se chinuie și nici măcar nu știu de ce. Ce stupid!" Aș vrea mai bine să se spună: "Doi oameni care nu pot trăi nici despărțiți, nici împreună". Am aflat noutăți despre Ahmed: că el poate nu e venit dintr-o mamă pisică, așa cum se întîmplă cu rasa lui. Doamna Axente l-a găsit la malul mării. Poate că ieșise chiar atunci din spuma valurilor, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
este, bineînțeles, Irina. Judecățile asupra Irinei sunt necruțătoare în severitatea lor tranșantă; comuniunea pe plan intelectual pare imposibilă; Sandu refuză ideea căsătoriei, declară uneori că vrea să se debaraseze de partenera sa, dar o cheamă cu disperare ori de câte ori sunt temporar despărțiți. Relațiile dintre ei devin relații sado-masochiste, relații dintre călău și victimă. Romanul tinde în permanență către ambiguitate. Sinceritatea jurnalului lui Sandu este cum nu se poate mai îndoielnică, deoarece el îl scrie cu gândul că va fi citit și de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]