782 matches
-
încă pe numele meu și era modică. Desigur, nici unul dintre noi nu a menționat faptul că obiecțiile lui Mark nu au fost niciodată pur financiare. Eram destul de sigură că el nu era nici acum foarte încântat de idee, dar era disperat să repare căsnicia noastră și era conștient că această problemă nu va dispărea pur și simplu. Eu nu am îndrăznit să-mi pun întrebarea dacă și eu eram la fel de pregătită să fac un compromis. Erau multe întrebări pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa puțin cam mult, Împărtășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exasperat de scurtele-i absențe în infinitul apropiat. Maturul spitalizat, îl privesc în trecut pe V. Îl privesc cu mîndrie cum descoperă că unii oameni au tot timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa scîrbă ce-l cuprinde față de marea masă a celorlalți: năuci înecați în prostie sau în inconștiență. Seninătatea cu care aceștia nu sînt înspăimîntați îmi pare și acum un cataclism. O omenire debusolată ca Steaua Polară văduvită de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și cea de spaimă. Cu timpul, ei nu i-au mai aparținut, au plecat spre alții și asta l-a durut. Apoi, ei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el acolo? În plimbări lungi cu Doctorul reia mereu cele învățate. Apoi, în singurătatea nopților petrecute în fața hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din neant. Se vede dezintegrat prin mokșa Upanișadelor, împrăștiat în fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ipocrită a guvernanților iar timpul probabil că anunță ger. Fiecare clipă a noastră înregistrează o moarte pe care o ignorăm. Sint cuprins chiar de spaima că oamenii se vor trezi. Că iminența morții să nu fie molipsitoare și toți să dispere ca-n clipa de sfîrșit a lumii. Iar peisajul să se spargă. Orașul să devină un ghem viermuind de urlete, demență și rugăciune. „-Stai liniștit”-mă domolește tînărul Doctor. „Sfîrșitul lumii si Judecata de Apoi nu vor avea niciodată loc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și iar visează să se elibereze. Căci, iată-l, suferă de propria lipsă de sens pînă se urîțește și seamănă a diavol. Ar vrea să reitereze Golgota, dar asta nu se poate fără o definitivă renunțare la eul eului. E disperat și așteaptă îngerul. Dar chiar dacă acesta va veni, fără-ndoială, s-ar ciupi să se convingă de realitate. Nu știe. Carnea lui n-are nevoie de înger. Trupul din spital e relaxat și fierbinte. O echipă de tehnicieni a schimbat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii nu-și pot închipui ce armă înfiorătoare a putut înfăptui o asemenea distrugere. Și Personajul V. e disperat de fericirea cu care Justițiarul își primește puterea. De această dată na fost nevoie decît să miște cîțiva milimetri degetele. Cunoscutele inamiciții îl fac să intre în cercul bănuiților însă distanțele mari ce-l despart de locurile asasinatelor îndepărtează orice
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
IUBIRE STELARĂ După ce m-am trezit din congelarea sufletului ucis în dezordinea unei iubiri, am fost sigură pe un început de an, cu lucrurile ce le-am găsit așezate de la sine. Fereastra iubirilor plânse îmi făcuse semn să nu mai disper să privesc bunătățile ce se holbau la mine de pe o masă a timpului. Și Eu trebuia doar să le fac semnul discret al ființei conștiinceoase ce știu să nu mai privesc spre anul ce a trecut destul de fericit și el
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi dau seama și-mi arunc privirile în trupul sidefat al întunericului unde totul se percepe altfel indiferent dacă-ți simt umbrele pletoase ale geloziei mânjind colțurile distinse ale universului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere. Și-n nepătrunsul vis eu te-am rănit cu albe versuri suspinând uitarea, Ești întunericul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai mult de gîndit. Nu pot descrie nici o Întîmplare definitorie pentru cărțile mele În afara celor deja povestite. Mai degrabă-i vorba de o suită de Întîmplări. Și un sentiment constant. Un ton: disperarea. Fără a putea preciza exact de ce sînt disperat și nici măcar dacă mă mai simt astfel. Prima mișcare a suitei a fost dirijată de Sren Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rîd pentru că mă simt bine, am o cravată nouă, și nu o pot purta fiindcă am gîtul fin, Îmi paralizează omușorul și alte lucruri, de mare interes. E o metodă de autoprotecție care intră-n funcțiune automat. Iar dacă ești disperat, te plictisești să stai toată ziua („scriitorii sînt niște ființe stranii care stau toată ziua În casă”, Martin Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deloc ascultătorilor noștri.” Totul e ca ascultătorii noștri să nu fie la volan. Ori la azil, unde poți muri fără prejudecăți și dintr-o acțiune mai puțin vioaie precum aceasta. Fănuș Neagu, În Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sfia să-și mărturisească vârsta. În fond, nu sunt chiar atât de mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că toate acțiunile sale o vor duce la liman. N-a disperat nici când a fost nevoită să descâlcească nesăbuințele în care se vârâse fiul ei, mai mult ghicite de ea decât spuse de el. Nici când fiică-sa, bolnavă, a plecat în străinătate și a anunțat-o mult mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca o cloacă. Vitrinele se schimbă în sfârșit după multe luni, dar arată la fel de anoste. Detalii, uluitor de multe detalii se așează în straturi dense în mintea lui. Merge și crede că e foarte singur, se simte foarte singur, e disperat. Convins că într-o asemenea stare nu i-ar trebui decât un singur pas pentru a se sinucide, n-ar ști nimeni și n-ar interveni nimeni, dar refuzând chiar să admită acea posibilitate, pentru că n-ar fi decât lașitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mor. Atâta că nu aveam voie să mor. 17 — Camera Mirandei Priestly, am răspuns eu din noul meu birou parizian. Cele patru mult râvnite ore care voiau să se numească noaptea mea de somn fuseseră Întrerupte de un apel telefonic disperat de la una dintre asistentele lui Karl Lagerfeld la ora șase dimineața, și exact acela a fost momentul În care mi‑am dat seama că toți cei care o sunau pe Miranda erau În mod automat redirecționați la telefonul din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întinse mîna să-i prindă degetele, și o aduse lîngă el, trăgîndu-o de braț, așa cum marinarul trage de-o frînghie, cu o mînă peste alta. — Uită-te la mine, murmură el În timp ce făcea asta. Mă Înec. Gata, sînt terminat. SÎnt disperat, Viv. O sărută din nou, ușor la Început dar apoi, amîndoi deveniră mai serioși, aproape neînduplecați. Avîntul sentimentelor care, o clipă Înainte, i se concentrase În jurul inimii, o cuprinse cu totul. Ca și cum el Îi aducea la suprafața pielii Întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu Kurt Cobain? —Dragoste curtenească, Momo. Curtenească. Ai citit vreodată Chaucer la școală? Dă din cap În semn că nu. Dumnezeule, ce-i Învață acum la școală? — Nu ai citit - deci, ceea ce facem noi este să le jurăm credință veșnică. Disperați să facem pe plac iubitului, am merge un milion de kilometri pentru unul dintre dosarele lor, genul ăsta de lucruri. Iar ideea-cheie este să le tot reamintim că, deși avem sute de tipi albi În urma noastră, care practic au inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să mă faci să mă simt mai bine. — Frank, a fost ceva trecător. Toată lumea a Înțeles. — În afară de tata. N-a făcut față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a descoperit buzunarele pline cu bomboanele pe care le șterpelisem de la Hiltonul din Riyadh și te-a acuzat pe tine. — Eu eram mai mare ca tine. S-a gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină și căzu, dispărându-i din fața ochilor. Nu e adevărat! își spuse Eduard, luptându-se cu valurile și căutând-o disperat din ochi pe Anda. Nu poate fi adevărat! Trebuie s-o găsesc! Partea a treia îN CERC 1. Doamna Ionescu se trezi cu bucuria secretă a unei alte zile care avea să înceapă, un frumos cerc de 24 de ore
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la noul supermarket alte cești de cafea - pentru că acum va trebui să le arunce pe cele desperecheate. Sau nu, mai bine să le dea menajerei. Da, așa va face. Imediat ce vine menajera, îi va spune că-i face cadou ceștile despere cheate și o va lăsa în casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai averii și puterilor statului decât tocmai darea noastră în judecată. Ceea ce dorim de la d-nii roșii și de la organele lor de publicitate este ca să rămânem totdauna atât de respectuoși unul pentru altul precum am fost până acum și am fi desperați de a vedea că schimbă tonul față cu noi, alterîndu-ne astfel acea dulce uniformitate a vieții cu care ne-am deprins atât de bine prin dovezi de iubire la cari nu sîntem în stare a răspunde. Într-adevăr, reproducțiunea articolului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în națiune. Un singur interes [î]i trage, interesul puterii; o singură dorință-i muncește, aceea de a apuca această putere. Își cunosc bine neputința; știu bine că țara îi respinge; dar pasiunea lor pentru putere-i orbește într-atît încît, disperând de a veni la guvern prin voința națiunii, au mers până a face o moțiune în Senat prin care cereau chiar guvernului partidei naționale-liberale să-i primească în sânul său. Acești oameni însă au trebuință de un nume și s-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]