1,902 matches
-
Acasa > Versuri > Farmec > MARIA IEVA - O LUME DEGHIZATĂ (POEME) Autor: Maria Ieva Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului LĂSTARI CU MERI Când vântul se-nfioară de-atâta așteptare Despică marea-n două pornirea să-și înece Și pentru tine-un înger se roagă la hotare Ca vameșul să ceară tributul și să plece. Din sâmburi de lumină o aripă îți crește Și simți zidită -n tine tăcerea de pe urmă
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
care le execută cu precizie și rapiditate, spre stupefacția Savantului și a Pilotului. Cuvântul operații nu a fost ales la întâmplare. Mai întâi îi aplică o injecție de anesteziere, astfel încât Patronul căzu la pământ cu fața în sus. Apoi îl despică cu un bisturiu, extrase organele interne și oasele, până rămase pielea ca un balon dezumflat. După care omulețul scoase din aceleași buzunare teancuri de dolari, în bancnote mari și verzi, pe care le îndesă în piele până când Patronul își recăpătă
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TIMP DE PLOAIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului A plouat și tot mai plouă Nourii s-a scuturat Despicînd amiaza-n două, Timpului să-i fac palat! Plouă-n gînduri de april Seceta să-mi fie casă Pentru sufletu-mi puțin, Cînd secunda mă apasă! Plouă droaie de petale Ninsă floare de cireș Mersul timpului din cale, S-a
TIMP DE PLOAIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354113_a_355442]
-
o floare de vară, este o poiană în mii de petale, simțuri într-un tril haotic, aleg, alerg nu pot cuprinde adâncurile absolutului, durerea fericirii, foamea, foamea de cuvinte care vor să-și zidească eternitatea în noi. Este timpul să despici existența, ideea de a fi în două, ca pe un fruct, să gust pentru prima oară, numai așa va coborî copilul din icoană zâmbind ... 18.03.2012 Referință Bibliografică: Nu știu cine sunt, / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU ŞTIU CINE SUNT, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354614_a_355943]
-
Articolele Autorului diminețile de azi se fac ierni pe fiecare deget numerele au ieșit din mare s-au îmbrăcat în haos și-au măturat nisipul în fiecare zi în care tu ai crezut că roua îți atinge talpa s-a despicat în patru calendarul în care m-am născut și porțile la care ai bătut stau închise pentru că te crezi unic și revendici cifra 7 mi-am luat urma focului cenușa-mi explică drumul greșit pietrelor dar tot mai alunec nemuririi
BLESTEMUL ZEILOR de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354671_a_356000]
-
spre autodistrugere! Opriți-vă, cât mai e timp, opriți-vă!” Inspirata Tripletă tace așteptând reacția mulțimii. În rândul protezelor se iscă freamăt și ele se agită un timp, sfătuindu-se. Într-un târziu, un tunet format din mii de glasuri despică zarea: „Nu-i adevărat! vrem să scăpăm din acest imperiu al deznădejdii. Acolo unde se zărește lumina trebuie să fie bine! Înainte, Popor al Protezelor, înainte!” Și protezele își reîncep marșul cu și mai multă vigoare, strivind sub tălpi Inspirata
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în două aripi uriașe și Arhanghelul se ridică în văzduh despicând ca o torță noaptea adâncă. - Bă, tăticu’ le dădu la polițai și mașină de zburat! Acu’ nu mai avem scăpare, fraților, gândi, destul de imprudent domnul Țonel. Un fulger albastru îi căzu la picioare iar vocea aceea metalică îl trăsni în
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
proiecta pe retina fricii propria imagine cu sine când primii oameni vor fi sosit în clădire și îl vor fi găsit acolo, captiv, suspendat, poate mort, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Acum glisa încet, cu teribilă exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
reprezintă pe noi. Cum suntem în situatile de criză? (indiferent de natură crizei) ,, Domnul a zis lui Moise: ,, Ce rost au strigătele astea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridica-ti toiagul, intinde-ti mâna spre mare, si despica-o; și copii lui Israel vor trece prin mijlocul mării că pe uscat.” ( Exod 14-15,16) Oare noi când suntem în fața mării roșii de ce tremuram de frica? Unde ne este credința? Trebuie să înțelegem că marea roșie din fața noastră se
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
și copii lui Israel vor trece prin mijlocul mării că pe uscat.” ( Exod 14-15,16) Oare noi când suntem în fața mării roșii de ce tremuram de frica? Unde ne este credința? Trebuie să înțelegem că marea roșie din fața noastră se va despica doar prin credință. Iar dacă uneori simțim înlăuntrul nostru această teribilă lupta dintre firesc și duhovnicesc, credința și necredința. Avem speranța și în asemenea situații ne asemănam cu acel om care într-o situație grea a strigat: ,, Cred Doamne ajuta
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
-mi un punct de sprijin și voi răsturna pămîntul! Rahat! Thomas se enervase. Astea sînt teribilisme de intelectuali angoasați. Mai bine concentrează-te, că nu ai altă șansă. Imaginează-ți că îți dau un punct și te las să-l despici în două. De cîte ori o vei putea face? Teoretic, i-am zis, de-o infinitate de ori. Este pueril. Orice copil știe adevărul asta. Ei, vezi, a intervenit Licurișca; asta este definiția lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu este infinitul? Crezi
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
bucată de cuib, au fost fașa de pansament pe rănile dorului. Unii comentatori, iviți de fiecare dată și imposibil de evitat la astfel de evenimente, apreciază ca nefericit genericul spectacolului. Poate că, în mod persistent, Prutul rămâne o rană ce despică inima României, chiar și la sărbătoare. Poate că doliul românilor e albastrul Prut, nu negrul! Poate că Prutul are nesfârșita menire de a cerni și sărbătorile! Dar, nicidecum nu pot fi excluse aprecierile pe care le merită spectacolul, cum nu
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
lui cu disperarea sacră, originară, a ordinii din Univers, ea era supusă, încă tremurătoare de dorință, i s-ar fi dat iar, cu sfioșenie, cu supunere, cu blîndețe, încă se mai simțea pătrunsă de tăișul lui de zeu, care o despicase în două și o umpluse de fericire, dar încet încet își revenea din plăcerea orgasmică asemenea unei flori fecundate de bîzîitul tandru al unui bondar vagabond, bărbatul o mai strîngea încă la pieptul lui puternic, îi simțea răsuflarea fierbinte în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
această subtilitate a gîndirii ei, sau o va călca în picioare și o va trata ca pe o plantă?! Seva plantei este dulce, își zicea ea, lingîndu-și buzele înfometate de adevăr și extaziată de micile orgasme care încă îi mai despicau zona mătăsoasă dintre coapse. Acolo fusese el - se cutremura ea pentru a cîta oară, și nimeni nu-mi va mai lua această trăire ... Poate că o să iubească vreodată un alt bărbat, dar acele clipe nu îi vor mai știrbi niciodată
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
în goliciunea țipatului, fluiditatea limbajului pierdut în pădurea umbrelor. Ești multitudinea de semnificații ale tristeții între bare, carcera în marea tăcerilor, polifonia sensurilor tulburate la final camera florii amortizata, în timp ce vântul trage din dorința și răsuflă respirația urciorului poemului și despica centrul durerii pe pleoape: timpul trece că și cristalul ocazional prin trupul tău, dar nu este pasiune pentru sânge care să te consume, căci Ea a adus temerile vântului, omagiu Goncai Ozmen) A L’ENTREMARGE Sóc l’únic pont de la
«LA HOTAR [‘A L ENTREMARGE ] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANĂ ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358518_a_359847]
-
trebui să le știi pe toate, e drept să mori așa, deodată, intoxicat cu aer și să fii mâncat de om?...Hai înapoi în balta ta , dar ține minte, să te ferești altădată!... Pregătise undița să relanseze. Balansând linia, a despicat aerul și apa. Urmărea firul și pluta în direcția estuarului. Undeva, departe în larg și în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta și se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
să fie așa? Gândi Mioara.S-a îmbrăcat cu multă atenție dar și foarte simplu. Frumusețea ei însă iese întotdeauna în evidnță, aproape că nu se observă calitatea obiectelor de îmbrăcăminte. Rochia galben pai, mulată pe talia ei superbă și despicată cu decență pe piciorul stâng, lăsa imaginația să se încingă fără însă a stârni reacții îndrăznețe. Și una și cealaltă refuzară cu delicatețe cele câteva invitații la dans. După fix o oră și jumătate, au fost conduse până la mașină de
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
figuri de zahăr! O galerie de artă invizibilă, înlănțuită în simboluri nedefinite - mi-a zis. Am salutat-o, dând ușor din cap, dar am evitat s-o așez la cina mea. Un clinchet neobișnuit se porni să-și plimbe veșmintele, despicând pădurile în sfere tinere. Copaci înfloriți în sălbăticie și candoare deopotrivă își aplecaseră ramurile să-mi mângâie gleznele. Dinspre miazănoapte soseau poteci tulburi, viscole în fața cărora sufletul întemnițat în veacuri trebuia să-și întindă palmele spre a începe jocul de
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
proiecta propria imagine cu sine când primii oameni vor fi sosit în clădire și îl vor fi găsit acolo, captiv, suspendat, poate mort, sau dacă nu, vor încerca să-l tragă, să-l clintească iar blestemăția de sârmă îl va despica, îl va ucide... Și-a impus calm, stăpânire, precizie...Glisa încet, cu exactitate, înapoi, spre stânga, încă puțin... Păcănitul și gata, s-a eliberat. Își regla respirația, își ștergea sudorile reci... „Cum, Dumnezeu, doar am simțit cu adevărat...Teribil! Firul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Mihaela Nicoleta Aionesei iar ilustratorul este Ștefan Suditu. Ea definește sintetic rostul poetului și al creației, într-o străfulgerare de inspirație copleșitoare și cu totul inedită: “ea / fântână sângerată în sonate / pe-altarul vieții scânteind rămasul / el / șoim ce-a despicat în pas de gând ideea / și în căușul ochiului a strâns atâtea patimi / trubadur încercând zăpezile să mute / mai spre nord sau alte continente / după cum un greiere îi cânta pe suflet / ei doi / o agonie mai aproape / de extazul împlinirii
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cu țesături de stele, iar cucul, veșnicul străjer, cântă de miezul nopții. Pleoapele de copil îmi acopereau ochii căprui sub greutatea lui Moș Ene. Că într-o clipita m-am trezit pe un tărâm de basm. Norii de lapte se despicau și formau insule plutitoare în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
cu țesături de stele, iar cucul, veșnicul străjer, cântă de miezul nopții. Pleoapele de copil îmi acopereau ochii căprui sub greutatea lui Moș Ene. Că într-o clipita m-am trezit pe un tărâm de basm.Norii de lapte se despicau și formau insule plutitoare în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că
RADU ALEXANDRU [Corola-blog/BlogPost/350754_a_352083]
-
cu țesături de stele, iar cucul, veșnicul străjer, cântă de miezul nopții. Pleoapele de copil îmi acopereau ochii căprui sub greutatea lui Moș Ene. Că într-o clipita m-am trezit pe un tărâm de basm. Norii de lapte se despicau și formau insule plutitoare în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]