615 matches
-
arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel de labirint în spirală - o încercare disperată de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se lovise de toporul și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eroine. Într-o alăturare imposibilă, avem de-a face cu o metafizică a simțurilor a cărei protagonistă ideală și idealizată arde din toată ființa sa pentru “amantul din eter”. După cum bine aprecia Al. Protopopescu: “Tipul de “fecioară tare” viitoarele “fecioare despletite”este osândit alături de masculinitatea agresivă.”¹ În felul lor, Bianca, Myriam, Alisia, Adriana, Manuela sunt niște apostoli ai iubirii ideale, și nu niște femei în înțelesul veridic pe care ni-l vor revela romanele. Ele cultivă un amor-problemă, a cărei ineficiență
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fenomenologie, în ciuda unei aparente superiorități. Ea se joacă de-a iubirea ca o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei pe care o vede despletită. Atitudinea de admirație pentru cea de a doua evidențiază faptul că eroina este o sămânță a Mikai-Lè din romanul Concert de muzică de Bach. Manuela nu iubește la Fecioară decât ipostaza maternă : ”pe genunchii ei largi ca un leagăn purta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche". Remarcabilă va fi și activitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, care, după "Balaurul" (1923), va realiza în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de valoare: "Izabel și apele diavolului" de Mircea Eliade, "Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de inspirație istorică, Ionel Teodoreanu își va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche", Hortensia Papadat-Bengescu realizează în 1923 romanul „Balaurul", în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de valoare: "Izabel și apele diavolului" de Mircea Eliade, "Brațul Andromedei" de Gib Mihăescu, "Baltagul" de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
glezna piciorului lui Hermes și-al omului. "În mitologie, Eleusis era orașul unde regele Eumolpos introdusese cultul zeiței Demeter, care inițiase pe Triptolem, fiul lui Celeos în misterele germinației și ale fertilității"3. Forma fixă, ușor încifrată alternează cu versul despletit, ca-n poemele-manifest ale avangardiștilor: Haideți înlăuntru, nu vă mai zgâiți pe geam,/ Că-ncepe reprezentația./ Cu scamatori de Galbad, cu motocicliști de Dalmația/ De când așteaptă la bairam/ Străbunul știrb hipopotam./ Și chiar vărgatul prinț jaguar/ Târât de coadă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
smulse!/ își suie tainic brațele a crengi,/ redevenind copaci, pornind cu frunze". Același motiv îl descoperim și în "Dans de fecioare", în care ni se dezvăluie un dans al ielelor cu chipul de stea, cu trupul de alge, cu părul despletit ca o "zburare de cocoare". Există în volum un peisaj ușor fantastic, trecut prin istorie, un peisaj folosit drept cadru pentru evocarea copilăriei cu o undă de părere de rău. "Amurg cu diavoli", Rara fericire de primăvară", "Izvorul" descoperă lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme de toamnă pustie.../ Și plopii plîng tot în oraș,/ Și-n totul e-o grea agonie.// Par casele triste castele.../ Amorul, aici, a murit/ Și poate că plîng la clavire/ Fecioare cu păr despletit...// Trec singur... și tare mi-e teamă.../ Și, unde mă aflu, nu știu -/ Vai, plopii detună orașul.../ Clavirile plîng în pustiu...” ( „Mister”)15) Deși mai rari decît castanii și teii, în timpul copilăriei lui Bacovia, plopii (menționați și în a doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La căpătîiul lui nici o femeie, nici o logodnică, nici o vorbă de mîngîiere. L-a adus în toamnă în București. La cimitirul Bellu iarăși n-am zărit nici o logodnică, pe nimeni din cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eflorescențele asmațuiului sălbatic, pletele aurii ale clematitei rodite, nucile mărunte ale ghințurei albe ca laptele, tulpinile ramificate ale fumariței cu flori roșietice și negre, cîrcei de viță, firișoarele întortocheate ale caprifoiului, în sfîrșit, tot ceea ce au aceste făpturi nevinovate mai despletit, mai sfîșiat, flăcări și întreite lănci, frunze crestate, zdrențuite, tulpini chinuite ca niște dorințe încîlcite în fundul sufletului. Din mijlocul acestui multiplu puhoi de dragoste care se revarsă, se ridică un minunat mac, bătut, roșu, plin de boboci gata să se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Zâne binevoitoare [...]." Rolul ielelor este subliniat astfel de Antoaneta Olteanu în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară: "[...] sunt duhuri ale aerului care au înfățișarea unor fete tinere - 3, 5, 7, 9, sau 12 la număr -, de o frumusețe uimitoare... Umblă despletite și capul le e împodobit cu flori. Conform tradiției, petrecerea lor e cântarea și jocul". Interdicțiile care vizează întâlnirea cu aceste personaje sunt numeroase. La o acțiune malefică declanșată pe cale auditivă se răspunde cu aceeași monedă: dacă ielele sunt numai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cu glas tragic se topește sub zările depărtării: „Ostenești... O clipă numai să te-oprești, Odihnește-ți ochii în afund de zare... Vai, pe zare-s nouri, - turmele cerești Ș-auzi glasul tragicei mioare... De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări? Despletit ți-i părul , - albă vâlvătaie... Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
boierul cu ișlic cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și unde în fond se cultivă autenticitatea în pretinse jurnale, al căror caracter descusut autorul nu vrea să-l altereze. În poezie a debutat ca simbolist, cântând efluviile florale ale toamnei, cheiurile, farurile, grădinile, gările. Genul său e un sentimentalism despletit, mai mult de gest, cu un patos feeric de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de un pitoresc african. Ioana naște greu și toată lumea îi dă sfaturi. Safta îi cere să se opintească, apoi să se scoale și să dea cu piciorul în vatră, în sfârșit, Hantadura îi poruncește să joace o sârbă. Ioana, goală, despletită, umflată, joacă văietîndu-se în vreme ce babele chincite jos cântă sârba și bat din palme. În cele din urmă Alecu trage cu pușca, având grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al bărbatului care, după cum fericit zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și adevăruri ale satului basarabean postbelic, romanul exploatează „gama întreagă a comicului: voioșia generală alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc și cade chiar în neutralitate epică, condensarea aforistică își are la polul opus un retorism despletit, farsa înlocuiește dezvăluirea dezacordului adânc dintre esență și aparență” (Mihai Cimpoi). Mulțimea de alegorii și simboluri, limbajul aluziv al protagoniștilor duc, dincolo de intriga construită în esență pe viața într-o gospodărie colectivă, la amplificarea ambiguității. Proza lui V., dominată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
tineri muncitori poeți ca Petre Geantă, Vasile Iosif, și alții. De asemenea, colectivizarea agriculturii În plină desfășurare a prilejuit câteva frumoase realizări unor tineri plugari pe care-i găsim În paginile Albinei. O altă slăbiciune a poeziei Începătoare este forma despletită, versul liber - formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere Întâi severa disciplină a versului clasic (Ă). O problemă pe care o suscită poezia nouă legată de realități, este cea a zilelor festive. Unii poeți Învinuiesc publicațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este evocat codrul labirint întunecat în care se înfăptuiește omorulceea ce Alexa Visarion a și realizat în filmul său Năpasta iar eu, urmărind filonul, mă gândesc la o succesiune de secvențe păgân-magic în care, în miez de noapte, tinere fete despletite culeg Mătrăguna într-un ritual ancestral. (Vittorio Holtier) Năpasta pe scenele europene ... Și acum: Arezzo "Festivalul Internațional al Teatrului de Studio" la care au participat companii din 7 țări, un festival care a urmărit prin confruntarea diferitelor stiluri și școli
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
începutul acestuia, de azi. Hipnoza psihiatrului îmbracă formele grațioase și gratuite ale ideilor, călătoriilor, confruntărilor din faimosul spital, din propria clinică. Tablourile. Ascult, dar, irepresibil, privirea se tot duce la tabloul cu ramă lată, veche, orgolios demodată: chiul unei fete despletite, o gitană fără țară, fără identitate, o gitană. Ce ochi nocturni are fața asta păgîn-senzuală! Nu mai suport. Să-ntreb cine-i autorul. Poate așa mă voi liniști. Artachino, vine răspunsul. O! De cînd n-am mai auzit de Constantin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
seria lui de "madone" încercănate, sfidătoare și seducătoare, în stare a castra bărbatul cu luciditatea lor crudă. Justificarea pictorului: "Eu am pus mereu arta înainte de toate și am simțit femeia ca un obstacol pentru munca mea". Da, dar madonele lui despletite, atît de atașant pictate, cu încadrarea lor în brîuri de spermatozoizi în atac, încît... Film în film. Unul de miezul nopții cu bulină verde. Și cum le mai împușcă americanii pe astea! La o masă de bistro, vedeta filmului în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]