1,412 matches
-
eu te iubesc, poate că dacă n-ar fi scris asta la sfârșitul scrisorii, Hermann n-ar fi purtat-o În căptușeala hainei, chiar și atunci când i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-sa a murit Într-un accident de avion. — De mașină! De atunci el este distrus! Într-o continuă letargie, incapabil să-și mai revină... — De aceea profesorul Stan l-a invitat la noi să se mai relaxeze, să se mai destindă. — Vezi că profesorul se gândește la țară. — La colectiv, la noi, la familie! — Profesorul Stan se gândește cum să se aranjeze el mai bine! — Traian totuși dintre noi a plecat: n-are cum, la vârsta lui, să nu-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo ca să-mi Încep viața aici! Și, când te Întorci, totdeauna mergi ca În vis: aceleași case, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Pe mine mă cheamă Popescu și gata! - Și-gata, de rușine? Rușine că bunica a fugit de la tată-său, cu un băiat sărac, pe care, În plus, Îl chema Popescu? Poreclit: al lui Holban? Mama se Încruntă. Însă numaidecât se destinde. Încuviințează din cap. Rar. Ar fi o Încuviințare-cu-tristețe. Dar nu e. În ochi mama are o scânteie de, oarecum, mândrie - În orice caz, de mulțumire. - Bine i-a făcut!, zice ea. Bine i-a făcut-o, Grecoteiului, hoțului cela bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de influența înțelepciunii lui Sampath. Deși bărbații erau la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie, plină de bună dispoziție. Se tachinau unele pe altele și-și făceau unghiile reciproc, trecând de la una la alta o farfurie de guave cu chilli și sare, dar Pinky își dădea seama că, în cazul în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tot sprijinul pe care mi l-au acordat, și aș vrea să pun capăt sărăciei din întreaga lume, a declarat ea prefăcându-se că-și șterge o lacrimă din colțul ochiului. Toate au izbucnit în râs și atmosfera s-a destins. Numai Alison a revenit la mina serioasă. — Deci, tu chiar crezi c-ar trebui să încerc să vorbesc cu Sofia? s-a adresat ea Juliei, care a clătinat din cap entuziasmată. —Absolut! Ce ai de pierdut? Alison părea nesigură. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prieten? În această frază există o notă de sinceritate care-l Încurajează pe Khayyam. „Să recunoști un prieten?“ Analizează problema cu gravitate, privește Îndelung fața cadiului, Îi examinează rictusurile, freamătele bărbii. Încet, se lasă invadat de Încredere. Trăsăturile i se destind, i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să respire și a căzut în fotoliu extenuată, am îndrăznit s-o întreb: «Doamna Ianu, despre ce vorbiți dumneavoastră de fapt? La ce tinerel crud vă referiți?» Ea s-a lăsat pe spate în fotoliu și chipul i s-a destins. «Ei, domnule Teodorescu, nu mă refer la dumneavoastră, asta e sigur. Căci arătați bine, nimic de zis, însă tânăr nu se mai poate spune că sunteți. Nu, eu vorbesc de băietanul acela, un drac și jumătate, cu părul negru, frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este exact același tip de croissant pe care îl mânca medicul de la Camera de Gardă, îl văd de la depărtare intrând, îi arunc un zâmbet plin de recunoștință, până și o femeie al cărei soț este paralizat are dreptul să se destindă un pic, dar el mă ignoră, aș fi vrut să îl întreb ce s-a întâmplat cu Gheula, dar poate că este mai bine să nu știu, poate că nici măcar nu era ea, aș fi vrut să îi arăt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se adresă fetei: „El nu poate semna, aparține unei minorități indiene care interzice scrierea propriului nume. Mulți dintre ei sunt la ocnă pentru că guvernul Îi persecută.” Fata Îl fixă pe Diotallevi cu Înțelegere și-mi trecu mie hârtia. Diotallevi se destinse. „Cine sunt ăștia?” am Întrebat. „Cum cine sunt? Niște tovarăși argentinieni”. „Da, dar din ce grup?” „Taquara, nu?” „Păi Taquara sunt fasciști”, mă hazardai, din câte știam eu. „Fascistule”, Îmi șuieră fata cu ură. Și plecă. „Dar, În fine, Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești, profilat diform pe peretele așezământului muzical, pare să nu-i zărească. El e! Rânza lui, de popozaur! Ori e băut, ori a fumat iarbă. Sigur e dropsat! Nu vede, n-aude! se destinde Vierme. Bun! Cum spuneam... Repede, repede, mai repede, că vine autobuzul. Nici o vorbă înăuntru, până nu ne vedem coborâți la destinație! puncteză Fratele. Dar nu le fusese scris, probabil, ca să descindă în stația vizată. Pentru început, de cum se urcaseră în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile căpătate de către unii oameni rari, emblematici și sfinți, aparținând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de spiriduși și paraziți electromagnetici, încetează. Asta a fost! punctează Îngerul, după ce Garda Albă se împrăștie, revenind la locul ei, de sus. Remiză! Am ajuns și noi la destinație. Și a sosit momentul să ne despărțim... Sigur că da! se destinde și se însenineză Poetul. Știam eu! Știam! Știam foarte bine că pe-aici, pe-aici trebuie să se afle! Să fie! De ani și ani, îmi seacă și-mi frământă sufletul! Mă macină! Mă tulbură! Mă cheamă! Mă rănește! Iată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cealaltă gigantică și pustie, lunecară încet, deschizând între ele o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley. ― Precesiune corectată, spuse Kane lăsându-se pe speteaza scaunului pentru a se destinde câteva secunde. Totul e clar și exact! Separarea reușită. Fără probleme. ― Verificare operată la mine, adăugă Lambert. ― Și la mine, zise Ripley, liniștită de reușita manevrei. Dallas îl privi peste umăr pe navigator. ― Ești sigură că am lăsat încărăcătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tare, propuse Dallas cu nădejde. Ash potrivi cleștele și repetă mișcarea cu toată forța de care dispunea. La vederea sângelui care se scurgea pe obrazul lui Kane, Dallas ridică repede mâna. ― Oprește! Îi rupi carnea. ― Nu eu. Creatura, zise Ash destinzându-se. Dallas părea învins. ― Așa n-o să meargă. Dacă retragem creatura asta, îi luăm și fața lui Kane. ― Întrutotul de acord. Să lăsăm mașina să-l examineze. Poate că va avea mai mult noroc. ― Desigur. Ash împunse o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
papagal? ― Just. ― Ah, gura! îi scăpă lui Dallas. Îi păru imediat nespus de rău. Aceste glume inofensive îi făceau bine, iar el trebuise să le pună capăt. De ce se purta așa? Relațiile dintre membri echipajului acestui remorcher erau mult mai destinse decât o permitea eticheta ierarhică. Atunci, din ce pricină se simțea el nevoit să facă pe căpitanul acuma? Poate pentru că se aflau într-o situație critică și pentru că trebuia să preia "sarcina". Era atașat de responsabilitățile lui ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rămas în rezervoare, nădăjduind într-un miracol care să mai adauge un zero la numărul afișat. Contorul își termină calculul; ultima cifră se reduse de la nouă la opt. Dinspre intrare răsună un zgomot asurzitor care-l făcu să tresară. Se destinse la vederea lui Parker și Brett. Inginerul lăsă să-i cadă tuburile pe care le ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit. De fapt, nu prea arătau a arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
comentarii de interes vital pentru autorități, privitoare la practicile comerciale și umane ale Companiei. Aici Ripley, număr de identitate W 5645022460 H, master principal, ultimul supraviețuitor al remorcherului spațial Nostromo, semnând aceste cuvinte. Opri înregistrarea. Cabina era liniștită. Ripley se destinse pentru prima oară de atâta timp. Venise și pentru ea vremea repaosului. Dar de n-ar visa! Trecu o mână prin blana galben-portocalie a lui Jones. ― Vino, motane... Hai să tragem un pui de somn. Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai tumorilor primare. MODIFICĂRILE HISTOLOGICE ALE GANGLIONILOR LIMFATICI SATELIȚI Histiocitoza sinusală, hiperplazia centrilor germinativi, hiperplazia zonei paracorticale, sunt expresia reacției imunitare a țesutului limfoid loco-regional, cu posibil rol protector față de proliferarea și diseminarea neoplazică. Hiperplaziei de histiocite, care umplu și destind sinusoidele ganglionilor limfatici, denumită histiocitoza sinusală, i s-a atribuit semnificația de indicator prognostic favorabil al carcinoamelor din cele mai variate localizări. În acord cu interpretarea dată histiocitozei sinusale este coincidența acesteia cu alte modificări microscopice, sugestive pentru rezistența imună
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
serul otrăvitor. Ne-am călcat în picioare până la scară, de unde am privit îngrozite înapoi: Puia nu fugise, rămăsese lângă Schelet, iar acum lega o lungă fâșie de pluș violet de falangele degetului mic de la mâna stângă a acestuia. Ne-am destins. Nu exista nici un păianjen, iar scheletul era al nostru, îl cuceriserăm, și steagul nostru, al reginei noastre de azi, era înălțat pe edificiul său. Jocul începuse bine și, mulțumite, fetele s-au dus acasă. Aveam să ne revedem a doua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întotdeauna un adevăr crucial: cel mai important aspect, care le in-fluențează pe toate celelalte, este cel profesional. După ce ai răspuns cît se poate de serios la în-trebările pe care ți le-am propus mai sus, a venit momentul să te destinzi și să cauți răspunsurile și sub forma unui joc atractiv, de autodescoperire. "Puzzle-ul psihologic" se bazează pe cercetări științifice menite să descopere un anumit profil profesional în care fiecare individ se încadrează. Exemplele de jocuri pe această temă sînt
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
au prețuit chpul ființei care tocmai s-a desprins de imanentul profan într-un mod ireversibil se rezumă la condensarea, la concentrarea unei multitudini de secvențe în care, cel dispărut acum, se întrista sau se bucura, plângea ori râdea, era destins sau încordat și încrispat. Complexul reunit al acestor momente ce și-au transpus tensiunea de viață la nivelul expresivității feței dăruiește un rezumat elocvent, reprezentativ pentru imaginea celui care a pășit acum pragul tainic al morții. Când evocăm, așadar, această
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]