715 matches
-
generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi asta să-ți răsară, să-nflorească, să-ți umple ogoru’...”. Continuați, continuați... - Candrii blereduiți... - Care scot din piatra folozofală pusă-n alambic răchie... dă sticla aproape. - Chiar haine de gală, fiufiu... încerc să par destins, deși rămân cu mâna pe clanța ușii. - Te-am prevenit, hai, intră... Și să mai știi că-s în pasă erudită de-aseară, păzea, s-ar putea să vină citate când ți-e lumea mai dragă... - „O, săracă inima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și semantica generală plecând de la experiențele cunoscute. Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era vorba de transporturi rapide precum distorsiunea, nu erau matrice stabilite, nu erau zone memorizate spre care oamenii și mașinile să se lanseze iute ca gândul. Aceasta rămânea să fie elaborat puțin câte puțin. * Încă o dată, visul se schimbă. Mai destins, mai personal. Însă gândurile care apăreau nu se adresau neapărat nici lui Ashargin, nici lui Gosseyn. "Eu am fost cel care a similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ochii ca niște scoici închise pe chip. În zori, Kentu a intrat cu tine în brațe, caldă de somn și roșie după baia abia făcută. Erai îmbrăcată cu o salopetă nouă, albă cu broderie roz, și fețișoara îți părea mai destinsă. Chipul mamei tale, în schimb, se albise și acum prin piele apărea un fond gălbui. Era aplecată deasupra ta și tu o priveai cu ochii tăi voalați, îi supravegheai sânul ca un animal înfometat. — Plec. Ridică puțin capul. Stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era schimbat în oraș. Mereu tăcute în timpul zilei, străzile erau invadate seara de aceeași mulțime, doar că acum dominau paltoanele și fularele. Cinematografele și cafenelele făceau aceleași afaceri. Dar, privind mai de aproape, puteai să observi că figurile erau mai destinse și că uneori zâmbeau. Și aveai ocazia să constați că până atunci nimeni nu zâmbise pe străzi. În realitate, vălul opac, care de luni de zile înconjura orașul, fusese sfâșiat și, în fiecare luni, oricine putea să constate, după știrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mărturisind astfel, în felul său, că nu-i mai stătea în putință să se sustragă bolii. Rieux urmărea fazele bătăliei doar după ochii prietenului său, rând pe rând deschiși sau închiși, cu pleoapele mai strânse pe globul ocular sau dimpotrivă, destinse, cu privirea fixată asupra unui obiect sau întoarsă asupra doctorului și a mamei lui. De fiecare dată când doctorul întâlnea această privire, Tarrou zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE STRADĂ. PĂREAU SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Nici iubiți. Ei existau. Thomas s-a Îmbrăcat În grabă, nici nu s-a șters bine. Vroia să iasă cît mai repede. În camera ei, Ann a apăsat, vioi, din mers probabil, clapele pianului. Era, și-a dat Thomas seama, destinsă, cele petrecute nu o puseseră deloc pe gînduri. „Nici nu ar avea de ce, nu știe cine sînt... Și, sigur, nu e la prima ispravă de felul ăsta!...“ Ann a ieșit din cameră zîmbind. „Tipele mele, mame sau ce-or fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și mai meseriaș. Apoi am mers la Adriana, unde am cunoscut-o pe Erna, o unguroaică din Carei ajunsă în America la 3 ani și convertită la iudaism. Soțul ei e directorul studiilor Holocaustului. Am cinat într-o veselie foarte destinsă și netrucată, vorbind toate spumos și hazliu. Duminică pe la 1 m-a luat Ilinca într-o pădure privată a unor prieteni ai ei, împreună cu Adriana. Au 15 acri de pământ, incluzând pârâu și un lac mai mic, un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de destinsă și de prietenoasă. — Hai să rămânem aici. Hai să te ajut și eu ! Mă ridic repede de pe scaun și mă duc după tejghea. — Ai mai pus vreodată bere la draft ? Nathaniel mă urmează, amuzat. — Nu, zic, ridicând un pahar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că o să meargă, totuși, recunoscu Lambert. Iată deci o posibilă soluție a primei probleme. Dar pentru a doua: localizarea? ― M-am ocupat eu. Se întoarseră tresărind către Ash, care ținea în mână un aparat de comunicare de mici dimensiuni. Foarte destins, acesta nu se uita decât la Dallas. Incapabil să suporte privirea ofițerului științific, căpitanul își mută privirea, încurcat, pe obiectul minuscul. ― Dar fiindcă este imperativă localizarea creaturii cât mai rapid cu putință, am pus la punct o invenție, născocită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
indiferenți, de parcă ar fi fost amestecați, vinovați, îi îngloba, de fapt, într-o mai vastă nemulțumire. Se aplecă, strânse de pe bancă farfurioara, ceașca de ceai, punga în care fuseseră pastilele. Rămase cu ele în poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aruncate și strânse și iar aruncate. Trecură pe la hotel, să-și ia călătorul valiza. S-au sărutat, ca vechi camarazi de școală, în dreptul ușii deschise a vagonului. Ira i-a întins o îngustă fâșie de hârtie roșie: adresa. A râs, destinsă, o șuviță de păr juca, năucă, pe fruntea albă. Buze arse, albe, trenul pornise. Singur în compartiment, Tolea refuză să recapituleze eșecul. Cu toate femeile e la fel: prima dată e grabă, nesiguranță, golire, fie ce-o fi. El în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voi fi ajuns și eu din urmè ziua de ieri și cea de alaltèieri, pe la zodia taurului o sè-mi aprind că de obicei țigară și o sè mè așez în fața cafelei, Ce bine e! sunt ceva mai liniștit și mai destins acum cè m-am ajuns din urmè și cè am reintrat în viața mea cotidianè, mè speriase grozav decalajul de timp pe care-l cèpètasem, De când m-am trezit, întârziind în pat câteva clipe în plus, am avut sentimentul cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
rămas, fără să uităm nicio firimitură, să mâncăm din fiecare bucată oferită de viață, decantându-i în noi gustul aromat sau amar. Să-l mestecăm bine pentru a nu-l uita și înghiți, indiferent dacă zgârie sau arde, cu fața destinsă, plină de importanța dumicatului din pâinea înmuiată în sarea vieții. Așa cum v-am mai spus, nu e deloc caldă poziția de personaj, dar are avantajele spectrului pentru că poți pătrunde oriunde fără a fi descoperit. Păcălisem și timpul pentru că, așa cum simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bill. I-a chemat și pe ceilalți pe o linie privată și vorbeau fără întrerupere despre urmările măsurilor care au fost prezentate. Acum înțeleg de ce tu nu mergi la școală, Fernand, spuse Marius care vroia să creeze o atmosferă mai destinsă. Nu contează asta, Marius, l-a întrerupt Miroshi. Dacă Guvernul apucă să implanteze cipurile alea blestemate în corpul nostru, vor obține o societate bazată pe sclavie. Vor încălca dreptul la libera gândire. Nu va mai exista libertate. Libertatea nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am intuit mesajul din spatele lamentației ei, că de fapt nici nu-și propusese să înregistreze trecerea prin viața ei a domnului... și că decesul lui n-o tulbură cu nimic mai mult decât pe orice creștin.) Acasă o găsesc mai destinsă, de când se folosise de prilejul venirii Zinei ca să-l trimită pe Anton să mai doarmă și la el în Floreasca. Nu mai călcasem de câțiva ani buni în apartamentul acela, pot doar să-mi imaginez spre ce spațiu promiscuu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
soluție pentru a evita disperarea sau lehamitea, dar arta după care poate fi însușită mi-a rămas, din păcate, străină. Așa ceva nu se învață, probabil. Ține de "codul genetic". N-am reușit să fiu în largul meu, cu nervii complet destinși, decât în dragoste, în rest, mă stresează, mă pune în alarmă și, în final, mă obosește orice mă scoate din cochilia mea. Nu e deloc simplu. Nici plăcut. Inclusiv pentru cei cu care vin în contact, presupun. De fapt, habar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bună ziua", expresie foarte uzuală, dar care mie îmi pare, cumva, mai familiară, mai afabilă, probabil și fiindcă nu sunt obișnuit cu ea. O clipă, am iluzia, plăcută, că vecinul lui Nick mă tratează ca pe o veche cunoștință... Atmosfera e destinsă, odihnitoare. Multă verdeață, străzi pașnice, pe care merg doar mașini (rare), zgomot puțin; mă simt ca într-o stațiune în vacanță. Poate că și aici "relațiile publice" înlocuiesc solidaritatea umană, poate că și aici nefericirea are dreptul să fie "publică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
își aminti că se prăbușea într-un fotoliu. Și aparatul se puse în mișcare. A fost așa de rapid. * Unde-l duceau? Primul gând care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și semantica generală plecând de la experiențele cunoscute. Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Conform uneia dintre aceste concluzii, "sistemul nervos uman este singurul susceptibil de antrenament nelimitat", dar metoda este factorul determinant al rezultatului. Ideea lui Crang și Gosseyn se baza pe principiul viziunii. Un ochi destins vede mai bine Ochiul normal rămâne destins când clipește normal, regulat. Când, dintr-un motiv sau altul un ochi capabil să vadă bine se fixează pe un obiect, imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era vorba de transporturi rapide precum distorsiunea, nu erau matrice stabilite, nu erau zone memorizate spre care oamenii și mașinile să se lanseze iute ca gândul. Aceasta rămânea să fie elaborat puțin câte puțin. * Încă o dată, visul se schimbă. Mai destins, mai personal. Însă gândurile care apăreau nu se adresau neapărat nici lui Ashargin, nici lui Gosseyn. "Eu am fost cel care a similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său de a fi așa cum l-am cunoscut o viață, este încruntat și oarecum încordat. Bașca, seamănă cu Charlie Chaplin. Dar asta nu mă prea preocupă. Dacă întorci fotografia, pe verso poți vedea scris
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]